Nu e nici greu, nici uşor să rămîi în Republica Moldova şi să faci din ţara ta una de vis. O spune protagonista din această săptămînă a proiectului “Nicăieri nu-i ca acasă”.
Silvia Tuchila este educatoare la grădiniţa nr.33 din oraşul Cricova. Spune că a fost tentată acum cîţiva ani să-şi părăsească ţara şi să o ia de la capăt în Rusia, însă familia şi copiii pe care-i educă în fiecare zi au convins-o că nicăieri nu-i ca acasă.
Încearcă să schimbe lucrurile aici, acasă, şi spune că în viitor ar vrea tot în Republica Moldova să rămînă, pentru că aici şi pîinea e mai dulce.
În continuare puteți citi textul înterviului:
Am fost plecată la Moscova, Rusia, la mama mea. Era plăcut acolo, pentru că era mama, dar era neplăcut pentru că eram departe de copii, de soț, de muncă, pentru că activam și la grădiniță, dar am plecat acolo pe o lună. Dorul de casă cred că m-a adus acasă, dorul de copii, de Cricova, pentru că aici locuiesc. Chiar dacă nu suntem de mult timp aici, oricum ne atrage aici. Și mai am marele noroc să am colegi de lucru foarte buni și cred că sîntem printre puținii care au și un director pe măsură. Atunci cînd locul de muncă îți aduce bucurii, lucrurile merg mai bine. Și banii contează, dar atunci cînd revii acasă este un alt aer, chiar și pîinea e mai dulce.
Cum v-a primit înapoi Republica Moldova?
Republica Moldova cred că te primește de fiecare dată bine. Eu cred că toată lumea trebuie să tindă să vină acasă. Cît de mult și-ar dori să plece, eu cred că acasă trebuie să te întorci cu mare drag. Încerc să schimb lucrurile acasă, să le fac bine, pe placul meu, dar și pe placul celor cu care lucrez și pe placul celor pe care-i educ în fiecare zi.
Vă mai amintiți de ziua în care ați decis să vă reîntoarceți acasă?
A fost cam greu, am și emoții. Mama încerca să mă convingă cumva să încerc să rămîn acolo, să vină și soțul, copiii. Dar, nu… Nu cred cred că era vreun obstacol. De exemplu, lumea nu pleacă pentru că nu cunoaște limba. Noi limba rusă o cunoaștem, copiii s-ar fi dscurcat, dar oricum…
De ce, în opinia d-stră, oamenii aleg să plece peste hotare?
Pentru o viață mai ușoară și mai bună, chiar dacă sînt sigură că acolo nu au mari averi. Eu sînt sigură că atunci cînd pleci într-o țară străină, oricum ești străin. Cît de multe ți-ar oferi statul în care pleci, nu cred că te simți bine acolo și atunci, cel care pleacă acolo doar supraviețuiește – același lucru care se întîmplă și acasă. În cazul în care se duce și lucrează conform specialității, cred că are șanse de a se realiza. Dar în cazul în care este un fost medic sau un fost educator și lucrează acolo în calitate de femeie de serviciu, sînt sigură că nu se simte bine.
E necesar sau e la modă să pleci acum peste hotare?
Cred că și una și alta. Noi ne lăsăm ușor influențați. Ca neam, noi suntem foarte flexibili și atunci ni se pare că, dacă vom ajunge acolo, ne vom descurca și ne va fi mai ușor, dar e bine acolo unde nu sîntem noi. Și e la modă. Lumea-și dorește să plece, să vadă cum este, să se plimbe altfel, să vadă o altfel de realitate, dar nu știu de ce, atunci cînd revine tot ca acasă se poartă.
Ce vă ține astăzi acasă?
Cred că pot număra pe degete: familia mea, lucrul și cred că sînt patriot, nu cu literă mare, dar sînt. Este foarte ușor să pleci și eu cred că doar cei slabi pleacă. Doar cel tare rămîne și încearcă să-și croiască o cale. Este greu, dar în schimb o să vedem și noi rezultatele. Greu cred că le vom vedea, dar eu cred că pentru copiii noștri va fi o experiență bună. Atunci cînd o să mă întrebe de ce nu am plecat, eu o să le aduc argumente bune, sper.
Ce le lipsește moldovenilor în ziua de azi?
Eu cred că curajul ne lipsește, pentru că nouă ne este frică să schimbăm ceva. Capul plecat sabia nu-l taie. Nouă ne lipsește curajul de a spune nu sau da, de a riposta într-un fel. Noi ne mulțumim cu puținul. Asta cred că ne lipsește – curajul.
Unde vă vedeți în următorii ani?
Tot aici. Poate într-un alt decor și cu alți copii, dar tot aici. Pentru următorii 5 ani sigur rămîn aici. Nu știu mai departe ce se va întîmpla, dar aici vreau să rămîn, pentru că aici eu mă simt cel mai bine.
În cazul în care doriţi să deveniţi protagoniştii rubricii „Nicăieri nu-i ca acasă” sau ştiţi pe cineva care, după ani de pribegie, a ales să rămînă în Republica Moldova, daţi-ne de veste la adresa de email intreaba@noi.md, iar noi cu drag vom arăta lumii întregi motivele care v-au ţinut acasă şi care nu vă lasă să plecaţi.
Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu