X 
Incendii stiri: 558
Criza energetică stiri: 1730

Criza Europei, criza identității umane și calea Moldovei. Partea 2

25 noi. 2022,, 09:49 (reactualizat 29 noi. 2022,, 23:05)   Analitică
5779 0

Lumea noastră stă la o cotitură. Este foarte tragic tot ce se întîmplă! În același timp, noi înțelegem perfect ce se întîmplă. Încă Julius Cezar spunea, că «toate faptele rele se fac din intenții bune». Se referă și la contemporaneitate, însă ea este mai vicleană ca viața politică din trecut, care,comparativ cu politica din prezent, era naivă ca un copil.

Negarea tradițiilor

Am înțeles, că anumite forțe , aflate în vîrful piramidei guvernante formate în decursul ultimilor secole au decis să distrugă casa Europeană. Este important să înțelegem, că anterior din contextul acestei case Europene a fost smulsă Rusia, unde la putere se aflau bolșevicii.

Azi același lucru se face și cu popoarele Europei, și toți acei domni care apără Vestul deformat, fac lucruri foarte înțelese, ce nu lasă loc de îndoială. Am înțeles acest proces încă de la distrugerea Uniunii Sovietice și a clasei ei de mijloc. Căci această țară era în întregime formată din clasa de mijloc, în ea nu existau marginali pe acostament, nu existau clase sociale de sus și de jos. Dar vechiul plan este actual, și azi noua parte a proiectului este nimicirea vechii Europe. În special, a Europei de Est, deoarece clasa ei de mijloc s-a păstrat și, în opinia celor de la putere, este capabilă să genereze în propriul mediu sentimente conservatoare de dreapta, cu care nu se pot împăca cei din spatele cortinei mondiale.

Aceștia au o sarcină simplă. Să asmută lumea europeană, și astfel să o devalorizeze , să o slăbească, să o gonească spre un haos social-politic. Cadrul politic este același , divide et impera, vechiul principiu roman , aplicabil țărilor mici din Europa. În situația dată, acestea pot doar să moară încet sau să trăiască în mizerie, căci orice încercări de rebeliune vor fi înăbușite. Să ne amintim de calea de sine stătătoare a Austriei, pusă la punct, sau a Ungariei, care a fost «asediată» din toate părțile, sau de calea de sine stătătoare a Poloniei , în care actuala putere este în mare măsură subordonată intereselor actorilor globali. Este foarte clar, că azi în Europa domnește nihilismul total, care se extinde de la cultul destrăbălării nemărginite la practicile cultului morții, demoralizării și impunerii unor temelii morale și sociale străine europenilor.


Europeanul, civilizația europeană este foarte bolnavă. Cultura europeană, tradiția religioasă de la Baldur (zeul primăverii și luminii în mitologia germano-scandinavă – nota red.) și Apollo la Hristos și Sf. Nicolai, a fost aruncată la marginea istoriei ca un gunoi inutil celor de la putere. Asta e: noi nu mai trebuim, ne-am îndeplinit misiunea, vom fi înlocuiți cu alte grupuri rasiale și sociale, mai adaptate matricei politice a viitorului.

Pentru dovezi, să apelăm la fapte. În a. 2000 populația Europei era de 728 mln. de oameni, dar cu actuala rată al natalității în a. 2022 ea s-a redus la 600 mln., iar spre finele sec. XXI populația Europei se va reduce la 200 mln., și acesta va fi apusul leagănului civilizației mondiale, nimicirea omului alb, a culturii și tradiției sale.

De fapt, este vorba despre un adevărat genocid al unei civilizații întregi, căreia i s-a interzis să se opună, să-și păstreze valorile tradiționale, moralitatea și obiceiurile strămoșilor, structura socială. Lumea impusă populației europene este o lume fără Dumnezeu și tradiții. Dumnezeu nu există, deci nu există nici valori morale și spirituale absolute. Viața este lipsită de sens, ea începe aici, în această lume, și tot aici se termină, tot ce este suprem și spiritual, sacru și tradițional este o superstiție rămasă de la strămoși și de la vechea civilizație creștină . Toate acestea urmează a fi dezrădăcinate și nimicite. Lumea nouă este o lume luată de la zero, esența căreia este în plăcere și desfătare .

Eșaloanele de sus vor avea propria religie, bazată pe sinteza dintre satanism și șamanism, pe ritualuri ce apelează la cele mai josnice părți ale omului, la instinctele sexuale subconștiente, care îl transformă pe om în fiară. În viața politică, noua religie își are axa în ideile globalizării și în atitudinea negativă față de orice formă de patriotism, în plan etic – în forme marginale ale culturii libertariene.

Iar dacă libertatea voinței tale personale iese dincolo de acest cadru și te duce spre conservatism, tradiționalism sa,u nu dă Doamne, spre ideile de dreapta sau de extremă dreaptă, drepturile tale nu costănici o para chioară. În această situație devii un străin în propria ta casă, și orice imigrant din Asia sau Africa, orice marginal sau pervers va avea din start mai multă dreptate ca tine.

În punctul de bifurcație

Toate cele expuse au o mare importanță. Trebuie să o conștientizăm bine aici, în Moldova noastră. Toate acestea determină azi conștiința și existența noastră, le definesc într-o țară care și-a căpătat recent independența și care încearcă să-și aleagă calea de dezvoltare și din răsputeri tinde să împace pe corpu-i fragil narativele politice din Est și din Vest. Dar țara noastră nu este un simplu actor în matricea geopolitică mondială, ea este cu adevărat și un element de legătură, dar și veriga slabă în acest lanț geopolitic.

Azi se fac și încercări de a ne impune distrugerea tradițiilor , încercări de a ne impune bani pentru sterilizarea spirituală, prin formarea unei confruntări naționale și de clasă. Da pentru noi asta-i soră cu moartea, căci pentru orice moldovean viața în conformitate cu tradiția înseamnă o viață în conformitate cu etica și morala strămoșilor, înseamnă manifestarea tendinței spre scopuri bune, luminoase, care ne-au fost altoite în decursul secolelor de existență a poporului moldovenesc.

Azi ne aflăm într-un punct de bifurcație, pe care desigur îl vom depăși demn și cu conștiința împăcată. Doar că trebuie să ținem minte spusele unui înțelept: «Ca să trăiești pe socoteala proprie, trebuie să știi să-ți ari ». Aici am o speranță, căci poporul nostru știe să are.

Dar să slujești poporul e mai dificil, ca să slujești unul sau mai mulți boieri. Asta au uitat guvernanții noștri. Au uitat și faptul, că anume clasa de mijloc este națiunea. Dar anume această națiune este azi supusă nimicirii! Și împreună cu ea – întreaga noastră identitate națională!

Așa dar, care-i esența? Țara noastră este un pod între Est și Vest, noi stăm pe acest pod și nu știm cum să-i subminăm suporturile. Acum să ne întrebăm: cum să trăim cu această povară? Răspuns: autocritic. Nu prin a căuta dușmani în afară, da prin căutarea greșelilor în noi și în societatea noastră. Da, adevărul e în căutarea propriilor defecte și neajunsuri, căci nimeni nu ne este dator cu nimic, totuși elitele noastre, spre deosebire de oamenii simpli, li-s datoare maselor, căci trăiesc și se hrănesc din contul lor, și deci responsabilitatea este a celor de la conducere, care se joacă cu sentimentele poporului simplu, povestindu-i basme despre niște valori «europene» inexistente. Ele nu există în forma libertariană de azi, dar există responsabilitatea și obligația celor care-s datori poporului, care au uitat că poartă răspundere pentru fiecare vorbă rostită. Iată răspunsul la provocările aruncate societății și statului nostru.

Și încă ceva important. Îndemnăm să nu renunțăm la propria identitate, căci tradiționalismul nu-i totuna cu naționalismul inveterat, patriotismul nu-i totuna cu reacționismul, iar Europa tradițională creștină, societățile tradiționale nu puneau factorul național mai presus de orice, el exista, dar era secundar.

De aceea Ștefan cel Mare a fost recunoscut de Pristolul Papal nu ca domnitor al vlahilor sau moldovenilor, ci ca apărător al întregii Europe creștine, apărător al porților Europei și ultim bastion de rezistență în fața lumii islamice. Și atunci, ce să facem și cum să trăim, ce viitor are Moldova și pe ce cale pășim?

Răspunsul este scurt și clar: pe calea formării neutralității permanente a Moldovei. Fie ca această politică să ne călăuzească în prezent și viitor. Cum trebuie să conviețuiască națiunile și cum trebuie să fie lumea într-un stat civilizat unic, care are viitor și perspective de dezvoltare? În el omenescul trebuie să prevaleze nu numai în raport cu principiul religios și politic, dar și cu cel național. În el coexistența pașnică va prevala în raport cu contradicțiile dintre noi. În el scopul suprem al făuririi va prevala în raport cu ambițiile și dispozițiile noastre egoiste.

Asemănări și diferențe

Exemplu este Elveția, chiar dacă reieșind din realitățile noastre nu putem copia întocmai politica acestei confederații. Elveția a fost creată ca o insuliță de pace, armonie și stabilitate pe continentul măcinat de egoismul marilor imperii ale Europei. Era imperiul Austriac, Francez și German, iar între ele – Elveția, țara în care orice persoană se putea relaxa, odihni, respira aerul curat al libertății din văile și munții Alpi, mirosul păcii, liniștii și stării de bine .

Desigur între noi și Confederația Elvețiană există multe diferențe. Divizarea regională a Elveției s-a produs în Evul Mediu timpuriu, și de joc în sus . Aceasta a fost calea firească de unificare a cantoanelor în unități regionale. Inițial, în a. 1291, răscoala împotriva dinastiei Habsburgilor a unificat trei cantoane - Uri, Schwyz, Underwalden.

În istoria Moldovei și a principatului Moldova nu a existat o asemenea practică. Ea nu a existat nici în Republica populară moldovenească, nici în RSSM în perioada sovietică. Pentru că în Elveția, inițial, s-au unit cantoanele formate de grupuri etnice independente. La început au fost trei cantoane nemțești, la care ulterior au aderat cantoanele franceze și italiene. Toate cele patru popoare, ce formează statul Elveția - germanii elvețieni, francezii elvețieni, italienii elvețieni și retoromanii – au drepturi egale. Limbile lor au fost recunoscute limbi naționale ale statului, dar toate aceste grupuri etnice întotdeauna au avut propriile cantoane, cu propriul guvern și propria limbă. În Elveția nu a existat o națiune majoritară, care să formeze statul.

A existat chiar și o bine cunoscută confruntare. Spre exemplu, în a. 1845 șapte cantoane catolice - Uri, Schwyz, Underwalden, Wallis, Fribourg Zug și Lucerna au făcut o alianță (Zonderbund). Adversarii lor erau, în special, cantoanele protestante - Vaud, Neushatel, Bazel, Zurich, Geneva. Nu a contat factorul etnic, a contat cel religios. Această confruntare a durat ani în șir, și s-a soldat cu un război civil. În Moldova nu a existat nimic asemănător, aici majoritatea populației respecta tradiția ortodoxă. În toate timpurile, grupul etnic majoritar au fost moldovenii. Desigur, nu trebuie să uităm, că din antichitate în Moldova au locuit și reprezentanții altor grupuri etnice, în majoritate – slavi (ruși, ucraineni, bulgari,polonezi), armeni și evrei, însă ei nu formau națiunea majoritară. Chiar dacă influențau mult procesele culturale, politice, religioase și etnografice din țara noastră. Vedem așa dar, că există diferențe semnificative între Elveția și Moldova, însă din punctul de vedere al veșnicei neutralități, al experienței bogate de conviețuire pașnică a diferitor grupuri etnice, noi ne asemănăm, și experiența Confederației ne poate fi de mare folos.

Să fim responsabili față de țară

Înțelegem că timpul este jude, că el a schimbat realitățile Europei și că azi soarta lumii nu se decide în centrul Europei. Geografic, centrul confruntării și contradicției s-a mutat, și contradicțiile cu Rusia nu prezintă o problemă ruso-ucraineană. Este o problemă geopolitică, transeuropeană, în centrul căreia se află și karma, și soarta Moldovei.

Da, în realitate anume Moldova noastră este bastionul neutralității pentru viitorul european și euro-asiatic, și volens-nolens așa va fi, dar înainte de toate în ea trebuie să învingă metafizica superioară, filozofia superioară și umanismul dat de Dumnezeu. Filozofia omeniei, a lumii sociale, etice și a relațiilor umane dintre toate grupurile naționale, între toate păturile și clasele sociale care formează lumea noastră multilaterală, bogată etnic și social, în care la bază va sta omul care se bucură de viață – cetățeanul, creatorul, grădinarul și arhitectul propriei țări. A țării, care trebuie să devină podul de legătură între creierul civilizației (Europa) și coloana vertebrală a civilizației (Eurasia). A țării, care este un mic templu al păcii și concilierii culturilor, al cărui simbol a fost și va fi protectorul nostru sacru, stăpînul Codrilor moldovenești, puternicul zimbru. Custodele trecutului nostru. Custodele prezentului nostru, cel care ne dă puteri pentru a făuri viitorul și a construi casa împăcării tuturor națiunilor și popoarelor.

Așa dar, în acest articol am arătat că esența problemelor cu care se confruntă azi Moldova este nu comunismul sau democrația, nu socialismul sau capitalismul, nu Estul sau Vestul, nu orientările noastre în spațiul geografic și fizic. Ea este faptul, că din cauza escaladării confruntării politice astăzi se pune problema supraviețuirii statului nostru și noi trebuie să facem ceva pentru salvarea lui. În plus, aceste evenimente au dezvăluit criza societății noastre, criza relațiilor dintre oameni, unde au fost estompate noțiunile de bine și rău, căci nenorocirea noastră nu este în confruntările ideologice, ci în gradul de responsabilitate civică față de patrie, în esența datoriei cetățenești și patriotice. În special, a conducerii Republicii Moldova.

Veaceslav Matveev

14
2
0
0
4

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ar trebui să demolăm monumentele din perioada sovietică?
Azi am văzut în vis un ARMISTIȚIU SLAVON!Сандуляк Владислав
Cartea neamuluiКатрук Валерий