R.Moldova, condamnată la CEDO pentru retragerea dreptului unei companii de a exploata o carieră de nisip

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea Tegulum S.A. v. Republica Moldova. Cauza se referă la retragerea dreptului companiei reclamante de a exploata cariera de calcar și nisip din comuna Vărăncău.

Bizlaw menționează că, în baza unui act de predare-primire și a unui act de confirmare a perimetrului minier, în anii 1990 companiei reclamante i-a fost transmis spre exploatare, pînă în anul 2035, perimetrul minier din Vărăncău. La 26 septembrie 2008 compania reclamantă a obținut licența de exploatare a resurselor minerale pentru o perioadă de cinci ani. Ulterior, ea a solicitat de la Primăria comunei Vărăncău semnarea unui contract de arendă, în scopul exploatării perimetrului minier care îi fusese atribuit. Deoarece solicitarea sa a fost refuzată, compania reclamantă a inițiat proceduri judiciare, finalizate prin hotărîrea Judecătoriei Soroca prin care pretențiile reclamantei fuseseră respinse. Între timp, compania reclamantă a informat Agenția Geologie și Resurse Minerale (AGRM) despre conflictul său cu autoritatea locală și despre tergiversarea exploatării perimetrului atribuit ei.

Ministerul Economiei și Comerțului a emis în privința companiei reclamante un act care confirma perimetrul minier din cariera Vărăncău și extindea suprafața acestui perimetru, inclusiv termenul de exploatare a acestuia, pînă la epuizarea tuturor resurselor minerale existente.

În urma unui control efectuat de către AGRM, a fost adoptat un ordin al Ministerului Mediului, prin care se revoca dreptul companiei reclamante de a folosi perimetrul minier. Ordinul făcea referire la faptul că reclamanta eșuase, fără motive întemeiate, să exploateze perimetrul atribuit ei pentru o perioadă mai mare de doi ani. Prin urmare, AGRM a anulat perimetrul minier atribuit companiei reclamante.

Curtea Europeană a notat că Ministerul Mediului nu emisese o avertizare și nici nu îi acordase companiei reclamante un termen de remediere a situației, în modul prevăzut de Codul subsolului, iar instanțele judecătorești nu au examinat acest argument.

De asemenea, Curtea a remarcat că sancțiunile stabilite de lege nu fuseseră aplicate în mod gradual, ci din start a fost aplicată cea mai gravă sancțiune, fără a fi evaluată necesitatea unei astfel de măsuri. Astfel, în circumstanțele prezentei cauze, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea a rezervat chestiunea privind acordarea prejudiciului material pentru o procedură separată și i-a acordat societății reclamante 5.000 de euro pentru prejudiciul moral și 5.045 de euro pentru costuri și cheltuieli.