Tudor Casapu: „E bine acolo unde te-ai născut și unde îți sunt prietenii”

În anul 1992, a uimit o lume întreagă prin talentul și munca lui asiduă, devenind primul și unicul campion olimpic într-o probă individuală, lucru de care R. Moldova se mîndrește și astăzi. Tudor Casapu este eroul ediției de astăzi al proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”.

Se întîmpla în anul 1992, la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona. Tot în acest an a fost decorat cu Ordinul Republicii. Cît de grea i-a fost calea spre succes, cine l-a adus de fiecare dată acasă și cui dedică albumul „Campion pentru eternitatea neamului”, lansat chiar în ziua în care a împlinit onorabila vîrstă de 60 de ani, vedeți în materialul de mai jos:

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Astăzi, am onoarea să-l am invitat pe Tudor Casapu, unicul campion olimpic într-o probă individuală, pe care-l salut cu drag. Bună ziua și bine ați venit!

- Bună ziua și bine v-am regăsit!

- Cum sunteți?

- Bine, pe acasă.

- E adevărat că nicăieri nu-i ca acasă?

- Da. E bine acolo unde nu sîntem noi.

- Răsfoind acest album pe care l-ați lansat, cu ocazia celor 60 de ani pe care i-ați împlinit, mi-am dat seama că ați avut și aveți o viață interesantă, bogată în amintiri. Vreau să ne povestiți un pic despre acest album. Cred eu, cel mai frumos cadou, pe care l-ați primit chiar de ziua d-stră de naștere. Cum s-a copt această idee?

- Ideea a apărut încă la 50 de ani. Atîtea materiale am avut, atîtea participări și am hotărît atunci să fac un album și acum l-am completat. Parcă ieri au trecut acei 10 ani și am hotărît împreună cu Eduard Ciobanu să mai facem un album.

- Ați făcut o echipă bună și de data aceasta. Ce doriți să transmiteți prin acest album că îmi dau seama este un mesaj profund pe care vreți să-l aduceți o dată cu această carte?

- Acest album va rămîne și în istoria mea, dar și cea a copiilor, a nepoților și a tineretulu. Să vadă toți prin ce trece un sportiv de performanță.

- Nu e calea tocmai atît de ușoară.

- Ușor nu poate fi nimic în viață. Se prețuiește tot atunci cînd treci prin greutăți, dar cînd totul este ușor nu se simte, de aceea se spune că omul care a trecut prin greutăți prețuiește mai mult tot ce a făcut în viață.

- Ne fac greutățile mai puternici?

- Dar așa e întotdeauna.

- Cum vă simțiși d-stră? Știu că vă simțiți mîndru de faptul că sunteți singurul campion olimpic într-o probă individuală. Ce sentimente aveți acum, după atîția ani? Au trecut practic 31 de ani, în anul 1992 s-a întîmplat acest lucru.

- Eu nu vreau să spun că sînt mîndru, pentru că sînt unicul campion. Eu am vrut să mai fac vreun campion sau doi, dar așa s-a nimerit, fiindcă viața este viață și sportul este sport. Eu mi-aș fi dorit ca și în alte probe sportive cineva să devină campion.

- Vremurile n-au fost tocmai ușoare. Bine, nici acum nu sînt, dar ce v-a motivat întotdeauna să mergeți înainte și să vă atingeți acest mare scop?

- Chiar dacă eu nu am învățat la internatul sportiv, eu am învățat la internatul cu profil matematic, la Poșta Veche, pe strada Doina 102, am început cu diferite probe de sport, dar acesta mi-a plăcut mai tare, pentru că aici bara stă în fața ta și tu trebuie să o ridici.

- Deci, nu mai e cale de întoarcere. Ești acolo și trebuie să mergi mai departe. Credeți că pe viitor am mai putea atinge astfel de performanțe?

- Depinde și de pregătirea sportivilor. Noi avem antrenori foarte buni la haltere și se înregistrează rezultate bune chiar și la copiii care abia încep, de la vîrsta de 15 ani, la juniori, tineret și am avut rezultate și la Campionatul European, categoria 15-17 ani. Am avut rezultate și la campionatele de pînă la 21 de ani și sper că vom avea rezultate și la seniori, pentru că la anu se vor desfășura Jocurile Olimpice și acum încep calificările și sper ca trei sau patru sportivi să nimerească în aceste calificări către Jocurile Olimpice.

- Să sperăm că vom avea rezultate bune și de data asta. D-stră ați deținut și funcția de președinte al Federației. Cum vedeți dezvoltarea halterelor în țara noastră?

- Rezultate au fost, sînt și sper că vor fi, fiindcă mai trebuei bază sportivă și nu numai la haltere, dar la toate probele sportive ca să fie condiții bune. E clar că noi acum ne ducem prin Ucraina, România, la bazele sportive unde sînt condiții bune și sperăm ca, în viitor, să avem și noi o bază sportivă bună, unde vom avea condiții și chiar sportivii din categoriile juniori, tineret să fie incluși, pentru că atunci cînd merge pregătirea lotului împreună, atunci apar și rezultate.

- Vreau să mă întorc un pic la „Campion pentru eternitatea neamului”, pentru că este un album tare prețios. De ziua d-stră ați lansat și această lansare. Cine v-a fost alături? Sînt sigură că sînt oameni cu nuem mari, care sînt prezenți și în această carte.

- Eu am invitat începînd cu toată conducerea țării, dar a fost zi de luni și probabil au fost ocupați, dar am invitat de la primărie, direcția orășenească, prieteni de-ai mei. Toți care au avut posibilitate au venit la lansarea acestui album.

- Cartea asta unde a mai ajuns?

- Toți cei care au fost la lansare au primit cîte o carte. Pe urmă avem Podețul de Anul Nou. Toți copilașii premianți vor primi cîte un album. Asta este istoria. Cum am mai zis, și Biblioteca Națională va primi în jur de 50 de cărți ca să fie repartizate cîte un album la fiecare bibliotecă.

- Ca oamenii să se bucure și să vadă.

- Da, pentru că nu le-am făcut de vînzare.

- Să fie un sprijin, o sursă de inspirație pentru alții.

- Da, pentru viitorii tineri campioni.

- Cum vă simțiți d-stră astăzi, acasă, în R. Moldova, cu toate bune și rele la un loc?

- Mă simt bine, pentru că dacă au trecut atîția ani și atîtea invitații am avut... Am colindat practic toată lumea și am fost invitat în mai multe țări, chiar prin Australia - cel mai îndepărtat continent. Mă simt bine, fiindcă se spuen că e bine acolo unde nu sîntem noi.

- Totuși, avînd atîtea oferte, ați revenit acasă. Ce v-a adus aici de fiecare dată?

- Întotdeauna mă gîndeam că aici îmi sînt frații, surorile. În străinătate mă simt străin, Iată am fost la fiica mea în Canada. Am stat o lună, apoi am început să mă simt plictisit, să vreau acasă. Număram zilele ca să revin. Cînd veneam acasă, voiam mai repede la cantonament să merg, dar acum dacă mă duc undeva, vreau repede acasă. Cred că așa e ființa omului, pentru că e bine acolo unde te-ai născut și unde îți sunt prietenii, familia.

- Cum ați descrie în trei cuvinte locul de baștină?

- Satul Mingir este un sat mare din raionul Hîncești. Este un sat recunoscut, pentru că avem oameni talentați în toate domeniile.

- Oameni talentați care se pricep la toate. Asta cred că e valabil și pentru toată Republica Moldova, pentru că despre moldoveni se vorbește frumos oriunde am merge. De ce pentru d-stră nicăieri nu-i ca acasă?

- Pentru aici m-am obișnuit eu. În Uniuea Sovietică era Vasile Alexeev, antrenor principal, și spunea: „Cum poți să pleci din plaiul natal? Tu acolo trebuiești. Chiar dacă pleci în altă țară, tu o să fii al zecilea, dar aici ești mîndria țării și tu trebuie să fii acolo unde te-ai născut”.

- Cred că e și un sentiment de mîndrie, mai ales pentru sportivi, cînd participi la o competiție și ridici drapelul țării în care te-ai născut, și nu al unei alte țări.

- Eu cred că în orice domeniu. Chiar și un cîntăreț. Aici se află pe primul loc. Putem vorbi și despre alte domenii. Cînd elevii pleacă la olimpiade de matematică, de fizică sau altele, el face pentru țara lui și asta e mîndria noastră.

- Eu vreau să vă mulțumesc pentru această discuție și fie ca acest album „Campion pentru eternitatea neamului” să fie răsfoit de tot mai mulți tineri, care au un scop bine definit în viață, așa cum l-ați avut d-stră și succes în tot ceea ce vă propuneți. Să fiți o adevărată sursă de inspirație pentru cei care vor să atingă noi culmi. Vă mai așteptăm la discuții!

- Mulțumesc mult!

- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.