X 
Transnistria stiri: 1365
Eurovision stiri: 499

Occidentul – criză sau agonie? Complot sau rezultatele dezvoltării civilizației progresiste? (Partea 3)

30 sep. 2022,, 08:55 (reactualizat 10 oct. 2022,, 21:39)   Analitică
9000 0

În încheierea părții a doua a studiului nostru, am subliniat că moartea extinsă în timp înseamnă că masele există, însă de facto ele deja au murit. Cantitatea există, dar calitatea lipsește total. Aceste idei au fost sonorizate încă de Antonio Gramshi, un apologet al lui Troțki și a URSS timpurie.

El postula direct că revoluția trebuie făcută de sus. El credea că trebuie modificată cultura, și atunci puterea de la sine va ajunge la noua elită. El recomanda direct să stăm în aceeași linie cu cei care urăsc vechea lume creștină din temeliile teologice. Succesorul lui Charles Reich, autorul cărții «Înverzirea Americii», scria în a.1970 «Se apropie o revoluție! Ea va fi diferită de revoluțiile din trecut. Ea se va adresa omului, și nu claselor, și va afecta cultura, iar schimbarea structurii politice se va face doar în ultimul stadiu….Așa va fi revoluția noii generații!».

Noi o vedem. Astăzi avem o nouă fază a revoluției. Prin schimbarea spațiului informațional, prin subminarea și nimicirea vechii culturi, prin distorsionarea chipului omului, scopul a fost, practic, atins. Această revoluție are «ofițeri și soldați pe măsură». Avangarda ei este școala din Frankfurt. Ea a fost fondată în a. в 1923 la Universitatea din Frankfurt, unde a fost creat Institutul marxismului. Ulterior el a fost redenumit în Institutul de cercetări sociale. În a.1930, Horkheimer, admiratorul markizului de Sade, a venit în fruntea acestul instituit. El a înțeles că nu se mai merită să mizeze pe Marx și viziunile sale învechite, că într-o societate sănătoasă proletarii se integrează în sistem, devin clasa de mijloc, iar muncitorii – aristocrația de mijloc. Dar, din moment ce există nicovala europeană, e nevoie și de ciocanul revoluției. Și acest ciocan a început să capete forme sociale, mai exact - marginale, noi. Aceleași idei l-au acaparat pe criticul de muzică T.Adorno și pe psihologul E.Fromm. Împreună, ei au elaborat a.n. «teorie critică». Ea se baza pe calomnierea fără temei a civilizației europene. Conform ei, cultura occidentală de la creștinism, patriarhat și familiile etnocentrismului la conservatism – totul este rău. Europa, chipurile, a dus acest rău de-a lungul istoriei către alte popoare și culturi. Europa este vatra națismului, a xenofobiei și homofobiei.

Teoria postula, că însăși societatea Occidentului , creată de europeni, este nocivă pentru restul omenirii. Ei au alungat totul din această lume și în cel mai vulgar mod toate păcatele proprii le-au aruncat peste societatea tradițională veche și peste Europa. Această teorie a născut oameni care, fiind presați de mass-media, au început să-și urască strămoșii și propria vatră europeană. La fel s-a procedat și în America și Australia. Altă dată, ne amintim de aceste viziuni, ele erau băgate în capetele bolșevicilor de Vladimir Lenin. Acesta chema la pedepsirea nemiloasă a oricăror forme de șovinism velicorus. În America, aceste idei erau promovate de V. Reich, care scria despre violența din școlile americane. Aici cultura în sine și modelul de educație morală a început să fie privit ca o formă de violare a personalității. El a acuzat SUA de toleranță față de tradiționaliști și «atmosfera de violență». Principalele opere ale acestor tendințe ale revoluționarilor din știință au fost «Fuga de libertate» a lui E.Fromm, «Revoluția sexuală» de V.Reich, «Eros și civilizația» de Marcuse, etc. Biblia școlii din Frankfurt era cartea lui Adorno «Personalitatea autoritară».Acolo toate bazele vechii societăți europene tradiționale au fost recunoscute fasciste. Adorno a căutat mult timp temelia acestui rău și a găsit-o în familia patriarhală. Deci, a îndemnat la distrugerea acestei familii. Odată cu o atare critică, doar că în URSS și democrația sovietică, a venit Che Ghevara în cunoscutul său «Discurs din Alger». I-au ținut isonul gărzile roșii ale lui Mao. Marele timonier a devenit noul Duce al revoluționarilor radicali , întruchiparea idealurilor patriarhale. Varianta chineză nefiind potrivită pentru nimicirea centrelor occidentale tradiționaliste și patriarhale, și în Vest a fost elaborată propria variantă de «revoluție culturală. Dacă în RPC era un zid, în occident - zombificarea prin mass-media și ignorarea celor care promovează alte viziuni. Tot ce era vechi trebuia reeducat. Lecuirea societății cu idealuri noi a devenit scopul în sine al școlilor și universităților. Televiziunea și industria cinematografică au căzut primele. Jurnalistica făcea coadă la noua fiertură intelectuală. Toți au început să se reformateze intens, și să se lecuiască de vechile maladii ale lumii tradiționale, patriarhale. Industria distracțiilor vulgare, homosexualitatea, lesbianismul au ajuns în fruntea acestei restructurări ideologice. Încă în anii 50, Marcuse a indicat principalele forțe ale noii revoluții culturale. Plus la cele numite mai sus, acestea erau feministele, revoluționarii, anarhiștii, grupările radicale de tineret, originarii lumii a treia și toți-toți marginalii. Toate acele pături sociale, care în vechea lume erau izgoniți. Căci încă Gramshi scria despre revoluția viitorului: «nu doar cei oprimați economic, ci și femeile, minoritățile etnice și mulți infractori ». Filmul «Bonnie și Clyde », care în 1968 a luat Oscarul, a devenit drapelul acestei pleiade de revoluționari. V.Reich, care dezvolta ideile « revoluției culturale a Occidentului» credea că «familia autoritară este un stat autoritar ». Adorno spunea că familia patriarhală este leagănul fascismului. Începuse să fie promovat chipul femeii-violatoare, tigroaice. Din bărbat au început să facă o păpușă. Anterior, școala din Frankfurt a desemnat educația sexuală drept ieșire din criza totalitară. Concomitent, Marcuse impunea ideile sexului și a perversiunilor, de fapt – a distrugerii familiei, căci ce familie poate crea o femeie, care de la 13 ani trăiește haotic cu toți cei din jur. Asta nu e o femeie. Este o urnă socială, și ea a început să fie impusă ca ideal în Occident. Tineretul fără cunoștințe îmbiba acest rău și la maturitate încerca să se elibereze de el, dar pentru mulți încercarea era prea tardivă. Așa piereau generații. Așa a început să fie redusă deliberat populația Europei și Americii. În schimb, a început aducerea imigranților din Asia și Africa. După ce aceștia au format un număr mare, au cerut pentru ei drepturi egale.

În a.1973 Asociația americană a psihiatrilor a fost acuzată de discriminarea minorităților sexuale, pentru că insista că homosexualitatea este o formă de boală. După ce așa a spus și Papa Ioan Pavel II, în mass-media a început o isterie masivă. Totul –urmare a lipsei totale de credință și spiritualitate. Jurnalistul american E.Kuper scria că «cosmologia stîngii se bazează pe două axiome: prima – în univers nu există valori absolute, nici standarde de frumusețe și sluțenie, bine și rău; a doua – într-un univers lipsit de Dumnezeu, stînga este unicul judecător al faptelor umane ». Dar ce fel de axiome pot fi, dacă există un scop măreț. El a acaparat conștiința revoluționarilor de profesie și transformarea Occidentului, după care – nimicirea lui definitivă este baza acestui program de acțiuni. Noi credem că totul deja s-a făcut. Aici, se va remarca faptul că conceptul de „stînga-dreapta” în cultura politică a spațiului post-sovietic și a Occidentului are un sens direct opus – de exemplu, stînga moldovenească este similară în mesajele sale ideologice cu cei de dreapta din Europa de Vest și invers.


Bine-rău, dar ce a fost mai groaznic a rămas în urmă. Nu! Este doar etapa pregătitoare. Adevărata revoluție sacră va fi într-un final, după ce răul își va determina principiul de bază al puterii și adevărata religie și morală. Deja se fac auzite ecourile viitoarei acțiuni apocaliptice. Ele se aud demult, de la mijlocul sec. ХХ. Trosnetul vechii lumi ca un zdrăngănit surd afectează sufletele celor care s-au îngrijit și se îngrijesc de adevăratele valori spirituale, de familie, de Dumnezeu, de copii. Dar înainte de acea revoluție infernal-sacrală trebuie să aibă loc o epurare globală, ea deja are loc și va mai avea loc în forme,pe care nici nu le-ați visat. Ea este revoluție, dar numai pentru masele profanate și păcălite, căci adevăratele scopuri însă-s ascunse, la fel ca și eroii timpurilor noastre. Dar ei acționează, măcar și din umbră, căci trăiește și circulă prin lume sloganul lor - «Revoluția trebuie să aibă loc înainte ca ea să devină realitate » . Acest slogan a arătat fața adevărată a mijlocului sec.XX. Fața celor care a pregătit revoluțiile celei de-a doua jumătăți a acestui secol. Aici cel mai important punct de bifurcare a devenit grandioasa rebeliune din Paris în a. 1968, care a adus la prăbușirea gaullismului pur, căci după asta proiectul lui de Gaulle cu Europa lui Nouă, de la Dublin la Ural, a fost închis, la putere a venit Georges Pompidou, omul familiei Rothschild.

Pe scurt despre aceste zguduiri mari de la mijlocul sec.XX. Evenimentele s-au desfășurat fulminant. Totul a început la 2 mai, 1968 în cartierul Latin – un raion al Parisului, unde-s amplasate facultățile Sorbonei. Acolo au avut loc primele dezordini în masă și nesupunerea studenților. Pe 7 iulie într-o adresare TV, de Gaulle a apreciat acele evenimente: «Această explozie a fost provocată de anumite grupuri de persoane răzvrătite împotriva societății moderne, de consum, mecanice de tip capitalist – și orientale, și occidentale. De oameni care nu știu cu ce ar dori să înlocuiască societățile precedente și care se închină negativismului, distrugerii, violenței, anarhiei; care defilează sub drapele negre ». Filozoful Guy Debor devenise stindardul ideilor care au aruncat atunci în aer Europa și Franța. Ideile lui erau originale chiar și pentru societatea franceză avansată. Iată sloganul caracteristic al «Epocii Iluminismului»: «Eu acuz biserica catolică, / care a contaminat lumea cu morala sa de cimitir, / tumoarea malignă a Occidentului decăzut. / Cu adevărat vă spun: Dumnezeu a murit!». Un oarecare intelectual, care chipurile ar fi condus rebeliunea, îi ținea hangul . Era un neamț pe nume Daniel Marc Cohn-Bendit. Avea și o poreclă. Chiar două. «Neamțul» și «jidanul». Prezintă interes ideile și cerințele acestor urmași ai lui Marx și Gramshi. Sloganele lor : » Sexul este minunat». «Trăiește fără a irosi timpul (pentru muncă), bucură-te fără obstacole!» (Vivre sans temps mort, jouir sans entraves!) «Alcoolul ucide. Consumați LSD» (L‘alcool tue. Prenez du L.S.D).«Proletari din toate țările, distrați-vă !» (Travailleurs de tous les pays, amusez-vous!). Interesante idei. Vedem că acești revoluționari nu aveau un pragmatism politic deosebit, nici cerințe sociale reale. Căci ce atribuție are alcoolul, sexul și LSD față de egalitatea socială și armonia totală. O atare înțelegere a armoniei poate aduce omul pe acostamentul vieții sociale. Acestea erau cerințele unor degenerați pentru degenerați. Ele demonstrează doar că acest front de stînga nu a construit și nu construiește nimic în Occident și în Europa. Scopul lui este distrugerea și marginalizarea societății europene.

Această revoluție a subminat definitiv rămășițele Franței sănătoase, dar și ale Europei. Cu ea a început epoca nouă. Copiii acelei revoluții, cei care și-au început viața conștientă în anii șaizeci pe baricadele Parisului, azi au devenit politicieni renumiți și persoane publice. Antreprenori și savanți. Dar au rămas tot acei revoluționari și au păstrat carcasa vechilor convingeri de stînga. Anume ei conduc azi Occidentul. Ceea ce azi se numește astfel. Acolo, în Occident, ei distrug azi ultimele temelii tradiționale și civilizaționale. Încearcă să o facă și în spațiul nostru eurasiatic. Ei distrug această lume, lumea Europei și a Eurasiei. La fel cum copiii adepților lui Troțki au distrus URSS. Bună-rea, eu nu pot să judec. Dar voi spune univoc, o țară autosuficientă, industrial dezvoltată, cultă și liniștită pentru majoritatea cetățenilor cumsecade. Da, la început ea a fost copilul internaționalei mondiale. Însă așa a fost nu întotdeauna. După epuizantul Război pentru apărarea Patriei, acolo au crescut cadre noi, apoi copiii acestor cadre. Acești oameni au știut să digere o parte din trecutu-i bolșevic și să creeze o societate mai mult ori mai puțin sănătoasă. Un stat măreț, care cel puțin nu tolera decăderea morală a omenirii și nu înmulțea pe teritoriul său mizeria și mitocănia. Însă oricum a fost o himeră socială, și ca orice himeră nu avea temelie, de aceea s-a și prăbușit. Iar noua elită occidentală, copiii anilor 60, își duc lent societatea spre prăpastie, plantează vulgaritatea, lipsa de cultură și spiritualitate, și eu cred că în scurt timp nu doar șomajul, dar și sărăcia. Prăbușirea Europei este dificilă, și mai dificilă este prăbușirea Americii, care are centre protestante și catolice puternice. Dar principalul – acolo există alți bani și altă elită. Dar vom menționa încă o problemă. Este vorba despre liberalismul radical al stîngei și dreptei în Occident. Ea își are propriii eroi.

Liberalismul de piață a corupt Occidentul la fel ca și comunismul internațional radical. Unul avea ca scop haosul, altul – anexarea proprietăților și a capitalului populației europene. Dușmanul acționa cu două mîini. Prima - emana din centrul descris mai sus. Era creierul mîinii stîngi. Dar exista și dreapta. S-o pomenim măcar de dragul memoriei triste. Aceștia erau radicalii pieței. Să ne amintim de Margaret Tatcher cu dezindustrializarea Britaniei. Fără această circumstanță revoluționarii de profesie ar fi spart cu greu codul lumii occidentale. Asemenea activiști erau în toată Europa. Ei au inundat Europa cu emigranți. Vă amintiți de îndemnul cancelarului Konrad Adenauer în RFG și aducerea masivă a turcilor. Erau și liberalii care au decis să renunțe la orice industrie. La orice bază, pentru a comercializa doar informații și servicii. Drept că ei au păstrat comerțul, însă era filozofia unui bazar global autogestionat. Unul dintre aceste centre structurale ale piramidei puterii a fost Mont Pelerin Society, fondat în a. 1947 de profesorul școlii de economie din Londra Friedrich von Hayek și era o subdiviziune Finintern, preocupată de războiul economic. Iată unele dintre ideile sale! «Banii – una dintre cele mai mari arme de obținere a libertății, născocite de om », «Goana după profit — unica metodă de a satisface necesitățile celor pe care nu-i cunoști ». Ideile lui au fost preluate de conservatorii britanici și reformatorii liberali ai pieței austriece. Aici comerțul a fost pus în capul mesei . М. Tatcher l-a numit învățătorul ei. Ulterior multe dintre ideile acestei școli vor fi înghițite de neoconservatori, foști troțkiști, care-s responsabili pentru soarta Occidentului, mai concret – a Americii, în care au pervertit viziunile și idealurile cu adevărat de dreapta. Haosul adus de acești ex-stîngiști în viața politică a Americii și a Occidentului a nimicit pentru un deceniu dreapta rezistenței americane, a măcinat-o din interior așa cum un vierme macină lemnul. Unde mai pui, că ei au îndreptat puterea acestui stat mare spre scopuri străine lui, și ea a devenit un instrument al străinilor. O chestiune aparte este distrugerea Americii în sine. Sistemul ei a fost construit timp de două secole pe idealurile libertății. Azi aceste idealuri se prăbușesc sub ochii noștri. Forțele crescute de internaționala mondială distrug acest stat, îi spală valorile tradiționale și puterea industrială. Puterea lui militară este reorientată spre direcții false. Dar aici contează economia SUA și forța vechii sale elite. Acești factori îmi permit totuși să presupun, că acest stat mare va supraviețui și își va măcina dușmanul interior. Căci acolo credința și valorile tradiționale încă mai domină.

La finele articolului vreau să menționez, că am decis să îl scriu deoarece cred că tăcerea este o trădare. O trădare a mea și a strămoșilor mei, a idealurilor și tradițiilor acestora. Planurile complotului de stînga. Viitoarea revoluție de stînga, care este pregătiră prin reducerea nivelului de trai în țările din vest, mă încurajează să cuget asupra acestei probleme pe care o cred principală în epoca noastră eshatologică.

Voi mai menționa, că posibila viitoarea pieire a Occidentului, în opinia mea, nu este o legitate ciclică civilizațională, ca la Oswald Spengler, A. Toinbi sau L.Gumiliov. Este o subminare deliberată a temeliilor altei tradiții și a altei civilizații, căci la baza lumii eu văd lupta dintre două civilizații de bază, două forțe -ale binelui și răului. Această luptă a tradițiilor este primordială și veșnică, iar una dintre tradiții este total străină Europei și omului ei, moralei și rădăcinilor ei, ea de secole își distruge oponentul învins. Oponentul pe care la început l-a îndreptat spre hotare false, i-a distorsionat calea predestinată, soarta și voința. După noi, în această luptă nu va mai exista împotrivire, timpul s-a epuizat, planeta și mai mult. Am devenit martori involuntari ai apocalipsei acestei lumi , nobile altă dată, și dacă vrem să nu fim o turmă care își urmărește sfîrșitul, sacrificarea sa ritualică, trebuie să începem de la noi înșine, de la morala și credința noastră, de la familia și patria noastră. Revenind la aceste rădăcini și izvoare, noi trebuie să corectăm tot ce se poate. Restul depinde de providență și straturile superioare ale ființei.

Așa dar, pentru noi scăparea este în revenirea la rădăcini, la tradițiile strămoșilor, la înțelegerea că lumea e bună și luminoasă, și că ea va fi așa dacă tu vei fi așa, dacă tu vei aduce în ea lumină. Dar să aduci lumină în lume înseamnă și să nu tolerezi răul, căci neîmpotrivirea față de rău este un rău dublu. Ea se naște acolo unde omul nu a pășit pe un drum greșit, nu a devenit egoist, nu a uitat că doar împreună noi putem fi marele și unicul den al cosmosului, numit omenire, da dispersați putem fi doar niște atomi cosmici pe care îi poate distruge orice forță unită. Omul trebuie să țină minte că nu totul în această lume vine de la Dumnezeu, de la Dumnezeul nostru, căci în lume există și mult rău. Să ne amintim, în acest context, de vechea carte a mazdaiștilor Avesta. «Două spirite Spenta Mainyu și Angra-Mainyu, doi gemeni la început au proclamat in ei înșiși idei, discursuri și fapte curate și necurate… Prima oară au mers să creeze și viața, și lipsa vieții, și tot pe ce stă lumea - unde era răul, se vedea Necuratul, iar Duhul curat întotdeauna era nedespărțit de sfințenie. Din aceste spirite Răul și-a ales lucrul necurat, iar Duhul Neprihănit, care sălășluiește în ceruri, a ales puritatea: au urmat-o cei, care o cinstesc pe Ahura cu faptele Adevărului, și cred în Mazda » (Avesta.Chats,30) . Este vechiul testament al lui Zarathusthra și a lui Hristos pentru lumea și societatea noastră. Zarathusthra, pentru că el a despărțit binele de rău și a explicat lumii că acestea au rădăcini diferite și că Zeul binelui nu naște răul, iar Hristos pentru că Zarathusthra a prezis venirea Fiului lui Dumnezeu, iar magii zoroastrismului au păstrat acest testament secole în șir, și primii au venit să salute nașterea lumii noi. Căci nașterea aceasta a fost luminată de lumina binelui și de steaua care i-a călăuzit. Căci această naștere este manifestarea luminii adevărului în lumea noastră, a luminii care nu a putut fi acoperită nici de secolele întunecate, nici de durerea Golgotei. A veșnicei lumini a voinței și spiritului sacru, date nouă drept punct de orientare în viață, pentru ca omul să nu schimbe calea sa dificilă, lupta sa pe un drum străin, pentru ca el să fie fidel propriilor rădăcini și tradiții, propriului strămoș care avea a chipul și asemănarea lui Dumnezeu și era bun, iar harul său era în puterea și voința lui. Această voință nu face rău, nu distruge viața, nu-l aduce pe altul jertfă propriului egoism, această voință este scînteia Bunului Dumnezeu în om. Ea face lumină : lumina dragostei, a compasiunii, a conștiinței, a creației și a vieții. Căci binele nu naște răul, nici bunăvoința nu naște răul, și dacă nu-l naște înseamnă că răul își are propria fire străină nouă, și propriile rădăcini, și dacă aceste rădăcini nu-s ale binelui și nici ale Bunului Dumnezeu, treaba fiecărui om demn este nu tăcerea și nihilismul, ci lupta conștientă, devotată pentru a se opune răului cu forța. Iată esența, viitorul nostru, căci reieșind din toate religiile lumii victoria binelui este predeterminată de sus, dar cineva acolo sus dorește ca și omul să-și manifeste acțiunea și voința, voința pentru predeterminare, cum a scris marele cugetător al Europei Arthur Schopenhauer.

Veaceslav Matveev

Sfîrșitul materialului

5
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Cum evaluați decizia de a indexa pensiile cu 6% începînd cu 1 aprilie?