Ce animale și-au revenit primele după cel mai mare eveniment de extincție de pe Pămînt?

Evenimentul de extincție din Permian-Triasic, care a avut loc în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, este cunoscut în mod colocvial sub numele de Marea Moarte, din cauza modului în care a șters viața de pe Pămînt – aproape că a pus capăt complet acesteia. Este cel mai grav eveniment de extincție din istorie.

Cu toate acestea, viața și-a revenit, iar noile cercetări au identificat că animalele care se hrănesc cu depozite, cum ar fi viermii și creveții – animale care se hrănesc cu materie organică depusă pe fundul oceanului – au fost primele care și-au revenit în ceea ce privește numărul populației și biodiversitatea.

„Am reușit să analizăm urme fosile din 26 de secțiuni de-a lungul întregii serii de evenimente, reprezentînd 7 milioane de ani cruciali”, spune paleontologul Michael Benton, de la Universitatea din Bristol, Marea Britanie. „Astfel, am reconstruit în cele din urmă etapele de refacere a tuturor animalelor care scormonesc în ocean.”

Deoarece animalele care au corpuri moi nu au schelete pe care să le lase în urmă, fosilele urmelor lor sînt vitale pentru a afla cum au trăit aceste creaturi. Echipa de cercetători a putut, de asemenea, să includă fosilele de corpuri în studiul lor pentru a vedea cum au început să se refacă alte specii, scrie Science Alert.

„Marea Moarte” aproape a pus capăt vieții pe Pămînt

„Criza de la sfîrșitul Permianului – devastatoare pentru viața de pe Pămînt – a fost cauzată de încălzirea globală și de acidificarea oceanelor, dar este posibil ca animalele care produc urme să fi fost selectate de mediu într-un mod în care organismele scheletice nu au fost selectate”, spune paleoecologul Xueqian Feng de la Universitatea de Geosciințe din China.

„Datele noastre privind fosilele dezvăluie rezistența animalelor cu un corp moale la nivelul ridicat de CO2 și la încălzire. Este posibil ca aceștia să fi jucat un rol în refacerea ecosistemelor după extincții în masă severe, putînd, de exemplu, să declanșeze inovațiile evolutive și radiațiile din Triasicul timpuriu.”

Echipa a analizat patru parametri diferiți atunci cînd a măsurat recuperarea: diversitatea (diferitele tipuri ale unui animal), disparitatea (cît de variate au fost aceste tipuri diferite), modul în care a fost utilizat spațiul și cum au fost modificate habitatele de către animal. Astfel, viața a început să revină mai întîi în cele mai adînci ape.

Descoperirile ne învăță mai multe despre ceea ce se întîmplă în epoca modernă

După ce hrănitorii de depozit s-au recuperat în mare parte, au urmat, dar mult mai tîrziu, hrănitorii în suspensie, cum ar fi brachiopodele, briozoarele și bivalvele – în mare parte sedentare și adesea înrădăcinate pe fundul oceanului.

Chiar mai tîrziu, coralii au început să revină. A fost nevoie de aproximativ 3 milioane de ani pentru ca locuitorii care au corpuri moi din sedimente să revină la nivelurile de dinaintea extincției.

Evenimentul de extincție din Permian-Triasic a ucis aproximativ 80-90% din viața marină de pe Pămînt, așa că nu este surprinzător faptul că recuperarea a durat mult timp. Adăugînd la date, alături de fosilele corporale, înregistrările urmelor fosilelor, oamenii de știință pot obține o imagine mai completă a ceea ce s-a întîmplat mai departe.

Schimbările climatice, încălzirea globală, scăderea oxigenului și creșterea acidificării oceanelor sînt considerate a fi principalele cauze ale extincției în masă – și, desigur, acest lucru înseamnă că descoperirile ne pot învăța mai multe despre ceea ce se întîmplă în epoca modernă.