Starîș: Autoritățile introduc cenzură ideologică care le va lovi ca un bumerang

Autoritățile moldovenești introduc cenzura ideologică și împing cetățenii într-un ghetou informativ-ideologic și un lagăr de concentrare, înconjurat de sîrmă ghimpată, dar această lege se va întoarce la actualul partid de guvernămînt ca un bumerang, atunci cînd acesta, mai devreme sau mai tîrziu, va ajunge în opoziție.

Opinia a fost exprimată de deputatul fracțiunii Blocului Comuniștilor și Socialiștilor în Parlamentul Republicii Moldova Constantin Starîș, secretar al Comitetului Central al PCRM, comentînd adoptarea de către partidul de guvernămînt Acțiune și Solidaritate în Parlament a proiectului de lege cu privire la securitatea spațiului informațional, care, potrivit opoziției, suprimă libertatea de exprimare și introduce cenzura politică.
Portalul Noi.md publică discursul integral al lui Constantin Starîș pe acest subiect în Parlament.

„Cît i-am sufocat, i-am sufocat. I-am sufocat, i-am sufocat, i-am sufocat, i-am sufocat. Există o ironie amară a destinului în faptul că un profesor respectat, aproape un profesor bulgakovian, joacă astăzi rolul unui Șarikov lumpenizat și declasat. Nu am avut norocul să trăim într-o eră post-adevăr. Un flux global de informații bine controlat și direcționat spălă rămășițele de bun simț, capacitatea de a chibzui, de a analiza și a alege neghina din grîu. Singura salvare a fost obținerea de informații din surse diverse, concurente, uneori diametral opuse, și deducerea unei medii aritmetice din informațiile primite. După votul de astăzi, nu va mai exista o astfel de speranță.

Epoca post-adevăr este pasionată de eufemisme. Un eufemism este atunci cînd ceva flagrant este numit în alt mod, mai blînd, mai decent, mai nobil. Cel puțin la nivel de fonetică. De exemplu, un canibal poate fi numit antropofil. Și nu sună așa de rău.
Însă există o problemă: asta nu-l împiedică să fie canibal. Puteți formula obiectivele acestui proiect de lege cum doriți. Puteți să le acoperiți cu necesitatea unei lupte împotriva falsurilor, a dezinformării, a propagandei. Puteți să o acoperiți ca și cu o frunză de smochin, de sub care va fi vizibilă rușinea. Întrucît toată lumea este conștientă de introducerea unei cenzurii ideologice. La nivelul statului. Sau, mai precis, al autorităților.

Autoritățile, cu responsabilitatea lor inerentă și deja bine cunoscută de toți cetățenii țării, își asumă o povară copleșitoare pentru a determina ce este un adevăr. Sau post-adevăr. În cazul nostru, acest lucru nu mai este important. Atunci cînd autoritatea, chiar dacă este aleasă pe cale democratică, începe să-și considere poziția drept adevărul suprem, ea se transformă instantaneu și inevitabil într-o dictatură. După cum a cîntat Konstantin Kincev, iubitor de libertate, „există o singură ușă care separă camera rîsului de camera torturii”.

Am impresia că sîntem prezenți nu la o ședință a Parlamentului Moldovei democratice, ci la o ședință închisă a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice într-un 1974 sumbru, dedicat luptei împotriva așa-zisului sabotaj ideologic. Atît în formă, cît și în conținut. Și chiar în executori. Să transformi Serviciului de Informații și Securitate într-un analog al departamentului ideologic al KGB, există chiar un fel de umor în asta. Cine sînt acești experți îmbrăcați civil care, ca orice oficial moldovenesc, vor îndeplini fără împotrivire și fără îndoială instrucțiunile autorităților de a arde orice disidență cu napalm? Bineînțeles că acești luptători ai frontului invizibil nu vor pedepsi autoritățile pentru falsurile conținute, de exemplu, în programul electoral al partidului de guvernămînt, din care, judecînd după rezultatele guvernării, este compus acest program.
Sîntem pur și simplu conduși într-un ghetou informațional-ideologic. Nici măcar un ghetou, ci un lagăr de concentrare, înconjurat cu sîrmă ghimpată, prin care trece curent de înaltă tensiune sub formă de sancțiuni, amenzi, posibilitatea închiderii oricărui mijloc de presă, chiar și urmărire penală. Haideți chiar astăzi să pariem că frenezia propagandistică care coincide cu poziția ideologică a autorităților va trece cumva neobservată. Conform acestei legi, un FOX News nu ar avea șansa să-și continue activitatea, și nici CNN.

În legislația noastră nu există lacune. Avem sancțiuni pentru răspîndirea dezinformării, pentru calomnie și așa mai departe. Atunci la ce bun ne trebuie? Autorii nici măcar nu ascund că această lege este o continuare logică a celebrei reforme din 2018, cunoscută sub numele de legea de combatere a propagandei ruse. Plahotniuc a plecat, dar realizările lui dăinuiesc.
După cum a scris Mihail Jvanețki, „au acceptat și o promovează cu mîndrie”. În viața noastră de zi cu zi revin astfel de fenomene precum „voci ostile”, care vor fi urmate de dizidenți, careva cosmopoliți fără rădăcini din rîndul utilizatorilor activi ai rețelelor sociale cu o poziție, iar în viitorul apropiat - de prizonieri politici. Mereu funcționează la fel. Fie în 1937, fie în 1974, fie în 2022.

Tovarășul Stalin, după cum se știe, a adus o contribuție remarcabilă la dezvoltarea lingvisticii. Cunoscutul disident sovietic Iuz Aleșkovski, care a decedat recent, a scris: „Tovarășe Stalin, ești un mare om de știință, știi multe despre lingvistică”. Deci și jurnalismul este un fel de știința. Un link către o sursă, alt link către trei surse face ca informația să fie legitimă. Dar cum rămîne cu comentariile bazate pe informații legitime, care, prin definiție, ar trebui să fie libere? Astăzi sînteți ca tovarășul Stalin, aducînd ajustări radicale la teoria și practica jurnalistică. Pentru care vă și felicităm.
Remarcabilul scriitor Serghei Dovlatov, care a suferit foarte mult din cauza cenzurii sovietice, i-a spus unei dintre cunoștințele sale, pomenînd unul dintre personaje: „Nu-mi place de el, este un fel de sovietic. Păi este anti-sovietic, - i-au replicat lui Dovlatov. - Da? Nu e nici o diferență”.

Înțelegeți despre ce e vorba? Este vorba despre faptul că conținutul oricărei persoane, oricărei autorități este determinat nu de lozinci, nu de slogane, nu de intenții și idealuri declarate, ci doar de fapte și acțiuni. Și atunci cînd se întreprind astfel de acțiuni, linia condiționată care separă democrația și totalitarism dispare.

Un lucru mă liniștește: oricît de ciudat vi s-ar părea astăzi, va trebui să trăiți cu această lege chiar și atunci cînd, mai devreme sau mai tîrziu, veți ajunge în opoziție. Legea Bumerangului întotdeauna funcționează”.