În atenția Anei Revenco: Minciuni despre interzicerea iei moldovenești în perioada sovietică

Ana Revenco, directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării din Moldova, a avut deja ocazia să demonstreze în practică obiectivele declarate ale instituției pe care o conduce și să demonteze minciunile și dezinformările care sînt promovate la nivel oficial - în Parlament.

În special, recenta declarație a deputatului Mihail Druță, din partea fracțiunii "Acțiune și Solidaritate" (PAS), care a declarat de la tribuna Parlamentului că în perioada Uniunii Sovietice, pentru purtarea hainei naționale moldovenești, în special a iei, oamenii puteau fi concediați sau chiar băgați la închisoare.

Această afirmație este contrară realității, este o minciună și poate fi infirmată de multe fapte, inclusiv de imaginile video de la jurnalul de știri din timpul URSS, care arată cum pe aeroportul din Chișinău, la sosirea în Moldova, secretarul general al Comitetului Central al PCUS, Leonid Brejnev, este întîmpinat cu pîine și sare de numeroși moldoveni în costume naționale. De asemenea, întreaga lume i-a văzut pe moldoveni în costume naționale interpretînd dansuri populare moldovenești la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980.

Costumul tradițional moldovenesc a fost întotdeauna folosit de către ansamblurile etnofolclorice ale caselor de cultură, școli, grădinițe cu ocazia sărbătorilor naționale și calendaristice. Costumul național s-a păstrat ca un gen special de îmbrăcăminte pentru diferite sărbători, festivaluri și a devenit parte integrantă a ritualurilor noilor sărbători și ritualuri sovietice.

La sate, țăranii își confecționau singuri hainele și doar anumite părți ale costumului, cum ar fi încălțămintea, jaletca, cojocul și pălăria, erau confecționate de meșteri. Fetele erau învățate de la o vîrstă fragedă arta filatului, țesutului, cusutului și broderiei. Fiecare fată trebuia să își creeze propriul costum de sărbătoare, ținînd cont de tradițiile locale, demonstrîndu-și gustul estetic. Ținuta corespundea caracterului, vîrstei și poziției sale în societate, în armonie cu aspectul său - culoarea ochilor și a părului. Îmbrăcămintea era o valoare culturală unică și inimitabilă. În trecut, era imposibil să găsești două costume femeiești identice - acestea se deosebeau după model, culoare și proporții. Același principiu îl urmau meșteșugărițele (acestea erau mamele, bunicele sau miresele) și atunci cînd brodau iile bărbaților.

Costumele naționale ale tuturor celor cincisprezece foste republici ale URSS au fost întotdeauna promovate la diferite niveluri, de la simbolurile oficiale de stat - pînă la utilizarea în concerte, filme, ca o reflectare a specificului național, a proceselor îndelungate de dezvoltare a culturii materiale și spirituale a diferitor popoare.

În clădirea principală a studioului de film "Mosfilm", în marea expoziție de costume naționale ale fostelor republici din URSS, costumele naționale bărbătești și femeiești ale Moldovei sînt prezentate pe larg și în prezent. Costumul tradițional moldovenesc a fost prezentat pe seria tematică de timbre poștale ale URSS cu imagini ale costumelor naționale "Costumele popoarelor din URSS". Acesta era reprezentat chiar și pe cutiile de chibrituri etc. Exemple sînt foarte multe.

Prin urmare, declarațiile lui Mihail Druță, deputat din partea fracțiunii "Acțiune și Solidaritate" (PAS), necesită o investigație minuțioasă din partea "Centrului pentru comunicare strategică și combatere a dezinformării", condus de Ana Revenco.

De remarcat faptul că, portul tradiţional moldovenesc are o bogată terminologie, care coincide unui sortiment variat de piese vestimentare ale portului femeiesc şi cel bărbătesc, unele din ele avînd şi deosebiri zonale.

Costumul tradiţional prezintă anumite semnificaţii (de ceremonii, ritualic, de trecere la alt statut social, teatralizat, legat de vîrstă, profesie etc.)

Decorul costumului moldovenesc se bazează pe o combinație armonioasă de culori naturale (alb, bej, gri, negru, maro, galben), motive geometrice și vegetale stilizate. Tehnica de broderie este broderia în una, două, trei culori cu cruci simple, netede pe fire numărate (broderie plină sau butuc), segmentate sau geometrice, care împarte modelul în benzi înguste de aceeași lățime, și netede naturaliste. Fiecare fată se străduia să ofere originalitate și unicitate costumului său, urmînd o tradiție străveche care spunea: modelul nu se copie, ci se inventează sau "se fură cu ochii”. Datorită acestei legi nescrise, în arta populară moldovenească este imposibil să găsești două bluze naționale identice, două costume identice, două covoare identice. Era considerat rușinos să copiezi modele. În schimb, se practica perfecționarea și crearea de noi elemente prin similitudine, memorare, ceea ce a contribuit la crearea de noi motive și compoziții artistice.

Costumul popular moldovenesc a avut trei etape de dezvoltare: formarea tradiţiilor etnice; înflorirea; decăderea şi dispariţia din viața cotidiană, odată cu trecerea la sfera scenică. Astăzi, costumul popular este prezentat ca marcă etnică la festivaluri, la recepțiile oficiale ale oaspeților străini, în unitățile de alimentație publică pentru a demonstra tradițiile populare.

Mai multe informații despre istoria costumului moldovenesc puteți afla pe site-ul moldovenii.md, la secțiunea "Cultură".
P.S. Noi nu chemăm "înapoi în URSS", dar sîntem pentru o studiere obiectivă a istoriei noastre, fără minciuni și speculații - la toate etapele istoriei noastre au fost și bune, și rele. Principalul lucru este adevărul și numai el ne va ajuta să înțelegem ce lucruri bune ar trebui să luăm cu noi în viitor (dar în URSS ele au fost multe) și ce ar trebui să lăsăm în trecut.