Oleg Garizan: „Valorile noastre fundamentale sînt: Familia, Credinţa faţă de Rusia şi Ortodoxia”

Foto: facebook.com (Oleg Garizan)

În ultimul timp Găgăuzia iese în evidență, periodic, prin acţiunile ei de nesupunere, iar în autonomie chiar se vorbeşte despre existenţa unor aspiraţii de separare ale regiunii. Deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, Oleg Garizan, spune că această regiune este una deosebită, cu locuitorii căreia nu trebuie să luptăm, dar trebuie să le înţelegem moravurile patriarhale constituite de veacuri. Aici, în satul Copceac, s-a păstrat singurul colhoz din Moldova, care demonstrează cu încăpăţînare întregii ţări avantajele gospodăriei colective. Aici oamenii reuşesc să fie prieteni cu toţi: cu Estul, cu Vestul şi cu Sudul. Despre faptul ce prezintă această regiune şi locuitorii ei şi cum are loc lupta politică pentru puterea asupra lor i-a relatat într-un interviu Irinei Astahova fostul primar al satului Copceac, Oleg Garizan.

- Am auzit că în satul dvs. natal, unde aţi fost primar timp de trei mandate, se construieşte cea mai mare biserică din Sudul Moldovei. Cui i-a venit ideea şi cum poate fi mobilizată astăzi populaţia pentru o asemenea construcţie grandioasă?

- Acum cîţiva ani, în satul nostru a fost trimis un preot nou, părintele Vitalie, un băiat tînăr, destul de educat. Cînd a văzut că biserica noastră e mică şi în ea nu încap toţi doritorii, mai ales de sărbătorile mari, a propus să fie construită o biserică nouă. Noi, adică părintele, eu (fiind primar) şi preşedintele colhozului, am examinat ideea şi am decis să începem acest proiect grandios. Am pregătit societatea, i-am aprins pe oameni – pentru că dacă nu ai idee şi cunoştinţe, cum să realizezi proiectul? Am desfăşurat adunări de sindicat la toate întreprinderile şi oamenii au decis să aloce pentru construcţie cîte 10-15% lunar din veniturile lor. Astfel, noi deja construim al patrulea an şi am ajuns la cupole. E o construcţie grandioasă. Anual, în sat colectăm cîte 1 milion 200 – 1 milion 300 de lei. Aceasta este într-adevăr un şantier al poporului. Cînd poştaşii aduc pensia, pensionarii numaidecît dau măcar cîte 100 de lei pentru biserică.

- Strîngeţi şi de la pensionari¬???

- Ei singuri colectează, sînt cei mai activi în acest sens. În sat sînt circa o mie de pensionari – anual ei donează 350 de mii de lei. Cu mijloacele colectate cumpărăm doar materiale de construcţie, iar lucrul l-am organizat astfel, încît bărbaţii de pe fiecare stradă lucrează pe şantier cîte 2-3 zile gratuit, iar femeile fac mîncare. Participă chiar şi cei care nu merg la biserică şi chiar se iau la ceartă: de ce strada cutare a lucrat 4 zile, iar strada lor doar 3?

- Cum aţi reuşit să păstraţi colhozul? Din cîte înţeleg, acesta activează în condiţii extraordinare, deoarece, potrivit legislaţiei, nu există asemenea formă de organizare a întreprinderii în Moldova, dar nici ca formă de proprietate.

- Cînd în Moldova a început realizarea programului „Pămînt”, Găgăuzia, care pe atunci era condusă de başcanul Gheorghii Tabunşcik, nu s-a grăbit să facă acelaşi lucru. Găgăuzia a urmărit foarte atent procesele negative ce aveau loc în agricultură şi noi am reuşit să atenuăm, în măsura posibilităţilor, procesul de distrugere a complexelor agroindustriale. La Copceac colhozul a rămas datorită poziţiei dure a conducerii satului şi a colhozului, care a fost susţinută unanim de către săteni, nu numai de către agricultori, dar şi de bugetari. Desigur au fost şi unii care şi-au cerut pămînturile. Unii le-au obținut înapoi, alții s-au ars, şi în rezultat oamenii s-au convins că este destul de greu să lucrezi de unul singur în agricultură. Nu o dată s-au adunat oamenii şi au cerut să fie păstrat colhozul. Chiar la mine veneau pensionarii şi spuneau: „Nu tu l-ai creat, nu tu îl vei distruge”.

- Dar funcţionarii spun că acest colhoz trebuie adus într-o formă legală şi atunci el va putea beneficia de subvenţii şi ajutor de la stat. Iar acum el este lipsit de susţinere.

- Aceasta este o formalitate ce împiedică statul să aibă relaţii cu noi. Pentru ministrul agriculturii acest fapt nu trebuie să conteze. Pentru el important este să hrănească poporul, pentru ca în subordinea lui să fie cît mai mulţi producători agricoli. Iar cum se va numi, acest lucru nu trebuie să-l intereseze. Statul trebuie să stimuleze agricultura. La noi pămîntul e privatizat, toate documentele sînt perfectate cum trebuie, pămîntul a fost repartizat colhoznicilor. El a devenit obiect de vînzare-cumpărare. Colhoznicii îşi pot vinde cotele. Noi am elaborat un mecanism şi ei îşi pot lua pămîntul. Nicio problemă. Doar că nu sînt doritori de a primi pămînt şi de a-l prelucra de sine stătător.

- Care sînt avantajele colhozului din satul Copceac?

- S-a păstrat aproape toată agricultura de pe timpul URSS, deşi, desigur, nu în acelaşi volum. Dacă complexul zootehnic creştea pînă la 40 de mii de capete de porci pe ani, 10 mii de vaci, 20 de mii de oi, apoi acum sînt circa 300-500 de scroafe de prăsilă, 500 de vaci mulgătoare, 2,5 mii de oi. Tot pămîntul de 6,7 mii hectare este prelucrat ca pe timpurile sovietice. Numai că atunci lucrau 3,5 mii de oameni, iar acum – 500. Este o formă eficientă de gospodărire. Dacă preţul la grîu nu este convenabil, cîştigăm din contul tutunului. Dacă pierdem cu tutunul, atunci cîştigăm din contul livezilor sau viilor. Această formă multiramurală îi permite colhozului să iasă din încurcătură. Mai mult, îi permite să participe la diverse programe sociale. Colhozul nostru a construit în 2003 unul dintre cele mai bune stadioane din sudul ţării, acordă ajutor grădiniţelor, şcolilor, am construit un teren de joacă la grădiniţă, copiii beau lapte în fiecare dimineaţă, mănîncă carne proaspătă, fructe şi legume. În aceasta şi constă avantajul.

- Se vorbeşte că sînteţi un potenţial candidat la postul de başcan. Veţi participa la alegeri?

- Oficial, campania electorală încă nu a început. Şi în partid nu există o decizie cine va reprezenta formaţiunea la alegeri. Dar în cazul în care va fi luată o asemenea decizie, atunci sînt gata să particip la alegeri şi să cîştig. Pentru aceasta am experienţa necesară, inclusiv de activitate în cadrul puterii executive şi legislative, am o viziune concretă despre ceea ce trebuie de făcut. Or, victoria în alegeri nu e atît de importantă – acest lucru nu este chiar atît de greu. Eu am participat de trei ori în campaniile electorale, din numele meu, dar nu sub brandurile de partid, într-un sat cu 10 mii de oameni, şi de trei ori consătenii mi-au acordat încrederea lor. Cu mult mai greu este după alegeri să păstrezi echipa şi să organizezi activitatea ca să obţii efectul scontat. De aceea, cînd sînt înaintaţi candidaţii de la orice formaţiune, ei trebuie priviţi nu doar din perspectiva şanselor de a cîştiga, dar şi dacă aceşti candidaţi vor putea consolida regiunea, care acum este destul e dispersată şi împărţită în clanuri.

- De unde e acest interes pentru Găgăuzia, astăzi, cînd pînă la alegeri mai este încă un an şi jumătate? Care este specificul acestei regiuni?

- În principiu, a rămas doar un an. Alegerile ordinare au avut loc la începutul lunii decembrie 2010, peste două săptămîni după alegerile parlamentare. Turul doi a avut loc în a doua jumătate a lunii decembrie. Eu nu exclud faptul că alegerile başcanului vor avea loc cu o lună mai devreme. Potrivit legislaţiei, ele pot fi organizate în termen de 60 de zile de la expirarea mandatului başcanului. Însă va fi greu să desfăşori campania electorală la începutul lunii ianuarie, ţinînd cont de specificul acestei regiuni viticole, mai ales iarna. Eu cred că alegerile vor avea loc totuşi în a doua jumătate a lunii decembrie a anului viitor.

În ceea ce priveşte însăşi regiunea, atunci, pe de o parte, populaţia ei este uniformă – găgăuzii au rezistat pe acest pămînt datorită principiilor lor fundamentale. Deşi nu putem spune că în autonomie locuiesc doar găgăuzi. Aici sînt şi localităţi bulgare, ucrainene. Însă majoritatea populaţiei este totuşi găgăuză. Valorile noastre fundamentale sînt: Famila, Credinţa faţă de Rusia şi Ortodoxia.

Noi păstrăm tradiţiile patriarhale, pozitive sub toate aspectele. Este vorba despre educaţia în familie, statutul femeilor şi cel al bărbaţilor în societate. Poate acest lucru este de modă veche, într-un fel, şi cei cu viziuni mai moderne ar putea să ne critice. Însă anume aceste reguli şi tradiţii, formate de veacuri, chiar milenii, ale acestui popor, precum şi credinţa ortodoxă, ne dau astăzi acea doză de imunitate, ce ne permite să rezistăm în faţa desfrîului şi degenerării.

De exemplu, eu şi azi trăiesc în satul meu natal – Copceac, în casa părintească. Aceasta este o tradiţie patriarhală – feciorul mai mic moşteneşte casa. Eu sînt singurul fecior, aşa că nu am avut de ales, în general. La un moment dat, cînd tata a decedat, am lăsat Academia de Ştiinţe la Chişinău, unde lucram, şi m-am întors acasă. Eu cred că trebuie să trăim şi să lucrăm acasă. Cine vrea să găsească de lucru poate găsi şi în regiunea noastră.

Unul dintre piloni, conceptul principal de viaţă al locuitorilor autonomiei găgăuze este dorinţa de a trăi împreună cu Rusia. Fiecare locuitor al regiunii de sud îşi cunoaşte foarte bine istoria – datorită cui ei au apărut pe acest pămînt, cum au fost populate teritoriile stepei Bugeacului în timpurile de restrişte. În mare parte, găgăuzii au fost aduşi aici din Balcani. Acolo erau cîteva enclave. Acum acest teritoriu aparţine, parţial, Bulgariei, parţial Turciei, parţial Greciei de nord.

Însă, poporul nostru s-a păstrat datorită politicii promovate acum 200 de ani de către Rusia ţaristă. Deoarece nici în Bulgaria, nici în Grecia, nici în Turcia nu mai există găgăuzi, ei au fost asimilaţi. Mai există momentul de ocupaţie a Basarabiei de către români. Buneii noştri, care erau tineri pe timpuri, ne povestesc despre atrocităţile şi lipsurile pe care le-au trăit în acea perioadă. Acest fapt a lăsat o amprentă destul de serioasă asupra concepţiei de viaţă a găgăuzilor. Formaţiunea politică sau liderul politic care încearcă să-şi facă o carieră politică în Găgăuzia, dar nu ţine cont de aceste trei postulate, este sortit pieirii.

Găgăuzii sînt reprezentanţii singurului popor de origine turcică, care vorbeşte limba turcică şi propovăduieşte Ortodoxia. Alt popor în lumea turcică nu există. În lume trăiesc circa 280 de milioane de persoane de origine turcică. Dintre acestea doar 150 sînt ortodocşi. Dacă vom omite un factor, vom înceta să mai fim găgăuzi.

- De ce în Găgăuzia nu există unitate? Or, regiunea nu este atît de mare pentru a fi împărţită între atîtea formaţiuni politice.

- Fiecare epocă electorală îşi are specificul ei şi actuala nu constituie o excepţie. La alegerile bașcanului nu a existat niciodată o influenţă mai mare a partidelor centrale ca acum. Dacă pînă în prezent noi vorbeam despre Partidul Comuniştilor, care tradiţional este puternic în sudul ţării, acum noi putem vorbi despre încercările altor formaţiuni politice de a se întări în această regiune. În primul rînd, democraţii, despre activitatea cărora noi judecăm după acapararea Adunării Populare, conduse de Nicolai Dudoglo. Plus liberal-democraţii. Acestea sînt trei forţe politice de bază, care îşi vor înainta candidaţii la alegerile başcanului.

Sarcina principală a formaţiunilor politice este atragerea electoratului, care numără 150 de mii de oameni. Ţinînd cont de faptul că Găgăuzia nu poate fi separată de raionul Taraclia, unde sînt încă 40-50 de mii de locuitori, putem vorbi despre 200 de mii de oameni.

Divergenţele din ultimul timp au apărut după alegerile în Adunarea Populară din toamna anului trecut, cînd din 35 de deputaţi, 25 au intrat în calitate de independenţi, ca în final majoritatea lor să formeze fracţiunea Partidului Democrat. Astăzi, în fracţiunea PDM nu este niciun deputat care să fi intrat în Adunarea Populară pe listele acestei formaţiuni. Aceştia sînt, de fapt, deputaţi independenţi, care în programele lor, în cadrul întîlnirilor cu alegătorii, au utilizat cele trei postulate de bază: Familia, Religia, Rusia.

Acum cînd cineva intre ei a uitat aceste lucruri şi spune că vectorul rusesc nu mai este o prioritate şi că trebuie revizuit vectorul spre Occident. Ei înghit liniştit Legea antidiscriminare şi presiunile asupra Bisericii Ortodoxe. Astfel, ei trădează cele trei postulate ale găgăuzilor. Acum puterea lor se limitează doar la resursele administrative ale primarului de Comrat. Însă ideologia promovată de ei este absolut străină pentru viziunea oricărui găgăuz.

- Dar Nicolai Dudoglo a devenit primar al Comratului, deci ideologia partidului lui este împărtăşită de către toţi în sud?

- El a devenit primar în baza negării acestor postulate. Pentru că le-a utilizat. În urmă cu jumătate de an domnul Dudoglo colecta foarte activ, împreună cu domnul Şelin, semnături pentru desfăşurarea referendumului în favoarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală. Adică acum jumătate de an, el era într-o tabără, iar acum – în alta.

- Putem vorbi despre viitorii candidaţi la postul de başcan al Găgăuziei?

- Partidul Democrat a declarat că candidatul ei la alegerile başcanului Găgăuziei va fi Nicolai Dudoglo. Eu nu văd deocamdată un candidat desemnat in partea liberal-democraţilor, care i-ar putea face o concurenţă serioasă. Şi totuşi, eu cred că ei vor participa la alegeri pentru a acumula anumite voturi în turul întîi, pentru ca în turul doi să aibă posibilitatea să negocieze şi să obţină anumite dividende.

E firesc că va fi un candidat din partea Partidului Regiunilor. Desigur, Mihail Formuzal, care deja şi-a utilizat două mandate, nu-şi va mai înainta candidatura. Dar el va exercita rolul de başcan în perioada electorală şi astfel ar putea utiliza resursele administrative pentru candidatul său. Este greu să spunem cine va fi. Cei mai mulţi vorbesc despre adjunctul lui, Valeri Ianioglo. O decizie definitivă va fi luată în toamnă, la congresul Partidului Regiunilor.

Din partea Partidului Comuniştilor, deocamdată, nu este o candidatură. Reprezentanţii Găgăuziei în fracţiunea parlamentară a PCRM îşi îndeplinesc obligaţiile de deputaţi în sudul ţării. Eu sînt trimis în raionul Ceadîr-Lunga. Irina Vlah – în raionul Comrat.

E greu să vorbim dacă vor apărea sau nu şi alţi candidaţi serioşi în regiune. Toţi candidaţii sînt destul de previzibili.

- Dvs. aţi cîştigat postul de primar în Copceac, nefiind membru de partid. Cum aţi ajuns în fracţiunea parlamentară a comuniştilor?

- Şapte din cei 10 ani de activitate de primar am fost în opoziţie faţă de PCRM. Pînă în anul 2007. Adică, mai exact, am fost în opoziţie nu faţă de partid, dar faţă de anumite persoane în teritoriu, care în numele partidului îşi făceau interesele personale. Au fost şi în colhoz, şi în raion. Pînă în anul 2007, însă toţi au fost scoşi de pe rol. Ar acum aceşti oameni sînt din nou la putere. Ei au aderat la Partidul Democrat şi iarăşi conduc. După anul 2009 mi s-a propus să candidez pe listele de partid ale PCRM, dar eu nu eram membru de partid. Cînd în anul 2009, comuniştii au ajuns în opoziţie, iar ţara s-a pornit într-o direcţie greşită, - era straniu că eu stau cu ei pe aceleaşi baricade, dar nu am bilet de partid. Şi, ca un bărbat adevărat, am decis: merg cu ei pînă la capăt.

- În ce relaţii sînteţi cu başcanul Mihail Formuzal?

- Cu Mihail Formuzal avem cîteva trăsături comune, dar avem şi deosebiri. În primul rînd, sîntem găgăuzi. În anul 1999 ambii am fost aleşi în funcţii de primar – el – de Ceadîr-Lunga, eu – de Copceac. Atunci aveam 26 de ani. Am lucrat două mandate, am avut relaţii colegiale, cînd puteam să ne sfătuim, să ne ajutăm unul pe altul. În general, relaţiile sînt bune, dar să spun că sîntem prieteni, nu pot. Din punctul de vedere al autonomiei, eu l-aş caracteriza drept un politician norocos, bun, previzibil. Dar nu ca pe un gospodar. E părerea mea subiectivă. Aş putea să-l critic pe mai multe poziţii, dar nu cred că e corect să arunci săgeţi într-un başcan care pleacă. În general, el nu e cea mai rea candidatură pentru un conducător de regiune.

- Dar cu primarul din Comrat, Nicolai Dudoglo?

Ne cunoaştem demult, de cînd el era directorul şcolii sportive din Comrat, iar eu începusem să lucrez ca primar în Copceac. Nicolai Dudoglo, este mai mult un bun gospodar decît un politician. Nu voi nega că în calitate de primar el a lucrat bine. Însă aceste oscilaţii dintr-o parte în alta: ba e pentru Rusia, ba e pentru Europa, ba e într-un partid, ba în altul. Acum el e primul democrat din regiune şi nu-i face faţă deloc faptul că a participat la ultimul miting, adunînd oamenii din sate. Era greu să-i refuzi, el e primar. Chiar dacă un director nu era de acord, de ce să-l supere pe primar? Trimite 5-6 oameni, la rugămintea lui. Dar aceasta nu înseamnă că oamenii vor vota pentru PDM. După ce formaţiunea „Noua Găgăuzie” a trecut la PDM, mulţi dintre veteranii acestei mişcări s-au dat deoparte, mai ales la sate: „Tu pe noi ne-ai întrebat cînd ai adoptat decizia? Noi avem drumuri diferite”.

Acum Nicolai Dudoglo conduce o formaţiune, ce nu este pe placul găgăuzilor. Din ea fac parte deputaţi, care au fost, pur şi simplu, cumpăraţi. Şi chiar era cunoscută şi suma – 20 de mii de euro. Pentru ei să fii deputat e o profesie. Dar aduce oare folos activitatea lor – aceasta e întrebarea către alegători. Unul dintre aceşti deputaţi povestea că a fost la Petru Cevdari, deputat în Adunarea Populară din satul Svetloe, şi i-a propus 20 de mii de euro ca să adere la PDM, „iar el, prostul, a refuzat”. Adică, acest om, fără jenă, vorbeşte despre faptul că a încercat să mituiască un deputat şi încă îl condamnă pe acesta pentru că a fost onest şi nu şi-a vîndut alegătorii.

E păcat că Nicolai Dudoglo se află în fruntea acestei laturi moral-psihologice negative a vieţii din Găgăuzia. Deşi, pînă acum nu am observat ca el să procedeze josnic sau ca un bădăran, sau ca un laş.

Mai este un deputat în Adunarea Populară, Oleg Kaikî, care a intrat în legislativul găgăuz pe listele PCRM. Dar odată ce a devenit deputat, a anunţat că părăseşte fracţiunea PCRM şi aderă la fracţiunea PDM. Pentru aceasta el a fost numit director al întreprinderii „GagauzGaz” în SA „MoldovaGaz”. Acum el este unul dintre cei mai activi deputaţi democraţi în regiune. Pe 3 noiembrie, în mod ultimativ, ameninţînd cu demiterea, i-a obligat pe angajaţii întreprinderii să plece la miting, la Chişinău. Acest fapt a avut o rezonanţă negativă foarte mare în societate, oamenii l-au acuzat de trădare. Acum acest subiect este perceput atît de negativ, încît în unul dintre punctele rezoluţiei recentului miting în favoarea Uniunii Vamale a fost inclusă decizia de a-i exprima oprobriu pentru trădarea intereselor poporului.

- Sînteţi categoric împotriva integrării europene?

- În niciun caz noi nu trebuie să negăm laturile pozitive ale integrării europene. Totodată, pentru mine personal nu este acelaşi lucru: poporul european (german, italian etc.) şi conducătorii UE, care decid acum soarta Europei. Este la fel cum ai confunda ideea echităţii sociale a comuniştilor şi păcatele unor lideri. Mulţi încearcă deseori să facă acest lucru. Eu am mulţi prieteni în Europa. Fiind primar, am colaborat cu mulţi europeni, iar acum menţinem legătura şi realizăm multe proiecte împreună. Cînd le povestesc europenilor despre realitatea tristă, care este promovată astăzi sub drapelul valorilor europene, ei singuri încep să critice esenţa politicii promovate aici. Deoarece acestea nu sînt valori europene. Noi trebuie să luăm tot ce e pozitiv de la popoarele Europei. Nu să fotografiem, dar să adaptăm la realităţile noastre, păstrîndu-ne tradiţiile.
- În ultimul timp dvs. participaţi la mitingurile în susţinerea Uniunii Vamale. Consideraţi că Moldova trebuie să-şi modifice vectorul?

- Din punct de vedere strategic, noi trebuie să privim spre Rusia. Noi nu vom fi niciodată de-ai lor în atmosfera liberalismului ce domină în Europa. Iar cînd vorbim despre Rusia, oamenii noştri nu se gîndesc să aibă în loc de o bucată de pîine două bucăţi. Aspiraţia de a fi cu Rusia există la nivel psihologic şi ideologic.

- Iar dacă Moldova, ipotetic vorbind, va merge totuşi cu UE?

- Noi vom face totul ca să nu mergem cu Moldova.

- Asta e ceea ce se numeşte aspiraţii separatiste?

- Noi considerăm că oamenii trebuie să-şi expună poziţia faţă de direcţia strategică a dezvoltării ţării. Dacă conducerea ţării nu le va oferi cetăţenilor această posibilitate, atunci noi vom avea, inclusiv, dreptul moral să acţionăm autonom şi independent. Dacă ţara se va mişca într-o direcţie sau alta în rezultatul referendumului, atunci noi nu vom putea spune nimic şi vom fi nevoiţi să mergem împreună. Important este ca oamenii să aibă posibilitatea de a se exprima.

- Dar voi sînteţi un popor de origine turcică, aveţi legături cu Turcia. Cum vă veţi rupe între Rusia, Turcia şi Europa?

- Eu cred că nu trebuie să ne rupem. Poate că anume în diversitatea noastră stau plusurile şi avantajele. Noi nu trebuie să ne împărţim, ci trebuie să luăm tot ce este mai bun. După origini aparţinem lumii turcice, ţinînd cont de religie – lumii slave, iar geografic – aparţinem civilizaţiei europene. Din toate acestea putem avea avantaje la maximum. Noi nu sîntem un popor care va rîvni la o concurență cu vecinii sau la vreun rol principal, chiar în regiune. Noi sperăm că vom fi primiţi aşa cum sîntem.