COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 999 493   INFECTAȚI 390 742(+1783)   TRATAȚI 367 199      DECESE 10452(+8)   Mai multe detalii 
Coronavirus stiri: 7904
Criza energetică stiri: 497

Andrei Fursov: «Cu regret, pentru noi mîine ar putea să nu existe!»

30 noi. 2021,, 10:18 (reactualizat 30 noi. 2021,, 18:00)   Analitică
8171 15

(În atenția politicienilor moldoveni )

Cum se vor dezvolta cele mai mari țări ale lumii în epoca crizei mondiale a capitalismului și trecerii omenirii la noua orînduire social-economică, se va reuși oare evitarea unei catastrofe globale? Despre aceasta și despre cei care în lumea post-capitalistă se preconizează să fie separați de viitor, a vorbit cunoscutul istoric rus Andrei Fursov într-un interviu pentru editura «Книжный мир».

Criza globală în istoria mondială: la ce să se aștepte omenirea în noua bifurcație istorică?

Istoria demonstrează că perioadele calitative mari se termină cu o tranziție, care de obicei ia forma epocilor ”obscure”. De ce obscure? S-a deteriorat vechiul sistem, cel nou încă nu s-a format, nu există reguli, se joacă fără reguli, se irosesc cunoștințele, oamenilor nu le mai pasă de creație, principalul e să supraviețuiască. Și iată că în cel puțin ultimele trei - trei și jumătate mii de ani Universul a trecut prin mai multe asemenea epoci ”obscure”. Prima - secolele XII-XIX înainte de era noastră, ieșirea din ea a fost Revoluția de bronz și apariția polisului în Grecia. În Orientul Apropiat, fără careva revoluții, au apărut imperii noi. A doua epocă obscură a început la mijlocul sec.VI și s-a terminat la mijlocul sec. IX cu prăbușirea lumii antice. Și tot acest bulion istoric a tot fiert și din el s-a născut feudalismul.

A treia epocă obscură a durat între anii 1348 și 1648. Este ”Moartea neagră” și perioada, care cuprinde și Renașterea. S-a terminat cu cumplitul Război de 30 de ani, a încăput în sec. XVII și Reformare. Războiul de 30 de ani a pus capăt celei de-a treia epoci obscure, a început epoca modernă și a capitalismului timpuriu. După care în locul capitalismului timpuriu a venit capitalismul matur, tardiv. Și iată că sub ochii noștri capitalismul moare, deja de vre-o 50 de ani. Ultimii 10 – 15 ani el se află în stadiul terminal.


Capitalismul incluziv al părților interesate – globalizarea exclusivă «pentru cei mai curați »

Prin ce se deosebește criza sistemului capitalist de criza altor sisteme? Capitalismul fiind un sistem global, și criza este globală. Asta-i unu. Doi – nucleul capitalismului fiind civilizația creștină europeană nord-atlantică, este și criza civilizației creștine europene, nu doar a capitalismului și modernului. Iar beneficiarul epocii capitaliste fiind omul alb, - el este acum peste tot oprimat și, probabil, transformat într-un țap ispășitor? Cel puțin în SUA – cu siguranță, deci este și criza omului alb, criza rasei albe. Și încă ceva. Capitalismul fiind un sistem mondial, care cuprinde întreaga biosferă, este o criză a biosferei.

Cei din neomalthusianism, din Clubul de la Roma, acum și din Forumul din Davos, toți acești escroci spun: este o criză a omenirii. Dar omenirea nu este subiectul dezvoltării istorice - sistemele, statele formează subiectul dezvoltării istorice. Chiar dacă ei nu vor să pronunțe cuvintele «sistemul capitalist», trebuie. Spre exemplu, Schwab vorbește despre aceea, că acest capitalism al acționarilor și-a trăit traiul, acum va fi un alt capitalism: al părților interesate, sau incluziv (Klaus Schwab – președintele forumului economic din Davos n.r.). Firește, el nu poate spune populației largi, acestor proprietari mici și mijlocii, acestor mici-burghezi că noi, «mășcații», vă vom expropria acum. De aceea spune că vom fi cu toții capitaliști. De fapt, capitalismul incluziv ascunde exproprierea businessului mic și mijlociu. Și deoarece monopolul asupra rețelelor sociale, comportamentului social, resurselor sociale, dar și a factorilor spirituali de producere – informația, știința, educația - devine factorul principal, și deja există pe platformele sociale, deci masele – businessul mic și mijlociu - trebuie lipsite te rămășițele de proprietate pe care le mai au. Nu este vorba doar de proprietatea privată, dar și de cea personală: apartamente, mașini… Așa că nu e întîmplător că, pe de o parte, asupra oamenilor apasă impozitele, da pe de alta li se spune: ce-ți trebuie mașină, există car sharingul, ce-ți trebuie propria casă, propriul apartament, există chiria, etc.

«Niponizarea» și patoginizarea două lumi, două moduri de viață

Nu înseamnă că le vor reuși toate. Eu cred că rezistența va spori. Felul în care acum crește rezistența față de «coronademonism», treptat, dar crește, mă bucură foarte mult. Pentru că una e virusul, decesele, ele există. Însă măsurile luate-s revoltătoare, ele nu corespund acestui proces epidemiologic. Nici pe timpul ciumei, nici pe timpul gripei porcine și a celei din Hong Kong, nu au fost asemenea măsuri. Apropo, Schwab a spus-o deschis. Adică, s-a scăpat cu vorba, că covidul nu este o amenințare existențială, ci o șansă de a crea o lume mai bună. Și lumea mai bună, pe care o desenează, este de fapt o lume a calității reduse. El are chiar și termeni: «niponizarea » și patogenizarea. Niponizarea este viitorul ” luminos”, în ghilimele, a țărilor dezvoltate. Este viața ca în Japonia după criza anilor 90, pe care americanii au terminat-o cu o singură lovitură de carate. Iar patogenizarea – ea este pentru toți, este posibilitatea de a trăi ca tribul gaucio în Patagonia. Adică, pentru cea ”mai curați” este nivelul sătul al actualei Japonii. Pentru ceilalți – cum o fi.

Este clar că în condițiile în care sistemul se distruge, nivelul de trai scade. Spre exemplu, cu prăbușirea feudalismului în sec. XVI-XVIII, oamenii au început să consume cam cu 800- 1000 calorii mai puțin ca în timpul feudalismului tardiv. S-a prăbușit dieta de carne. Apropo, acum persoane de genul Gretei Tumberg, a unei Grete Tumberg condiționale, căci Greta Tumberg este un nimeni fără nume, contează cei care stau în spatele ei, ei ne conving că trebuie să terminăm cu industria cărnii, deoarece vacile strică aerul.

Farid Zacaria (Farid Zacaria– analist politic american. – n.r.), are o altă logică de ce trebuie să nu mai producem carne. Pentru că 90% din produsele de carne se produc industrial. Iar asta este un teren enorm de dezvoltare a tot felul de viruși. Da pe post de proteine, în locul cărnii, să consumăm viermișori, greierași, plante modificate genetic, etc. Dar eu cred că Farid Zacaria în persoană nu papă greierași și viermișori. Pare-mi-se, în ziarul englez Financial Times despre aceasta s-a spus foarte caustic: la Forumul din Davos se adună oameni, care vorbind despre combaterea foametei, consumă caviar și șampanie. Oameni, care spun că trebuie să reducem drastic traficul aerian, deoarece avioanele otrăvesc mediul. Dar zboară cu avioane private. Le poartă grija celor săraci, dar au un efectiv imens de servitori. Adică, este o ipocrizie clasică.

Va deveni oare sec. XXI o epocă globală de rebeliuni

În fapt, esența perioadei pe care o trecem, cel puțin cum o preconizează cei de la Forumul din Davos, este să reducă în viitor cam 90- 95% din populație. În acest viitor, care este postindustrial, cu o producere în baza tehnologiilor avansate, nu este necesară clasa muncitoare, nici cea medie. Deci, ei o vor expropria. Și eu cred că în următorul deceniu în Occident se va desfășura o bătălie socială aprigă între cei de sus și cei de jos. Dar chiar dacă cei de sus vor birui, se va forma o situație foarte periculoasă. Iată de ce. Dat fiind că în ultimii 100-150 de ani între cei de sus și cei de jos a existat stratul intermediar al celor de mijloc, cei de sus l-au putut trage la ei. Iar dacă el nu va mai exista, oamenii care se vor pomeni ceva mai sus ca cei de jos automat vor deveni o contra-elită.

Tot sec. XVII al istoriei ruse este un secol al rebeliunii, și eu cred că sec. XXI, dacă nu se va produce o catastrofă globală, va deveni un secol al rebeliunii. Trebuie să ne pregătim pentru aceasta. Cum?

Unu – să nu credem poveștilor occidentale despre capitalismul incluziv, modificările climatice. Mereu ne sperie cu noi epidemii, de facto este o teroare informațională. Ceea ce fac Schwab și Gates, este desigur un terorism informațional. Și una e dacă o fac personal Schwab și Gates, ca persoane private. Însă dacă Merkel și Johnson declară că vor muri milioane, este deja un terorism informațional de stat. Pentru asemenea fapte răspunderea trebuie să fie conform legilor pe timp de război, iar comportamentul - ca pe linia frontului. Și cum am mai spus, să nu-i credem pe acești crainici.

Doi: să nu contăm cumva pe demnitari. În cazul unei catastrofe ei își vor salva pielea proprie. Nu le va păsa de oameni, de aceea trebuie să fim gata să ne salvăm noi înșine, împreună cu apropiații noștri. Și e foarte important să analizăm de sine stătător situația din lume. S-ap părea: unde e omul simplu și unde e problema capitalismului. Dar a venit covidul și a lovit în omul simplu. Covidul și măsurile luate: arestul la domiciliu, un apartheid veritabil, deja se vorbește despre aceea ca în restaurante să fie prevăzute locuri pentru cei vaccinați și cei nevaccinați. Dacă-s vaccinați, de ce să-i așezi aparte, că doar nu-i paște vre-un pericol. Adică, demnitarii au idei scurte ca ale lui Buratino. Probabil, ei nu înțeleg că astfel discreditează vaccinarea. E ca și cum ucizi musca de pe sticlă cu o lopată, dar ei nu știu să ucidă muștele altfel.

Rusia prin prisma cataclismelor care au loc în lume

Cine este Rusia? Noi? Sau oligarhii care locuiesc la Londra? Nu, cred că nu ei îs Rusia. În condițiile crizei globale cele mai vulnerabile regimuri îs cele comprador-oligarhice de la periferie, pentru că ele-s slabe și se rup primele. O așa verigă slabă a Rusiei de la începutul sec. XX s-a rupt, fiind împinsă. Există această istorie, veridică sau nu, dar ea reflectă clar situația dată. Odată Lenin, în timpul arestului, a încercat să explice ceva jandarmului, da acela i-a spus: «Tinere, de ce te revolți? Ai în față un zid». La care Lenin ar fi răspuns: «Zidul e putred, atinge-l și se va prăbuși». Așa și a fost. L-au atins. Cum? Cu războiul. Și zidul s-a prăbușit, nu a rezistat. De ce Rusia n-a rezistat în primul război mondial? Pentru că țăranul înțelegea, că luptă pentru interese străine. Și nu dorea să o facă. Apoi, prin anii 16 – 17 a venit vremea să împartă terenurile. În satele noastre, redistribuirea terenurilor se făcea la fiecare 12 ani: a.1893 plus 12- 1905 plus 12 – 1917 plus 12 – 1929. Nu în zadar bolșevicii au pornit colectivizarea către a. 1929. Și nu numai pentru că Stalin deja încheiase socotelile și cu troțchiștii, și cu buhariniștii. Dar și pentru că era momentul bun pentru a provoca la sat lupta de clasă. Mai exact, a o acutiza. De aceea și se prăbușesc asemenea regimuri.

De ce au ele nevoie pentru a supraviețui? Unu – de unitate sau, cel puțin, de un decalaj minim între cei de sus și cei de jos. Cei de jos trebuie să înțeleagă că-s cu ei cei de sus, nu în londre, zurichuri și parisuri, pe iahturile și în mașinile lor. Doi – în societate nu trebuie să existe doar cei de jos, trebuie să fie și pătura medie. Însă în regimurile comprador-oligarhice aceasta moare. Deci, puterea care dorește să se mențin și nu dorește să fie expropriată, trebuie să facă totul pentru a reduce acest decalaj. Puterea trebuie să spună poporului: noi suntem împreună, noi nu trimitem la Eurovision pe o oarecare Manija, care o face pe feminista și adepta LGBT, noi trimitem cu totul alți oameni. Și mai bine – nu trimitem pe nimeni la această adunătură monstruoasă a degeneraților. Cum spunea Arcadii Raichin, noi scuipăm pe ei. Iată ce trebuie să facă puterea. Nu este condiția suficientă, este condiția necesară acestei puteri, ca ea să nu fie ruinată sau și mai rău.

Cărțile rămîn o sursă de informare obiectivă

Cărțile, canalele - telegram ... dar cărțile fără dubii. Eu abonez trei sute de canale-telegram. Jumătate din ele – de dragul imaginilor frumoase cu animale, etc. Există zeci de canale, a căror informație eu o re-verific. Dar există cartea. Nimic nu se compară cu ea. Nimic nu se compară cu plăcerea de avea o ediție tipărită. Cu regret, tineretul de azi recepționează anevoie textele mari – e rezultatul actualei politici de debilizare. La începutul sec. XX tineretul din imperiul rus nu citea cărți. Puterea sovietică l-a învățat să citească. L-a învățat să citească, încă din copilărie, adolescență cărți bune și reviste de popularizare a științei. În clasa mea citeau absolut toți. Țin minte, cartea lui Herbert Wells «Omul invizibil» am primit-o în cl. IV în schimb. Ea i-am dat unui repetent «Lupta pentru foc» de Roni-Sr., el mie - «Omul invizibil», cică, e o carte minunată, citește-o.

Să educăm nu consumatori, ci creatori

Cultura lecturii poate fi creată, dar poate fi și nimicită. Ce s-a făcut în ultimii 30 de ani în raport cu cultura lecturii este rezultatul cursului conștient spre educarea în spirit a la Fursenco. Chipurile, noi vom educa nu creatorul, care este viciul școlii sovietice, ci consumatorul. Și l-am educat! De pe atunci am zis: dacă voi, băieți, educați un consumator, vă educați propriul gropar, căci pentru el principalul e să consume depravare. Nu puteți asigura consumatorul cu lifturi sociale, de peste hotar i se demonstrează un ambalaj mai frumos, și el, acest consumator depravat, va alerga spre Navalinîi. Așa că în țările semi-periferice puterea trebuie să educe anume creatori. Este unica metodă care poate fi contrapusă adversarului mai puternic. Adică, ceea ce făcea Uniunea Sovietică și ceea ce a fost trădat de nomenclatură. Uneori se spune: în uniunea Sovietică erau mulți savanți, mulți cărturari, dar ea s-a prăbușit. Dar ei, acești cărturari, nu au fost solicitați în sistemul nomenclaturii tardive. Aceasta a fost politica conștientă a nomenclaturii, care și-a făcut harachiri. Înțeleg că experiența sovietică nu poate fi repetată, că e o altă epocă, etc. Însă pre arena mondială deștepții îi biruie pe proști. Dacă crești proști, dacă încarci televiziunea cu malahovi, borisovi și alții ca ei, obții monștri. Da monștrii pot fi lesne manipulați, și foarte probabil – nu de tine, da de altcineva.

Despre edițiile a doua și a patra a cărților «Водораздел» și «Россия между революцией и контрреволюцией»

Editura «Книжный мир» chiar scoate de sub tipar cărți minunate. Să zicem, cartea unui autor minunat, Vladimir Semionovici Obcinschii «Криминология американской власти» (V.S.Ovcinschii – criminolog sovietic și rus, general-maior de miliție, pensionat, doctor în științe juridice – n..r.) În ea este perfect analizată, pe puncte, criminologia impeachmentului, cea a protestelor, a falsificărilor (cum a fost răsturnat Trump) și a provocărilor. Ovcinschii lucrează la un așa nivel, la care un scriitor-standard nu e în stare, el este un analist, un anchetator, și pentru asta eu apreciez foarte mult lucrările sale.

Avem minunatul nostru scriitor Iurii Poleacov, a apărut încă o culegere de interviuri ale sale. Pe Poleacov în citesc și recitesc: și operele artistice, și publicistica, mereu este interesant. El este o persoană curajoasă, căci în mediul în care a lucrat în anii 90 era complicat, dar și acum e complicat. Aparent, e altceva, căci liberiozii au acum un comportament aparent modest, dar în esență au rămas aceiași. În anii 90 nu puteau spune că ești un patriot rus, fără ca să fii atacat, deveneai imediat roșu-brun. Acum se pare că și liberoizii au devenit patrioți. dar patriotismul lor se termină la prima patrulă nemțească. Mai departe – ne predăm și ne facem polițai.

Mai departe – cartea «Стулья». (autor – Eugen Ionesco, dramaturg francez de origine română – n.r.). Este despre lume, despre președinție – iată-l pe Biden, iată-l pe Harris. Pe măsura evoluării evenimentelor, crește actualitatea acestei cărți. Ea este foarte tristă și grea, dar așa este viața americană. Eu știu, că acum poporul fuge din SUA. Fug și ai noștri, și din Canada fug ai noștri. Cunosc un caz, în care oamenii au trăit acolo 30 de ani, și fug de acolo. Pentru că, vorba unui cunoscut de-al meu, nu vreau ca nepoții mei să învețe într-o astfel de școală, într-un astfel de sistem totalitar. Cineva se acomodează, indiferent dacă e ateist sau nu. Acolo, în școlile ortodoxe poți spune: eu reprezint o minoritate religioasă, dar nu poți atinge minoritatea religioasă. Adică, asta devine un fel de refugiu pentru oameni. Ca în «Republica Șkid»: «nu poți să o atingi pentru statura-i mică ».

Dar există numeroase alte lucruri, în care sistemul te poate ajunge. Spre exemplu, știu că în grădinițele de copii nu se poate să spui boy, girl, adică «băiat», «fată». Doar frend, toată lumea-i asexuată. Și oamenii fug. Altă dată fugeau în America, acum fug din America. Și acolo își fac de cap acești blm. Nu-s un rasist, rușii în general nu-s nici rasiști, nici naționaliști. Dar felul în care acolo își fac de cap , mă afectează. Clar lucru, își fac de cap și trag sforile stăpînii albi, servitorii cărora și acum îl negri. Există marioneta albă, există cea neagră, și ei le manipulează. De ce îl urăsc pe Trump în așa măsură? Pentru că el a încercat să facă propriul joc în raport cu stăpînii acestor marionete. Și totul s-a terminat așa cum s-a terminat, inclusiv din cauza greșelilor comise de Trump. El a fost inconsecvent. Apropo, alegerile noastre, și cele din 2016, și cele din 2020 au demonstrat cine și ce prezintă. Este foarte clar, că cei care erau pentru Clinton contra lui Trump și pentru Biden contra lui Trump, cu toată ritorica lor aparent patriotică, aici, în Rusia, promovează politica ultra-globaliștilor. Și lucrează nu pentru țara noastră. Adică, ascultă pentru cine optează persoana: dacă pentru democrați, Clinton, Biden, este clar că este, vorba eroului unui film, un pui de cazac infiltrat.

Și despre reeditarea celor două cărți ale mele: ediția a doua a cărții «Водораздел. Будущее, которое уже наступило», pentru care altă dată am primit premiul, care în Mexic este numit în glumă Oscarul latinoamerican. Și «Холодный восточный ветер 4», тla fel o ediție extinsă, se numește «Россия между революцией и контрреволюцией». Cu regret, noi ne-am împotmolit între revoluție și contrarevoluție. Noi ne aflăm într-o situație stranie – între castă și clasă. Timp de 30 de ani la noi nu a apărut nici societatea de castă, nici cea de clasă, pentru că casta nu permite formarea definitivă a relațiilor de clasă, iar relațiile monstruoase de clasă nu-i permit castei să se formeze. Și avem așa un hibrid, care repetă variantele cele mai proaste ale societății sovietice tardive și ale capitalismului primitiv. Și totul arată ca precesiunea unui număr mare de vulpi Alisa și motani Bazilio.

Nota NOI.MD: Andrei Ilici Fursovsavant – istoric sovietic și rus, filozof social, specialist în științe sociale, publicist. Candidat în științe istorice. Directorul Centrului de cercetări rusești al Institutului de cercetare fundamentală și aplicată a Universității umanitare din Moscova. Editura «Книжный мир» a editat recent două dintre cărțile sale de cult: ediția a patra, extinsă și completată «Россия между революцией и контрреволюцией. Холодный восточный ветер 4» și ediția a doua «Водораздел. Будущее, которое уже наступило».

7

Adăuga comentariu

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Pe ce veți economisi în primul rînd după creșterea tarifelor?
Despre cum se nasc zeiiКатрук Валерий
Muzeul de ceară din Codri (+Video)Катрук Валерий
Cartagina va fi distrusăКатрук Валерий
 X