Marine Le Pen, ca un nou curent al politicii franceze

Foto: globalist.it

Veaceslav Matveev

În acest material, vom continua analiza evenimentelor, legate de ultimele alegeri în Parlamentul European și creșterea popularității lui Marine Le Pen și a Frontului Național. Noi vom continua analiza, deoarece evenimentele din Europa formează toate fluxurile civilizației în spațiul nostru geopolitic. Or Europa, a fost un timp îndelungat bastionul civilizației înalte și al culturii, moralei și valorilor religioase, iar atmosfera este importantă nu doar pentru europeni, dar și pentru locuitorii celorlalte părți ale lumii, pentru lumea ce cugetă și pentru toate elitele politice și economice.

Frontul Național al Franței tot mai mult atrage atenția electoratului asupra sa. În legătură cu aceasta, crește și interesul presei față de acest partid. Or această forță politică a acumulat 25%, 24 de locuri în Parlamentul European, devansînd forțele de dreapta și cele de stînga, Socialiștii și Gaulliștii. Frontul Național este urmat de partidul de centru-dreapta ”Uniunea pentru Mișcarea Populară” (UMP) – 21% din voturi. Pe locul trei se află Partidul Socialist al președintelui Francois Hollande aflat la guvernare – 14,5%.

În Europa, raportul de forțe este următorul. Pentru Partidul Popular European au votat 28% din alegători, ”Socialiștii și democrații” au fost susținuți de circa 25%. Pe locul trei se află – liberalii din Alianța liberalilor și democraților pentru Europa (ALDE) – puțin peste 9%.

Raportul de forțe în Parlamentul European este următorul. PPE – 212 deputați, față de 274 în componența anterioară a Parlamentului European, socialiștii tot au pierdut, dar mai puțin - ei au 186 de locuri (au fost 196). O parte din fotolii au pierdut și liberalii (70 față de 83). Aproape la același nivel au rămas verzii (55 în loc de 57), s-a majorat semnificativ reprezentativitatea forțelor radicale de stînga (47 față de 35). În aceste condiții, Frontul Național a obținut 24 de mandate și dacă se uneau cu alte forțe extreme de stînga, ei puteau crea o fracțiune. Însă acordul nu a avut loc din cauza divergențelor de opinii ale lui G. Wilders, liderului extremei de dreapta din Olanda, ai dreptei din Polonia și a Partidului Britanic Național (BNP).

Însă succesul Frontului Național este evident oricum. 24 de mandate în Parlamentul European înseamnă mult.

Ce fel de forță politică este Frontul Național din Franța?

Frontul Național a fost creat în 1972 de către Jean-Marie Le Pen. Frontul Național (îl vom numi mai departe FN – n.a.) a fost întotdeauna o forță politică puternică în republica franceză, cel puțin de la începutul anilor 70 ai secolului XX. Acest partid cuprindea întotdeauna cele mai importante părți ale electoratului, însă, în pofida acestui fapt nu a ieșit niciodată pe locul întîi la alegeri.

Mai mult, în pofida puterii sale, a tradițiilor politice clare, o perioadă îndelungată, partidul se considera o structură politică marginală, deși în anul 1989, la alegerile în Parlamentul European, și în 2002, în cadrul alegerilor președintelui republicii, el a obținut rezultate semnificative. Să nu uităm lecția anului 2002, cînd Jean-Marie Le Pen a ieșit în turul doi împreună cu Jaques Chirac și a pierdut în fața acestuia. Acest fapt s-a întîmplat după declarația comună a partidului lui Chirac și al socialiștilor. Atunci aceste partide s-au unit temporar împotriva FN.

Totodată, loja masonică Estul Mare al Franței de asemenea a chemat electoratul să voteze pentru forțele de centru-dreapta, pentru Jaques Chirac, numai să nu ofere puterea Frontului Național. O asemenea declarație a Estului Mare, care este o structură liberală, pe care s-au bazat zeci de ani socialiștii și alte partide de stînga – este deja în sine un fenomen politic. Or Estul Mare al Franței se opune, tradițional, nu doar extremei drepte, dar chiar și mișcărilor conservatoare și liberale, sprijinul cărora a fost întotdeauna Britania și Partidul Republican din SUA.

Însă anul 2002 nu a devenit apogeul existenței partidului lui Jean-Marie Le Pen. Au fost și alte succese atît la alegerile la nivel național cît și local.

Însă ultimul succes i-a îngrijorat serios pe liderii politici tradiționali din Franța. Mă refer la socialiști și partidul de centru-dreapta, Uniunea pentru Mișcarea Populară (UMP), care, tradițional, este considerată pilonul mișcării gaulliste. Vom menționa următoarea circumstanță. Imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor, premierul Franței, Manuel Carlos Vals, a reunit în ședință cabinetul de miniștri, iar ulterior și consiliul de securitate pentru a găsi o ieșire din situația creată, cînd vechea hartă politică a Franței a început să dispară văzînd cu ochii.

Așadar, ne amintim că extrema dreaptă nu a mai obținut foarte demult succese la alegerile în Parlamentul European. Deseori, ei nici nu ajungeau acolo. Însă ceva s-a schimbat în realitățile politice ale vechiului continent. Acest ceva este căderea modelului economic occidental și devalorizarea valorilor culturale. Toate acestea i-au determinat pe alegători să-și schimbe viziunile politice. Pe acest fon, pentru FN, o pătrime din electoratul Franței, a unei țări mari cu o economie puternică, o putere nucleară, cu colonii, înseamnă mult. Foarte mult.

Noi vedem că FN a atins rezultate semnificative. Toate acestea au lor pe fonul venirii la conducerea partidului a lui Marine Le Pen, fiica fostului președinte al partidului Jean-Marie Le Pen. Ea a condus partidul din 16 ianuarie 2014. A fost candidatul partidului său la funcția de președinte al Franței la alegerile din 2012, ocupînd locul trei în primul tur. Iar acum succesul la alegerile europene. Azi, scopul nostru nu constă în analiza biografiei ei, mult mai interesantă este gîndirea acestui politician neobișnuit și strălucit.

Imediat după alegeri ea a declarat:

– Poporul suveran și-a spus cuvîntul, tare și clar, ca în toate momentele mărețe ale istoriei. Coalițiile celor care nu mai cred în Franța și consideră că francezii nu mai sînt demni de libertate și suveranitate, poporul a declarat că este gata să-și ia din nou soarta în propriile mîini. Poporul nostru cere o singură politică: politica francezilor, pentru francezi, cu francezii. El nu mai vrea să primească ordine din afară, să se supună legilor, pentru care nu a votat, să se supună comisarilor, care nu au fost ales prin vot direct. Francezii astăzi și-au stabilit prima etapă a acestui marș lung și necesar spre libertate, care le va permite lor să obțină din nou suveranitatea, să se elibereze de jugul politicii economiei dure, să-și restabilească identitatea. Francezii astăzi au delegat responsabilitatea Frontului Național pentru a le realiza alegerea pe care au făcut-o. Este o mare onoare. Noi vom face totul ca să fim demni de îndeplinirea acestei misiuni.

Așadar, pe harta politică a Europei a apărut un nou politician puternic. Ideile ei sînt originale, dure și nu sînt marginale. Marine Le Pen, spre deosebire de tatăl ei, nu pledează de pe poziții antisemite. Nu lansează gînduri neobișnuite despre cel de-al doilea război mondial, însă are o poziție dură față de migrație, de mișcările islamice fundamentaliste, critică abuzurile democrației occidentale și nihilismul culturii transatlantice. În ultimul timp, ea a început să aprecieze tot mai dur influența SUA asupra Europei.

Apoi, ea l-a susținut pe V.V. Putin în politica sa conservatoare, care s-a promovat foarte clar în ultimul timp, în perioada crizei ucrainene. Declarațiile ei dure anti-atlantice, de asemenea, ne pun pe gînduri. În opinia noastră, Marine Le Pen este un politician serios, un politician european obiectiv, ideile căruia sînt o reflecție a doleanțelor ale unei părți semnificative a electoratului. De aceea, îndemnăm cititorul să studieze aceste reflecții mai profund. Așadar, ce spune Marine Le Pen, în ce constă particularitatea ei, în ce constă unicitatea ei politică.

Marine Le Pen și-a exprimat opinia că Europa unită, întregul ei sistem politic nu este corect. Ea „este creată în baza ideologiei globalizării, care este din start defectuoasă”. În legătură cu Europa modernă M. Le Pen spune următoarele: ”Ea trebuie distrusă și creată o Europă liberă, membrii căreia sînt state cu adevărat suverane”. Liderul FN pledează pentru ieșirea Franței din Uniunea Europeană și desfășurarea referendumului, ”pentru ca francezii să poată răspunde singuri la întrebarea să iasă sau nu din UE”. (1)

În opinia politicianului francez, Federația Europeană în lumea modernă este ceva înspăimîntător, deoarece ea duce la pierzanie statele naționale, sistemele lor politice, ea distruge tradițiile sociale și modelul social stabilit de decenii, aducînd în Europa elemente etnice străine.

Cel mai important, sistemul de la Bruxelles distruge tradițiile culturale. Acest lucru însă este mai mult decît periculos , deoarece vechiul continent și-ar putea pierde definitiv identitatea, or distrugînd tradițiile bătrînei Europei, stratul ei cultural conservator, în cultura noastră vor fi implantate noi elemente străine ale ideilor radicale și fundamentaliste. Acest fapt marginalizează total imaginea politică și culturală a Europei. O va reduce pînă la nivelul țărilor din lumea a treia, pînă la nivelul sistemelor sociale feudale.

Migrația din Africa, din lumea islamică doar va întări acest feudalism și îi va conferi bazele fundamentale ale radicalismului religios, adus dintr-un mediu social străin. Concomitent va avea loc distrugerea pilonului moral, a vieții spirituale a Europei, iar în lipsa unor standarde culturale înalte, noi riscăm să obținem un continent al haosului și fărădelegii, fapt ce pe fonul crizei economice din lumea atlantică, este egal cu moartea. Astăzi, sistemele de stat încă pot face ordine, deoarece există resurse financiare, dar ce va fi mîine, cînd criza economică va cuprinde întreg Occidentul. După căderea moralității, vor cădea și bazele social-politice ale Europei.

Toate aceste nu poate să nu le vadă un politician energic ca Marine Le Pen, experiența căreia în partidul tatălui ei, în FN, ce datează din anul 1986, cînd ea a aderat la această structură politică. Eu cred că cele spuse de mine mai sus este destul de clar pentru noul lider al FN. Cu educația ei selectă, tradițiile familiale și experiența politică, ea nu poate să nu vadă aceste realități din Europa. Deoarece cunoștințele și experiența ei sunt și o consecință studiilor ei.

În 1991 a absolvit Universitatea Pantheon-Assas Paris II, obținînd titlul de magistru în drept, iar cu un an mai tîrziu a obținut și titlul suplimentar de magistru (DEA) în drept penal. În 1992, a obținut certificatul de jurist și pînă în 1998 a activat în calitate de avocat în Paris.

Din biografia ei putem face concluzia că ea cunoaște realitatea socială din Franța. Acest lucru este evident din poziția ei politică și din discursurile și declarațiile ei echilibrate și consistente.

Ce vedem noi din declarațiile ei. Ce spune acest strălucit politician despre actuala situație politică. Concluzia ei, în legătură cu cele expuse mai sus, este destul de pesimistă. În forma ei actuală, Uniunea Europeană seamănă cu Uniunea Europeană. ”Scopul meu – transformarea Europei, respectiv, demontarea Uniunii Europene. Întrebarea principală este dacă Uniunea Europeană ar putea fi perfecționată. Eu nu cred”.

Ea are și opoziție clară privind problemele economice. Privind sistemul financiar al Europei. ”în primul rînd, nu cred că este sigură. Deoarece ea nu este așa, noi tot timpul ne ocupăm cu ”salvarea” ei. Noi mereu o cîrpim și de fiecare dată ea devine mai scumpă și mai scumpă, - a spus Le Pen. – Este vorba de zeci de miliarde de euro”.

E interesantă și poziția ei față de Rusia. ”Pe parcursul a multor ani eu pledez pentru aprofundarea relațiilor dintre Franța și Rusia. Pe noi ne-a legat o prietenie istorică și din multe puncte de vedere – geopolitic, strategic, civilizațional – noi avem toate motivele să susținem și să dezvoltăm aceste relații. Franța nu trebuie să se conducă de logica ”războiului rece”, impusă de Uniunea Europeană și au condus la răcirea relațiilor reciproce fără vreo cauză anume. Sunt convinsă că Rusia și Franța trebuie să-și aprofundeze relațiile în diferite domenii”, a declarat Marine Le Pen.

Deosebit de dură este atitudinea ei față de NATO. ”NATO este un mijloc al SUA de a-și supune militar, dar și politic, un șir de țări”. Ea a criticat parteneriatul transatlantic, negociat de UE și SUA. ”În acord nu este nimic bun pentru Franța. El poartă foarte multe pericole. Acesta este pericolul sărăcirii agriculturii, industriei, pericolul pentru societatea civilă. Eu cred că acesta este un instrument politic pentru Statele Unite, pentru a ancora Uniunea Europeană de SUA. Iar consecința acestei ancorări economice va fi ancorarea politică”.

Influența SUA în Europa este criticată foarte dur de Marine Le Pen, acuzîndu-i pe politicienii din Bruxelles și Paris, care creează din Europa o anexă a economiei americane, or tradițiile economice de dreapta din Europa erau mai vechi decît în SUA. Europa crea ceea, în baza căreia se învăța să facă bani unchiul Sam, de aceea Europa nu merită să se afle la coada politicii economice a SUA. Pentru ea este mai avantajoasă cooperarea cu Rusia. Mai ales că astăzi aceasta nu este URSS, astăzi aceasta este o putere, ce renaște tradițiile bisericii și ale moralității ortodoxe, iar economia reiese din acele tradiții stabilite într-o țară sau alta.

Un interes aparte, în opinia noastră, îl prezintă ideile lui Marie Le Pen de cooperare cu Rusiei și privind proiectului vechi ”Europa națiunilor”. Ea, practic, revine în plan extins la conținutul anilor 60, făcut public de marele Charles de Gaulle. Europa de la La Manche pînă la Ural – așa vedea vechiul continent liderul ”Franței Libere”, feciorul căruia este membru al FN. Marine Le Pen merge mai departe și îl repetă astăzi pe Jaques Thiriart (2). Proiectul ei ”Europa de la Dublin pînă la Vladivostok”. Această Europă ar trebui să meargă mînă în mînă cu Rusia. Ea trebuie să construiască împreună cu ea un singur continent și să reanimeze realitățile conservatoare. O astfel de Europă este mult mai firească și mai deosebită prin tradițiile și rădăcinile sale față de cea, care se ține de tronul unchiului Sam. La baza unei asemenea Europe ea vede proiectul, care a fost cîndva anunțat de Otto Von Habsburg (3)și de tatăl ei. El se numește ”Europa Națiunilor”. Acestui proiect va fi dedicat următorul material.

****************

(1) Marine Le Pen: ”Eu sunt împotriva oricărei propagande sexuale pentru minori”. Președintele Fontului Național din Franța, Marine Le Pen – despre demonizarea Rusiei în Occident, migrație și căsătorii între persoanele de același sex. // izvestia.ru (24 iunie 2013).

(2) Jean-François Thiriart ( 22 martie 1922 — 23 noiembrie 1992) —politician naționalist belgian, geopolitician, reprezentantul ideologiei ”Calea a treia” sau ”Poziția a treia”.

(3) Prințul Otto von Habsburg (la naștere - Franz Joseph Otto Robert Maria Anton Karl Max Heinrich Sixtus Xaver Felix Renatus Ludwig Gaetan Pius Ignatius von Österreich; 20 noiembrie 1912, Rehenau-an-der-Rax, Austro-Ungaria, acum – Austria de Jos – 4 iulie 2011, Pewking Bavaria, Germania – pe parcursul a 88 de ani a fost conducătorul casei regale Habsburg, fiul cel mare al împăratului Carl I și Zita.