Spune că este un om fericit, chiar dacă a renunțat la „o ofertă fierbinte”, care ar fi dus-o pe culmile succesului de unde n-ar fi coborît, poate, niciodată. Nu regretă nicio decizie. Ba din potrivă, spune că țara noastră are nevoie de mare ajutor la capitolul nutriție și ar fi trist să o părăsească vreodată.
Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:
- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Invitata mea de astăzi este Maria-Victoria Racu, medic nutriționist, șefa secției Sănătatea nutrițională și a copiilor la Agenția Națională pentru Sănătate Publică, pe care o salut cu drag.
- Bună ziua!
- Bine ai venit!
- Bine v-am găsit!
- Cum ești?
- Bine, mulțumesc.
- Vreau să vorbim mai întîi de toate, pînă a trece la partea personală, profesională, poate, despre domeniul nutriției din R. Moldova. Tu din ce perioadă te afli în acest domeniu?
- Primul contact pe care l-am avut cu acest domeniu a fost pe cînd eram încă studentă. Pot spune că sînt o norocoasă că am descoperit pasiunea mea pentru alimentație echilibrată, sănătoasă, care face parte din domeniul sănătății publice, pe care l-am îmbrățișat la începutul anului 2011. Spre sfîrșitul anului 5, începutul anului 6 de facultate, eram foarte implicați cu voluntariat, implicare studențească, activitate civică în cadrul Universității de Medicină, un coleg s-a apropiat și mi-a spus: „Maria, la noi în republică se deschide o fundație, care va instrui copiii în domeniul alimentației sănătoase”. Pentru mine a fost ceva nou, ceva straniu, dar am zis că e ok, încă o activitate în rutina mea zilnică. De ce nu? Am mers. Cam 30 de persoane au fost atunci instruite. Am fost învățați cum să instruim noi copiii în alimentația sănătoasă. Era o fundație foarte bine dotată, cu toate ustensilele de bucătărie, veneau copilașii de la 4 ani în sus și făceam cu ei lecții de nutriție, erau prezentări, activități interactive, după care făceam cîte o rețetă interesantă. Găteam cu ei împreună. Și atunci, pe la sfîrșitul activității de voluntariat, am fost premiați și am fost duși cu autocarul la Viena, Budapesta. Și cînd am revenit acasă mi-am zis că atît de mult mă pasionează acest domeniu, încît m-am apropiat de coordonatoarea de fondație care circula între România și Viena. Am urcat și i-am spus că vreau foarte mult să îmbrățișez acest domeniu și am întrebat-o ce pot face. Atunci, ea mi-a recomandat să fac cursurile de nutriționist. Le-am făcut și absolvit la Iași și atunci totul a început - o frumoasă activitate, cînd de la copii, am migrat spre adolescenți, apoi profesoară la colegiul de medicină, după care am avut multe proiecte pentru adulți și pentru vîrstnici, după care am absolvit facultatea. Am făcut rezidențiatul în igienă, la noi în R. Moldova și apoi am fost angajată la Agenția Națională pentru Sănătate Publică, inițial în direcția de promovare a sănătății, pentru că asta am făcut în toți acești ani, după care directorul Agenției mi-a propus să devin șef secție Sănătatea nutrițională și a copiilor, practic tot același domeniu pe care l-am urmat. Acum, acesta este domeniul principal de activitate.
- Tu ai ales să revii, totuși, acasă după studiile făcute la Iași. De ce? Crezi că avem multe de schimbat la capitolul nutriție în R. Moldova?
- Da. Eu cred că noi cu toții ar trebui să ne răsuflecăm mînecile și să lucrăm foarte mult în acest domeniu, pentru că părerea mea este că noi, la capitolul nutriție, sîntem la vîrsta de infanți, fiindcă avem foarte multe de schimbat. Mă bucură foarte mult că avem deja masterat și rezidențiat în nutriție și dietetică în RM. Primul pas l-am făcut, dar avem încă foarte mult de lucru ca să creștem acest domeniu, să creștem specialiști de valoare, care să se implice și în domeniul public, și în domeniul privat, astfel încît să oferim și consultații de valoare, și să schimbăm modul și stilul de alimentație în toate instituțiile publice. Să lucrăm cu toții cot la cot și să creștem acest domeniu.
- Spui că avem foarte multe probleme, deși tot atît de mulți specialiști avem. Dacă deschidem internetul, vedem nutriționiști prezenți acolo. Cum se face că, în prezența lor, probleme totuși nu pleacă? Sau cine sînt ei, cei de pe rețelele de socializare, de fapt?
- Cei care sînt pe rețelele de socializare sînt specialiști cu diferite back grounduri, dar dacă am sta să urmărim practica internațională, toți specialiștii în nutriție se formează la universitățile de medicină sau, în cel mai rău caz, la universitățile de agricultură, universitățile agrare și siguranța alimentelor. Deci, practic sînt specialiști cu studii superioare în domeniu.
- Adică, într-o lună - două - trei de cursuri, nu devii nutriționist.
- Nu. Cel puțin, trebuie să ai un back ground în medicină, sănătate publică ca să ai o viziune cum funcționează corpul uman, pentru că nu este posibil ca într-un an să înveți corpul uman. Noi, la medicină, învățăm cel puțin nouă ani ca să devenim specialiși și ca să putem trata. Dacă vorbim despre medicina generală sau sănătate publică, învățăm cel puțin opt ani ca să putem merge în instituțiile publice și să facem politici de sănătate publică, legi, hotărîri de guvern, să muncim cot la cot și să schimbăm lucrurile. Într-un an e foarte puțin ca să schimbăm acest lucru, deși în unele cazuri, acești specialiști își găsesc locul în domeniul privat, oferind consultații individuale, dar ei permanent sînt îndemnați să nu trateze, să nu pună diagnosticuri, dar scopul lor este să facă educație alimentară. Asta o poate face și un specialist, care nu este din domeniul medicinei, dar cu siguranță urmează să cunoască niște baze - cum funcționează corpul, care sînt principiile alimentației echilibrate, pentru că regula numărul unu a unui specialist care lucrează în sănătate publică și în sănătate, per general, este să nu dăuneze. Acesta este pilonul pe care trebuie să-l urmăm.
- Care ar fi cele trei alimente, care nu-și au locul pe masa de zi cu zi?
- Haideți să începem cu băuturile dulci și aici o să vorbesc nu doar despre băuturile carbogazoase, dar și despre sucuri, pe care încă multă lume le consideră sănătoase și merge la magazin și zice „O, hai să cumpărăm niște sucuri. Acolo sînt vitamine”. Este un produs super procesat, fiert, pasteurizat, expus unor temperaturi înalte și dacă nu este îmbogățit cu vitamine, ele nu pot să se regăsească în acest produs. Tot aici o să adaug și compoturile. Multă lume face foarte mult compot de casă.
- Cîte o sută de borcane pe sezon...
- Exact! Și zahăr cu duiumul adaugă acolo. Iarăși, nu vorbim despre vitamine în niciun caz. Deci, băuturile dulci eu le-aș pune deoparte. Ele ocupă un loc important la orice masă.
- Dar cu ce le-am putea înlocui? Cu sucuri fresh?
- Eu nu sînt adepta sucurilor fresh, pentru că, după mine, este o crimă. De ce? Explic. Pentru că atunci cînd noi consumăm un suc întreg, noi consumăm nu doar partea dulce a acestuia - fructoză, glucoză, dar consumăm și fibrele alimentare. Cînd fac suc fresh, toate fibrele rămîn în aparat.
- Adică, mai bine mîncăm un fruct decît să-l transformăm într-un suc sau smoothie.
- În smoothie se regăsesc fibrele. Atunci cînd facem smoothie, toate aceste fibre se mărunțesc, dar să fim conștienți că aceasta este o gustare, nu este o masă. Pentru că aparatul de făcut smoothie exercită funcția stomacului și iarăși o să ni se facă foame foarte curînd. De aceea smothie-ul se regăsește, dar, în cel mai bun caz, putem face compot de casă, dar să nu-l îndulcim, care să fie proaspăt. L-am făcut și l-am consumat, fără adaos de zahăr. Poate fi din apă plată sau cu adaos de fructe, feliuțe de mentă sau chiar de castravete, care să înlocuiască aceste băuturi dulci. Un alt produs este tortul. Noi mergem în magazin și alegem tortul sau oricare alt desert. Nicio masă de sărbătoare nu trece fără acest produs. Și mergem și alegem cel mai ieftin tort, care este practic ticsit cu grăsimi trans, grăsimi vegetale, pentru că grăsimile animaliere costă. Un alt produs nesănătos de pe masa moldovenilor sînt produsele procesate din carne, pește, conservele, care practic abundă în sare. Norma noastră de sare este de 5 grame pe zi, dar eu, mîncînd 100 g de salam, îmi iau peste această normă. Deci, practic și asta este o problemă foarte mare.
- Deși, n-ai zice. La gust e bun.
- Da și un lucru destul de interesant este că noi sîntem mari mîncători de pîine și acum pîinea este sursa noastră principală de sare. Practic, consumînd 300 g de pîine pe zi, noi ne luăm peste norma noastră de sare pe zi.
- Hai să vorbim un pic și despre alimentele, care n-ar trebui să lipsească de masa noastră în fiecare zi. Trei - cinci produse pe care tu le-ai recomanda cu insistență, poate.
- O să fiu banală și o să spun că fructele și legumele, pentru că doar 40% din moldoveni consumă cinci fructe și legume pe zi. Nu este neapărat să mergem iarna să ne cumpărăm roșii și castraveți, pentru că sînt și scumpi și nu au toți nutrienții de care noi avem nevoie. Este important să prioritizăm fructele, legumele și verdețurile de sezon și rînd pe rînd încep să apară verdețurile noastre, autohtone și să le cumpărăm pe cele care cresc aici, pe teritoriul nostru. Nu vreau să zic că cele de import nu sînt bune, dar cu cît mai scurt este drumul de la fermă la furculiță, cu atît mai mult se păstrează vitaminele și microelementele, în special atunci cînd noi culegem acasă o roșie, un castravete, noi culegem cînd deja e copt și atunci cînd produsul este copt, el atunci are cei mai mulți antioxidanți. Iar dacă produsul este cules verde sau este copt forțat, atunci el nu mai conține acei antioxidanți, pe care noi îi căutăm atăt de mult. Aș spune că fructele și legumele de sezon trebuie să se regăsească neapărat. Trebuie să fie și o sursă de proteină. Aici vorbesc despre carne și toată lumea ar prioritiza carnea crescută acasă, anume acel pui olimpic, care a făcut exerciții, a alergat, a fost expus razelor solare. Ouăle de casă conțin și omega 3, și vitamina D. Aș spune că tot ce e de casă, carnea de casă, neapărat trebuie să fie. Și tot aici se regăsesc și ouăle. Preferabil de casă, pentru că ele sînt bogate în microelemente, pentru că cele din comerț, în mare parte, sînt obținute de la găinile care sînt crescute în baterii, care nu fac deloc mișcare, nu contactează cu razele solare și sînt foarte sărăcăcioase în microelemente, per general. Produsele lactate la fel sînt o sursă de proteină și ele urmează să se regăsească în fiecare zi în meniul nostru. Și încă un produs sînt cerealele integrale. Este important să le adăugăm în fiecare zi ca garnituri. De exemplu, dacă vorbim despre fulgi, sînt fulgii mășcați, nu sînt cei mărunți, de exemplu cei de ovăz, care se prepară în cîteva minute. Dacă vorbim despre mălai, atunci îl alegem pe cel mai grunjos, care este mai mășcat. Dacă vorbim despre orez, îl alegem pe cel brun sau prefiert, care a fost opărit în cusa necomestibilă și vitamine și minerale migrează în interiroul acesteia și hrișca, grîul. Tot ceea ce poate fi adăugat pe farfurie, de cel puțin trei ori pe zi.
- Foarte prețioase sfaturi. La sigur vom lua notițe cu toții. Vreau să vorbim un pic și despre tine. Noi am avut posibilitatea să schimbăm cîteva vorbe înainte de interviu și mi-ai mărturisit că practic nu demult ai refuzat o ofertă tare bună de a merge în SUA la studii și ziceai tu că această oportunitate la sigur era să-ți deschidă mai multe uși, dar ai renunțat practic pe ultima sută de metri. De ce?
- A fost cumva un gust de-al meu. Cred că vreo cinci ani trăiam cu ideea că trebuie să merg să fac un masterat peste hotare. Era ceva în interiorul meu care-mi spunea că vreau să merg în SUA și tot trăiam cu ideea asta și am ajuns în primăvara lui 2022 cu o stare... Cred că fiecare dintre noi are stări din astea cînd simte că numaidecît trebuie să schimbe ceva. Aveam o senzație că în viața mea nu se schimba nimic și că vreau o schimbare, vreau să fac ceva. Țin minte că atunci, într-un mod compulsiv, am început să caut masterate în nutriție, masterate în Europa, masterate în SUA. Găsisem eu cîteva opțiuni, Am găsit și în China, și în Japonia, foarte departe și nu erau oferte convenabile din punct de vedere a studiilor. În Europa, nu găsisem ceva care m-ar fascina și am găsit la noi oficiul programului Fullbright, care este finanțat de guvernul SUA, că oferă aceste burse, inclusiv pentru masterat. Am aplicat. A fost o aplicare mai complexă, am acumulat și scrisori de recomandare, am mers pe această opțiune, am fost invitată la interviu la scurt timp. Atunci cînd m-au recomandat în SUA, au spus că eu sînt foarte potrivită. Mi-a venit răspunsul în această primăvară, la începutul lunii aprilie. Am zis că merg, după care am observat cît de mult s-a schimbat comportamentul partenerului meu, pentru că l-am întîlnit nu demult și am zis că este cazul să pun prioritate pe viața mea personală și să rămîn acasă, pentru că avem și în țară foarte multe lucruri de schimbat. Așa și am argumentat, că din păcate , din motive personale, nu pot pleca.
- Nu crezi că o să-ți pară rău, peste ani, că ai renunțat la acest mare vis?
- A fost o decizie asumată. Au fost dialoguri interioare, niște tratative eu cu mine și atunci eu mi-am asumat toate consecințele. Mi-am asumat și consecința că pot ajunge într-un moment în care o să fiu într-un colaps profesional, asta poate să se întîmple. Și atunci, dacă o să-mi apară gîndul că, uite, îmi pare rău că nu am mers în SUA, eu sînt conștientă și o să suport aceste consecințe, pentru că de altfel nu aveam cum să iau această decizie și dacă ceva se întîmplă, eu sînt cea vinovată că am luat această decizie.
- Tu ești un om fericit astăzi?
- Da, cred că da, pentru că, de cînd mă țin minte, de cînd am mers la grădiniță și pînă în acest moment, mereu am prioritizat partea profesională. Am văzut șocul pe fața tuturor cînd am spus că eu rămîn. „Serios? Tu ești carieristă. Chiar rămîi?”. În 30 de ani mi-am făcut o carieră cu care mă mîndresc astăzi și a venit timpul să mă focusez și pe partea personală, pentru că un om împlinit îmbină cu succes și partea profesională, și partea personală. Pentru că am văzut diferența - ce înseamnă să ai un partener cu care există o relație frumoasă. Am făcut diferența asta - cînd vii acasă și ești singur și ai o carieră de succes, te reții pînă tîrziu la muncă, dar asta nu-ți aduce împlinirea totală.
- Imaginează-ți un lucru: vin niște turiști în R. Moldova, la tine acasă. Ce le-ai pune pe masă, ca medic nutriționist?
- Eu cred că m-aș strădui să fie ceva tradițional, ceva ce poate să ne reprezinte țara noastră. Eu cred că ar fi niște mămăligă, cu o tocană din carne. M-aș strădui să fie puiul cel olimpic, de casă. Cu siguranță, ar fi ouăle la această mămăligă și ar mai fi murăturile, pentru că ele sînt produse sănătoase. Murate, nu marinate! Cred că ar fi și o salată. Dacă ar veni în perioada de vară, ar fi ceva mai aromat. Cred că ceva mai savuros și sănătos decît legumele noastre de sezon nu există nimic. Cu siguranță, ar fi o salată din crudități și neapărat cu busuioc, pentru că busuiocul îmi aduce aminte de copilărie, de biserică, de bunica. Cred că asta s-ar regăsi pe masă și în salata asta ar fi și brînză de oi, pentru că brînză mai gustoasă decît cea a noastră nu cred că am încercat în altă parte.
- Dar e o combinație sănătoasă, apropo?
- Da, de ce nu?
- Cu ce ai asocia tu cuvîntul „acasă” și, pînă la urmă, de ce pentru tine nicăieri nu-i ca acasă?
- Nicăieri nu-i ca acasă, pentru că acasă poți fi tu, acasă poți să te afirmi. Avem noi o expresie cu prietenele mele că mai bine fruntaș acasă, decît codaș peste hotare. Acasă poți face tu cel mai bine. Este o expresie în rusă: „Где родился, там и пригодился!”, pentru că cel mai mare aport pe care putem să-l aducem este la noi acasă. Și eu cred că ar fi o durere să schim ceva undeva departe, dar să știi că la tine acasă lucrurile nu merg. Acasă pentru mine se asociază cu un loc unde este cel mai bine.
- Eu îți urez să te simți cel mai bine și pe mai departe și să fii ajutată și de alți oameni să faci o schimbare în domeniul nutriției și-ți mulțumesc pentru discuție.
- Cu mare drag!
- Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” marca Noi.md. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți și voi eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email [email protected] sau pe rețelele de socializare. Pînă la noi întîlniri!
Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.
Adăuga comentariu