Criza Europei, criza identității umane și calea Moldovei (partea 1)

Continentul european este zguduit astăzi de provocări politice și economice colosale.

Furtuni veritabile lovesc primul centru comercial și al doilea economic, ca putere, din lume. Încă nu demult nimeni nu avea îndoieli, că Statele Unite ale Europei au perspective bune de a răsturna hegemonia SUA. Dar în ultimul timp, pe fundalul problemelor interne politice, geopolitice, economice și energetice, acest vis al elitelor europene pleacă în trecut. Dacă plusăm și problemele demografice, sociale și cele ecologice, lucrurile stau foarte prost. Dar principala tragedie a Europei, din punctul nostru de vedere, este erodarea – pe parcursul mai multor generații – structurii identității europene, a moralei, normelor ei și în final – distrugerea temeliilor civilizaționale. Societatea spectacolului și societatea de consum înlătură vechile temelii ale continentului european.

Căderea zidului de la Berlin a schimbat realitatea Europei. Lumea a intrat într-o eră nouă. Aceasta a marcat începutul reîmpărțirii lumii în spații civilizaționale mari. Esența lor a devenit ceva mai mult ca simpla realitate economică sau politică. În frunte au fost puse codurile culturale și religioase ale diferitor civilizații, și popoare apropiate înde ele s-au pomenit de diferite părți ale baricadelor. Avem exemplul Poloniei, Cehiei și Rusiei. Și mai dificil le este țărilor, pe teritoriul cărora trece această ruptură civilizațională, iar mica noastră Moldove este una dintre acestea.

Anterior, societățile umane încercau să-și găsească calea în diverse formațiuni social-economice (capitalism, socialism) , în anumite legături și idei (liberalism, conservatism, comunism, etc.) . În realitate, totul e mult mai simplu și mai complicat, căci nu formațiunile-s proaste, ci esența umană, de aceea vindecarea societății, a economiei, a vieții social-politice trebuie să înceapă cu vindecarea omului însuși, a individului, căci azi de la creșă la patul de moarte ni se bagă doar minciună. În mod artificial, este format omul care dirijează această lume uitată de Dumnezeu, lumea zombie, lumea violenței și a valorilor false, lumea în care consumul și traiul comod au devenit mai importante ca păstrarea valorilor tradiționale și a esenței firești a omului, care în sec.XX a fost distorsionată.

Devalorizarea umanității elementare, setea de putere, ideile naționale, de clan au devenit superioare normelor general umane. Noi trebuie să înțelegem principalul. Nu contează: europeni sau euro-asiatici, ruși sau nemți, slavi sau romani, liberali sau socialiști, contează adevăratul nostru cod de identificare, lăsat de Dumnezeu – Om. Da noi gravităm spre diferite -isme, spre matrice ideologice, în încercarea de a ne băga în următoarea celulă de pușcărie, unde în locul unui jandarm vine altul, cel american este înlocuit cu unul chinez, cel rus – cu unul european. Un acoperiș este pus peste altul și distruge creierele noastre, normele moralei și esența umană. Toate acestea noi le construim peste lumea noastră imperfectă, prin noi iluzii și idealuri delirante aruncăm din memoria noastră, epuizată după secole de lobotomie socială, tot ce este corect și bun, și ne transformăm în zombie și pe noi înșine, și pe alții.

Noi schimbăm timpurile și erele, fără a crește spiritual, căci ca dezvoltare și spiritualitate omul lui Platon sau a Sf. Augustin nu este mai prejos ca un subiect din prezent. Însă noi nu vedem și nu vrem să vedem asta, dirijații fiind de sus. Dirijați, cu prețul reducerii spiritualității noastre. O jumătate din sec. XX am fost orientați spre ideile globalizării, conștiința noastră și nervii societății fiind supuși metodelor controlului total și al gestionării de rețea, după care prin decizia structurilor mondiale tainice am fost răsturnați și impuși să ne divizăm în civilizații. Nu mai contează castele și clasele, contează de ești ortodox sau musulman, catolic sau budist.

Este evident că cineva ne învrăjbește, căci e mai lesne să gestionezi o casă împărțită. Dar la ce bun? Arată dușmanul, și totul devine simplu, el se va năpusti asupra oponentului doar din cauza viziunilor politice sau a culorii pielii. O lume astfel divizată și învrăjbită nu are viitor, iar ulterior, după catastrofa nucleară sau războiul global, spre care alunecăm fulgerător, nu vom mai avea nici trecut, dat fiind că nu-și va mai aminti nimeni de antichitate, de cultura incă, de valorile budiste, de morala creștină și de Renaștere. Toate acestea vor dispare și în lume va veni un alt grădinar. Nu neapărat om. Poate, spre asta ne duc acele forțe, care demult au încetat să se mai asocieze cu neamul omenesc.

Cuști naționale, țarcuri civilizaționale pentru vite umanoide, fără alternativă. De fapt însă, totul este simplu. O mică planetă, înconjurată de miriade de sute de ani-lumină de materie întunecată, o corăbioară în oceanul infinitului, și noi – marinarii acestei corăbii, măcinați de război pentru a hrăni salonul ofițerilor. Nu de europe și asii trebuie să ne îngrijim, nu de est și vest, da de faptul că cu toții suntem copiii acestei planete, fiii lui Adam, că avem o singură rădăcină și aceeași natură, esența căreia este umanitatea.

Unde este umanitatea noastră? Că doar nici un animal nu-și devorează semenii, și zidul chinezesc nu te poate ascunde de lumea în care trăiesc frații tăi, la fel de obidiți și nefericiți, ca și tine. Pandemia a demonstrat că toți oamenii au aceeași natură, același sînge, și nu este rău europeanul, nu este rău asiatul. Este rău jandarmul din această matrice, de pe această planetă, devenită pușcărie, în care de mic copil înveți ura, xenofobia, rasismul și șovinismul, toate – sub acoperirea valorilor supreme. Toate – cu sloganul: «Cine nu-i cu noi este împotriva noastră ».

Cu Europa totul este clar. Acolo este o criză totală de identitate, distrugerea rădăcinilor și un experiment nereușit asupra omului. Dar acolo există și multe lucruri pozitive, căci ele nu duc la ura totală față de cel de alături. Din contra, este prea multă toleranță, nesănătoasă chiar. Totul – urmare a celor spuse mai sus, fără careva uverturi conspirologice.

Dar ce înseamnă toate acestea pentru Moldova noastră și pentru locul ei în realitatea geopolitică și umanitară a lumii contemporane? Ce înseamnă asta pentru elita noastră, care nu numai că nu-i formată, ci cu adevărat despicată din rădăcină, cu chip uman distorsionat . Aici în genere nu poate fi vorba despre umanism și negarea a tot ce este nobil, despre ura față de cel de alături . Doar factorul material contează. Setea de consum și profit, setea pentru o viață ușoară, luată din Vest, și viclenia asiatică, răutatea și cugetarea totalitară, luată din Est – iată ce guvernează mințile acestor oameni.

Ei nu pot înțelege, că țara noastră istovită nu se va ridica în picioare, dacă nu vom înțelege că viața mai bună nu este în Vest sau în Est , ea este în noi și la noi, și alegerea trebuie să o facem nu geografic, trebuie să începem cu noi înșine, cu îmbunătățirea chipului nostru omenesc, cu identificarea noastră civică și culturală.

Cum scria Stanislav Lem în romanul «Solaris»: «…aici e ceva cu conștiința ». Cu această conștiință - categorie morală și civică – va trebui să muncim mult, înainte ca Moldova noastră însorită să devină o casă caldă, un pod între Vest și Est, acea a șasea vertebră între lumea euro-asiatică și lumea europeană, care i-a fost predestinată de soartă și de Dumnezeu.

Veaceslav Matveev (va urma)