Sucul natural – pură amăgeală ?

Foto: vk.com

Victor Surugiu

Majoriteatea consumatorilor moldoveni de sucuri se orientează cu greu pe piaţă, preferînfd anumite mărci comerciale. Între timp, rafturile magazinelor oferă un larg sortiment de sticle şi pachete cu băuturi colorate, ce atrag atenţia cumpărătoilor cu denumiri din seria „Coctailurile sănătăţii” sau „Nectar unic”. În unele unităţi comerciale pînă în prezent pot fi întălnite „sucuri naturale”, deşi aceste inscripţii au fost interzise deja de cîţiva ani.

Regulamentul tehnic „Sucuri şi anumite produse similare, destinate consumului uman” a fost adoptat de Guvern în decembrie 2010 şi a intrat în vigoare peste trei luni de la adoptare. În Moldova pentru prima dată au apărut definiţii clare din punct de vedere al conţinutului produsului şi a tehnologiei de producţie. Şi ce nu e mai puţin important, lista informaţiilor, ce trebuie (sau nu trebuie) să le conţină eticheta.

Majoritatea producătorilor şi importatorilor s-au conformat noilor reguli, formulate conform standardelor europene. Însă la scurt timp, s-a dovedit că regulamentul nu este perfect şi conţine mai multe lacune, de care profită întreprinzătorii neoneşti. Totodaăt, au apărut şi noi criterii tehnologice în ţările europene. Drept rezultat, la finele lunii martie 2014, a intrat în vigoare noua versiune a Regulamentului tehnic.

Pînă în prezent, pe piaţa moldovenească era permisă comercializarea sucului stors direct, cu adăugarea zahărului sau a înlocuitorilor lui. Unii producători abuzau de această posibilitate, reducînd la minim utilitatea produsului final. Acum, acesta va fi sucul obţinut în rezultatul prelucrării mecanice, din fructe şi legume proaspete sau refrigerate. Noua versiune a regulamentului introduce interdicţia la adăugarea zahărului sau mierii în sucurile stoarse direct.

Se pare că acest tip de produs devine cel mai folositor: la producerea sucurilor stoarse direct este interzisă utilizarea substanţelor aromate – naturale, sintetice sau identic naturale. Totodată, aceste adaosuri vor continua să fie utilizate pentru restabilirea aromei în sucurile şi nectarele produse din sucuri concentrate şi pireuri. Cele mai multe modificări ţin de adăugrarea zahărului pentru ameliorarea gursului produsului. Regulamentul permite producătorilor să folosească saharoza, dextroza monohidratată, dextroza deshidratată, glucoza şi fructoza. Însă, conform noilor reguli, adăugarea lor în sucurile din fructe şi legume pentru corectarea gustului acid şi îndulcire nu trebuie să depăşească 15 grame la 1 litru de suc. Excepţie constituie sucurile din pere sau struguri. Agăugarea simultană a zaharuruilor şi acidurilor în acelaşi suc este interzisă.

La producerea nectarelor, utilizarea zaharurilor este mai largă. În afara diferitelor soluţii şi siropuri producătorilor li se permite şi utilizarea steviozidei (adaos alimentar E960) – această substanţă are un gust dulce pronunţat şi peste hotare este utilizat deseori în calitate de îndulcitor. Se consideră că steviozida este de 300 de ori mai dulce decît zahărul din trestie.

Autorii modificărilor vorbesc despre inofensivitatea dozelor admisibile. Însă, în acelaşi timp, în mai multe ţări regulamentele tehnice limitează folosirea acestui adaos în industria alimentară. În cazul dat, gradul de infensivitate depindede doza şi perioada de consum a produselor îndulcite cu această substanţă. Se consideră că acest adaos poate genera o reacţie adversă a organismului şi că nu trebuie consumat împreună cu unele medicamente.

În sucurile din legume şi nectare este permisă adăugarea sării, oţetului, uleiurilor aromate, sucurilor din fructe, a derivatelor din lapte, mirodenii, extracte vegetale şi zahăr. Potrivit noilor reguli, la producerea sucurilor şi nectarelor se permite înlocuirea parţială sau totală a zaharurilor cu miere naturală. Totodată, cantitatea de miere adăugată nu trebuie să depăşească pentru sucuri – 5% şi pentru nectare – 20% din masa produsului finit.

O altă modificare constă în faptul că ponderea substanţelor uscate trebuie să constituie cel puţin 10% - pentru nectarele din fructe, 8% - pentru nectarele din legume şi maximum 20% pentru ambele tipuri.

Unele modificări se referă la marcajul producţiei finite. În cazul sucurilor şi nectarelor, dacă conţinutul pulpei sau de săculeţe de citrice depăşeşte 8%, lîngă denumirea produsului se adaugă cuvîntul „limpezit”, „nelimpezit” sau „cu pulpă”. Noua versiune a Regulamentului tehnic interzice utilizarea cuvîntului „natural” şi, spre deosebire de practica anterioară, permite indicarea cifrelor „100%”, doar pentu sucurile obţinute prin stoarcere directă.

Dacă sucul sau nectarul nu este limpzit şi nu conţine pulpă sau săculeţe de citrice, atunci pe ambalaj se aplică inscripţia „Înainte de consum se agită”. Pînă în prezent această regulă nu a fost obligatorie, iar producătorul acţiona la propria discreţie.

Recenta versiune a Regulamentului tehnic stabileşte termene maxime de valabilitate pentru sucuri şi nectare, din ziua fabricării. În pachetele din materiale complexe, acestea sînt valabile timp de un an. Un termen similar este prevăzut şi pentru producţia în ambalaj din metal, cu pulpă sau fără pulpă. Excepţie constituie sucurile limpezite şi nectarele fără pulpă, care pot fi consumate timp de 2 ani din momentul fabricării.

Cele mai mari termene de valabilitate sînt prevăzute pentru producţia în ambalaj din sticlă. Pentru sucurile şi nectarele fără pulpă: de culoare deschisă şi închisă - 2 ani, vitaminizate – 1 an. Cu pulpă: dintr-un singur component şi cupajate – 2 ani, vitaminizate – 1 an, tomate – 3 ani.

„Deşi în Moldova este dezvoltată tradiţional pomicultura, o parte importantă din piaţa sucurilor este ocupată de producţia de import”; menţioneazî unul dintre experţii noştri. – Astăzi, sucurie stoarse direct ocupă doar cîteva procente din piaţă, această producţie din clasa premium este foarte scumpă. Dar, la drept vorbind, sucul „de a doua prospeţime”, adică restabilit, practic, nu se deosebeşte de sucul obţinut prin stoarcere directă. După conţinutul de vitamine, minerale şi calităţile nutritive ele sînt identice.

Dacă, desigur, producătorii au respectat tehnologia la conservare şi restabilire. Răspunsul la această întrebare, de regulă, rămîne în aer, deoarece potrivit regulamentului tehnic, controlul calităţii, aspectului exterior, etichetării şi marcării este efectuat de producător. Aceasta se referă la aşa indicatori organoleptici, fizico-chimici ca: ponderea substanţelor uscate solubile, sedimentul, pulpa şi aciditatea. Pentru fiecare lot trebuie determinată prezenţa micotoxinelor şi a metalelor grele.

Însă mulţi producători au o atitudine superficială faţă de aceste reguli. Unii mai şi trişează, în special, la producerea nectarelor. De exemplu, în băuturile, fabricate din pomuşoare, uneori adaugă coloranţi alimentari. Turnarea unei cantităţi insuficiente de suc şi adăugarea în nectarele din pomuşoare a sucului din mere, care este mai ieftin – este încă o şmecherie a producătorilor. Deseori, aceste lucruri rămîn nepedepsite, deoarece cumpărătorul nu vrea să se lămurească detaliat în componenţa produsului, iar organele de control nu au posibilitatea să efectueze un control total”.