X 
Transnistria stiri: 1390
Preşedintele stiri: 4020

Petru Lucinschi: Noi avem multe temeiuri să unim societatea, nu să o împărțim în «ai noștri» și «nu ai noștri»

3 apr. 09:36 (reactualizat 3 apr. 18:35)   Analitică
13042 1

De ce a provocat opinii așa de contradictorii referendumul privind integrarea europeană? Poate oare fi atenuată, nu acutizată, situația din Găgăuzia și Transnistria? Ce ar putea consolida cu adevărat securitatea noastră națională? Ce șanse are Maia Sandu să obțină al doilea mandat de președintă? La acestea și multe alte întrebări, pentru site-ul Noi.md a răspuns Petru Lucinschi, al doilea președinte al Moldovei.

Domnule președinte, acum doi ani, în precedentul interviu pentru site-ul nostru, susțineați că nu există temeiuri pentru panică și că războiul care are loc în țara vecină și prietenă, nu se va apropia de hotarele noastre. Și acum? Ați rămas la aceeași părere, sau situația s-a schimbat?

În acest răstimp situația s-a schimbat radical. În condițiile acțiunilor militare circumstanțele se schimbă fulgerător. De aceea este necesar să analizăm situația curentă, apoi să încercăm pronosticarea următoarelor evenimente și acțiunile care pot urma, pentru a lua decizii întemeiate.

Mai ales dacă este vorba despre probleme de anvergură națională, poziția luată trebuie să răspundă intereselor poporului nostru. Practica seculară demonstrează, că acutizarea conflictelor în interiorul țării deseori devine catalizatorul imixiunii externe. Dacă în țară există tensiuni sau chiar confruntare, trebuie să fim extrem de atenți.

Cel mai periculos scenariu îl formează cazurile, în care o parte a populației, organizații sau formațiuni în componența statului, cer ajutorul altui stat. Istoric, asemenea cereri duc la introducerea trupelor străine: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria… Și în istoria statului nostru moldovenesc au fost precedente, în care pretendenții la tronul țării cereau ajutor de la polonezi sau turci. Asta întotdeauna poate avea urmări serioase.


În prezent, prin congresul deputaților de toate nivelurile, Transnistria transmite un semnal de ajutor. Găgăuzia acționează și mai direct. Aceste două formațiuni se adresează Rusiei.

Rusia se află în stare de război cu statul vecin, ceea ce face ca situația să fie deosebit de periculoasă și complicată. De la noi se cer pași verificați maxim. Ce-i de făcut în acest caz? Eu cred, că ar fi corect să se discute cu reprezentanții Găgăuziei și ai Transnistriei problemele care îi neliniștesc, să fie clarificate motivele adresării lor după ajutor. Ceva poate fi convenit public.

De obicei, contactele la nivel public sunt urmate de anumite declarații, menite să prevină escaladarea. Astăzi există motive pentru o alarmă serioasă, provocată și de factorii externi, dar și de cei interni. Dacă vorbim de un aspect mai larg a celor ce se întîmplă în regiune, trebuie să se țină cont de faptul, că relațiile urmează a fi construite în condițiile unei confruntări nemaivăzute între Europa și Rusia. În viziunea mea, trebuie să avem grijă ca acțiunile noastre să corespundă intereselor naționale, iar deciziile luate să aibă sprijin în interiorul țării. Dacă va fi necesar – să ne convingem partenerii de dezvoltare, că țara noastră are particularități care nu pot fi neglijate.

În condiții de război, există mult imprevizibil, iar circumstanțele se pot schimba zilnic. Să nu uităm, că la luarea oricăror decizii trebuie să ținem cont nu doar de dorințele noastre, dar și de posibilitățile reale de a le înfăptui.

Noi, ca stat care se mărginește cu țări aflate în conflict, trebuie să subliniem pe toate căile caracterul nostru pașnic. Și să o facem nu în treacăt, da să dezvoltăm încontinuu politica noastră binevoitoare. Conflictul început acum doi ani a demonstrat perfect caracterul pașnic și binevoitor al poporului nostru. Primul val de refugiați din Ucraina a fost primit cu căldură și grijă de cetățenii noștri. Această dorință de a ajuta avea un caracter de masă și a fost menționată la nivelul ONU și a altor structuri internaționale. Trebuie să prețuim acest spirit sincer, deschis. Mereu se vor găsi cei care doresc să aprindă un conflict și, cu regret, există mai puțini din cei care îl pot stinge.

Următoarea întrebare continuă subiectul. Recent, președinta Maia Sandu a revenit de la Paris, unde împreună cu colegul său francez a anunțat despre deschiderea misiunii franceze de apărare în Moldova, lucru care a provocat ceva neliniști. Cum credeți, în ce măsură această decizie va consolida securitatea noastră națională?

Faptul în sine nu trebuie să trezească neliniști deosebite. Mai ales că cei care au studiat atent acest acord au observat cu siguranță că el face trimitere la un document semnat în a.1998 de ministerele apărării ambelor țări. Adică, actualul document doar prelungește acordul de interacțiune în domeniul apărării, încheiat cu 26 de ai în urmă. Dar neliniștea în societate se datorează faptului, că azi situația s-a acutizat semnificativ. Să ținem cont, că noi ca stat putem avea relații în domeniul militar cu oricine. Noi participăm la partea politică NATO, în cadrul programului «Parteneriatul pentru pace», din a.1994. Este un program destul de vast, la vremea lor au participat acolo și Rusia, și Belarus, și alte țări.

Dar acum oamenii au un sentiment sporit de neliniște. Pentru că nu există claritate cu privire la ce anume a fost semnat. Așa că primul lucru care trebuie făcut – să fie date explicații societății. Să nu uităm, că Constituția noastră indică neutralitatea statului, și orice inițiative în domeniul militar trebuie analizate profund, pentru a nu da poporului motive de neliniște. Da pentru aceasta – să nu ne lăsăm atrași în acțiuni militare, să subliniem caracterul nostru neutru și să cerem respectarea lui.

Desigur, țara trebuie să aibă o armată – mobilă și bine înarmată. Noi însă ani în șir nu am alocat deloc bani pentru armată. De nenumărate ori am tot auzit de la reprezentanții puterii, că pentru a apăra țara trebuie să întărim armata. Dar trebuie să înțelegem posibilitățile noastre reale! Să nu le supraestimăm și să credem că am putea purta un război cu o țară, care are o armată puternică. Și de cine să ne apărăm? De vecinii noștri – Ucraina și România? Acestea-s realitățile noastre istorice. Da în viziunea mea, lucrurile stau exact invers - înainte de toate noi trebuie să ne înțelegem cu privire la neagresiune cu vecinii și un șir de alte țări (lista poate fi extinsă). În cazul unui atac al altei țări, putem apela la ei pentru protecție – ceea ce numim garanții de securitate. Așa ar fi mai corect. De aceea trebuie să căutăm aliați, cum fac alte țări. Dar trebuie să o facem din timp.

Nu demult a fost adoptată o nouă Strategie de securitate națională, în care Rusia pentru prima dată a fost numită oficial principala amenințare. Asta chiar dacă în continuare avem cu Rusia relații tradiționale, piețe, zeci de mii de compatrioți de-ai noștri trăiesc și muncesc acolo. Ce ar putea urma, pentru ce s-a făcut asta?

Aici iarăși există mai multe întrebări, mai puține răspunsuri. Dacă ceva se face în condițiile unui spațiu de informare public, și în condiții de război, trebuie să nu uităm de anumite nuanțe.

Declarația despre aceea, că Rusia este amenințarea principală, se face în condițiile unei tensiuni mari. Pentru că avem în apropiere acțiunile militare ale Rusiei și Ucrainei. Nu înțeleg pentru ce dăm motiv, ca mai în fiecare zi în mesajele rusești să fie pomenită Moldova.

Este neajunsul nostru: vorbim mult, uneori de prisos, dar adesea aceste cuvinte nu-s susținute de fapte și nu corespund naturii deciziilor noastre, din care nu reiese că noi am fi chiar așa de bătăioși.

Trebuie să fim precauți și să limităm numărul persoanelor care pot face declarații politice, în special pe marginea unor așa probleme, ca relațiile cu Rusia, NATO și vecinii noștri. Aceștia trebuie să fie președintele, premierul și ministrul afacerilor externe.

Evident, cea mai discutată chestiune – relațiile noastre cu Rusia. Ce să zic? Desigur, autoritățile trebuie să abordeze foarte responsabil relațiile cu Rusia, dat fiind că acestea s-au construit timp de secole. Deci, responsabilii de politica externă ar trebui să propună niște mecanisme de întreținere a unui dialog cu Rusia pentru a clarifica unele neînțelegeri nu prin declarații, da prin comunicare directă.

Orice superputere are propriile interese pentru anumite teritorii, este un factor constant. Faptul că Rusia are propriile interese în această regiune este înțeles, și de acest specific trebuie să ținem cont. Nu ne stă în puteri să schimbăm ceva aici.

Într-un interviu e dificil să explicăm mai detaliat specificul relațiilor noastre, dar vreau să-i rog pe cei interesați să facă cunoștință cu ceea ce spun despre aceasta marii noștri predecesori. Îl am în vedere pe Mihai Eminescu, care ne îndemna să nu ne confruntăm cu statele mari, «să ne știm lungimea nasului», și credea că ni se potrivesc mai bine hainele modeste, dar și pe Nicolae Iorga, care ne-a dat sfaturi directe cum să ne comportăm cu Rusia. Nu strică să cunoaștem ce săpunea în acest context Nicolae Titulescu (ministru român al afacerilor externe între anii 1927-28 – nota red.) , și ce spunea despre Rusia Emil Cioran (filozof european din sec. XX – nota red.).

Desigur, ne-am dori ca Rusia să ne trateze ca pe un stat independent, cu respect, în conformitate cu normele internaționale, reieșind din particularitățile noastre. Că doar Moldova nu poate dăuna cumva Rusiei, și noi ne-am dori să avem cu ea relații normale.

Este foarte clar, că în războiul actual dintre Rusia și Ucraina noi sprijinim Ucraina – vecina cea mai apropiată – și în măsura posibilităților o ajutăm în plan umanitar.

În acest an, în 77 de țări deja s-au desfășurat sau încă se vor desfășura alegeri prezidențiale, inclusiv în Moldova. În aceeași zi cu prezidențialele, se preconizează desfășurarea referendumului național cu privire la aderarea la UE. În ce măsură este corectă această decizie?

Există o regulă simplă: la fiece etapă țara stabilește anumite priorități. Eu cred că acum prioritatea principală este să negociem reușit aderarea la UE. Cum se vede, guvernarea a decis să organizeze referendumul, chiar dacă oportunitatea lui provoacă discuții în societate. În opinia mea, nu e normal ca la cel mai înalt nivel să fie luate niște decizii, și apoi să se organizeze consultări. Știu că plebiscitul nu este o condiție obligatorie a UE, de aceea trebuie să ne evaluăm puterile:va putea guvernarea organiza, în aceeași zi, și alegeri de înaltă calitate, și un referendum de înaltă calitate?

Mulți adversari ai referendumului argumentează așa: noi deja avem decizia de începere a negocierilor, deci, referendumul nu este obligatoriu, el ar trebui organizat după încheierea negocierilor. Eu cred că guvernarea trebuie să analizeze bine de tot lucrurile și să înțeleagă, că își asumă rezultatele deciziei luate.

Cel puțin, în octombrie-noiembrie rezultatele vor fi cunoscute și va deveni clar dacă țara a procedat corect sau nu. Trebuie să cugetăm și asupra tuturor variantelor de consecințe. Cel puțin, organizatorii trebuie să înțeleagă ce e de făcut în cazul unui rezultat negativ.

Cu regret, în societate există și o neîncredere față de autorități, și o neîncredere reciprocă, și o confruntare prea dură, în opinia mea, a opoziției cu puterea. Lucru absolut anormal – țara doar e una! Și trebuie căutate problemele pe marginea cărora este posibil să găsim limbă comună – că trebuie să construim drumuri bune, că trebuie să avem școli moderne pentru copii noștri… O mulțime de probleme, la rezolvarea cărora putem munci laolaltă! Și atunci diferențele în abordarea soluțiilor pentru aceste probleme se îngustează semnificativ.

În multe țări, foștii șefi de stat au în continuare un rol important în viața politică și socială a țării. Este utilizată experiența și cunoștințele lor pe post de consultanți sau experți, ei ar putea fi moderatori între guvernare și opoziție. Cum este utilizată experiența Dvs. diplomatică și politică, autoritatea Dvs. ca persoană?

Cu regret, în Moldova nu există tradiția de a-i atrage la lucru pe foștii șefi de stat. Eu mai des fac asta peste hotare, în cadrul diferitor conferințe internaționale. Faptul că noi nu avem această tradiție, -și vorbesc nu doar de ex-președinți, în general despre persoanele care au ocupat funcții de conducere, - este rău, dat fiind că experiența lor poate fi foarte utilă în diferite domenii.

Avem nevoie de continuitate. Avem nevoie de continuitate. O familie adevărată este aceea, în care există tată și mamă, copii și încă mai bine – și bunei. Așa trebuie să fie și într-o societate sănătoasă. Noi trebuie să tindem spre unirea societății. Cum? Să zicem, la nivelul satelor persoanele în etate, respectate și cu experiență, ar putea fi atrase în rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă comunitatea. Ar fi o metodă bună de a uni societatea pe o bază constructivă.

Dvs. comunicați cu multe persoane influente: oameni de afaceri, politicieni, jurnaliști… Ce atmosferă domnește în mediul lor?

Voi fi sincer: nu-mi place atmosfera. Da, există cauze obiective: multă neclaritate cu privire la viitor, neîncrederea în ziua ce vine. Și în plan global nu este clar: unde se va opri acest război? Și cînd ?

Nu trebuie să uităm, că ne aflăm acum în culmea diverselor interpretări și definiții ale modului în care se poate dezvolta situația în condiții de război. Putem doar presupune că lunile imediat următoare ar putea fi cele mai fierbinți. De aceea, revenind la începutul discuției noastre, eu cred că la luarea deciziilor trebuie să evităm maxim orice conflicte interne, confruntări, insatisfacții reciproce.

S-au acumulat, desigur, multe probleme, dar eu cred că ele trebuie clasate în ordinea importanței, parțial – lăsate pentru altă dată. Spre exemplu. S-ar părea, chestiunea privind tipărirea documentelor în limba rusă pe paginile Monitorului Oficial nu este primordială. Noi știm că mulți dintre concetățenii noștri citesc în limba rusă, și argumentul despre economisirea sumei de 3,5 mii de euro este hilar. Da tensiunile în jurul bisericii? ! Trebuie să evităm pe toate căile momentele, care provoacă tensiuni. Nimeni nu știe ce ne mai poate aduce acest război…

Aceste dispoziții, această incertitudine afectează afacerile. Cu toate declarațiile cum că noi creăm condiții pentru investiții, afacerile nu se dezvoltă, de fapt. Nu există încredere în structurile care se ocupă de economie. Economia nu crește. Ni se tot spune, că au fost făcute lucruri bune, că au fost realizate proiecte de infrastructură, însă adesea toate acestea s-au făcut pe bani europeni. Da ce facem noi înșine? Așa că acum cea mai mare problemă este cum facem să lucreze economia în interiorul țării .

Cu regret, acum ne lăudăm că cineva de tot dă. Dar oamenii trebuie să-și creeze viața ei înșiși. Drumuri și apeducte la țară – e bine. Dar dacă construcția lor nu este însoțită de crearea locurilor de muncă, va veni clipa în care vom avea drumuri, dar nu va exista nimeni să meargă pe ele, vom avea apeduct, dar oamenii nu vor putea achita utilizarea lui. Acum unii oameni refuză să folosească gazele din cauza costurilor înalte, încălzesc casele cu lemne, cărbune, tizic…

Adică, există numeroase probleme, foarte profunde. Trebuie să creăm în țară o atmosferă de confort. Omul trebuie să se simtă liber în propria țară. Apare întrebarea: de ce oamenii nu se simt confortabil, de ce părăsesc Moldova? Înseamnă că noi nu le creăm condițiile necesare pentru a se realiza, a face bani și a trăi bine.

Iată, la soluționarea acestei probleme trebuie să muncim. Și oare pentru aceasta nu pot fi uniți toți – opoziția, ne-opoziția, diferite naționalități și teritorii?

Ce reușite ale actualei președinte, Maia Sandu, ați putea numi și cu privire la ce greșeli ați vrea să o avertizați?

Succese există. Nu putem subaprecia faptul, că Moldova a devenit mai cunoscută în lume. Că în prezent Europa are o atitudine foarte bună față de noi. Ne ajută diferite țări, și nu doar din UE. Este reușita actualei guvernări.

Există încercări de a schimba situația spre bine, - de exemplu, de a reforma justiția. Este altceva cum se face această reformă. Dar tendința există.

Mai pe scurt, există un șir de chestiuni, ce țin în fond de aprecierea Moldovei în lume și în regiune. Însă urmează implementarea, iar calitatea ei foarte rapid va afecta dispozițiile în societate. Dacă nu vor fi soluționate, concomitent, și problemele din interior, va veni dezamăgirea oamenilor. Noi deja o vedem.

Avem o mulțime de probleme care trebuie rezolvate, și nimeni nu le va rezolva pentru noi. Chiar și cu ajutorul extern, trebuie să transformăm toate acestea în acțiuni concrete. Despre greșeli. Îmi amintesc un citat din Cicero, care spunea: «Dacă ai devenit conducător, trebuie să faci două lucruri. Primul: nu-ți mai aparții. Interesele tale personale trebuie să treacă pe planul doi (această regulă președinta noastră o respectă). Al doilea: nu dezbina poporul în diferite grupuri».

Însă această cerință, cu regret, nu se îndeplinește. Mă deranjează mult frazele de genul: «Acesta nu-i al nostru». «Ai noștri» și «nu ai noștri» - este împărțirea pe care nu o accept. Așa nu se poate! Toți sunt ai noștri. Deși avem păreri diferite, trebuie să fim mai toleranți unul cu celălalt.

Oamenii diferă. Noi am mai trăit în condițiile lipsei de bani, dar nu existau astfel de tensiuni, bănuieli, ură, teamă. Acum problema constă în lipsa asentimentului între oameni. Trebuie să fim mai loiali față de alte grupuri de oameni, să găsim limbaj comun cu opoziția. Eu înțeleg că ea este complicată, dar este vorba tot de cetățenii noștri.

Din păcate, lupta se dă în jurul unor probleme nesemnificative pentru țară. Rețelele de socializare abundă de lucruri mărunte… de aceea președinta trebuie să fie mai presus de toate, mai presus de încăierări, și să încerce să unească societatea.

Și ultima întrebare. Ce șanse are Maia Sandu să devină președintă încă odată?

Campania electorală încă nu a început. Da în perioada preelectorală situația deseori se schimbă, așa că e devreme să fac careva pronosticuri. Există numeroși factori care nu depind de noi: de la faptul că ne aflăm într-o regiune în care este un război, la existența unui număr enorm de probleme interne.

În prezent, Maia Sandu are șanse reale să fie realeasă pentru un nou termen. Cum va fi mai departe, ce concurenți vor apărea, care vor fi simpatiile alegătorilor – e imposibil să spun. Una pot menționa: în timpul rămas deciziile reale vor fi deosebit de valoroase, iar alegătorul va vota în funcție de succesul lor.

A intervievat Svetlana Derevscicova

31
2
0
9
16

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

La ce etnie vă atribuiți?