Dați-le drepturi prin lege animalelor, copacilor și râurilor, spun experții

Acordarea de drepturi legale și protecții entităților non-umane, cum ar fi animalele, copacii și rîurile, este esențială pentru ca țările să abordeze distrugerea climei și pierderea biodiversității, spun experții citați de The Guardian.

Autorii unui raport intitulat „Law in the Emerging Bio Age (Legea în epoca bio emergentă)” spun că încadrarea juridică are un rol cheie în guvernarea interacțiunilor umane cu mediul și biotehnologia. Ecuador și Bolivia au consacrat deja drepturi pentru lumea naturală, în timp ce în prezent există o campanie pentru a transforma ecocidul într-o infracțiune care poate fi urmărită penal în cadrul unui proces la curtea penală internațională. Ecocidul reprezintă impactul uman asupra mediului, care provoacă deteriorarea sau distrugerea substanțială a acelui mediu prin vătămarea sănătății și bunăstării unei sau mai multor specii. Ecocidul nu a fost încă acceptat ca infracțiune pedepsită la nivel internațional de către ONU, transmite digi24.ro.

Raportul realiat de Law Society, organismul profesional pentru avocați din Anglia și Țara Galilor, explorează modul în care relația dintre oameni și planetă ar putea fi recalibrată în viitor. Dr. Wendy Schultz, futurist și co-autor al raportului, a spus că „există o înțelegere din ce în ce mai mare a făptului că trebuie făcut ceva foarte diferit dacă vrem ca copiii noștri să aibă o planetă pe care să trăiască și care să fie în vreun fel plăcută”. Trish o’Flynn, coautor al studiului, a declarat la rîndul său că încadrarea juridică ar trebui să fie „potrivită pentru un viitor mai mult decît uman” și ar trebui să ajute la evoluții precum modificarea genetică sau ingineria. Asta înseamnă să acoperi totul, de la labradori la țesut cerebral crescut în laborator și pînă la rîuri ori roboți.

„Uneori ne vedem ca în afara naturii, acea natură este ceva ce putem manipula. Dar, de fapt, sîntem din natură, sîntem în natură, sîntem doar o altă specie. Se întîmplă să fim în vîrful arborelui evolutiv în anumite privințe, dacă te uiți la acest fel liniar, dar ecosistemul global este mult mai puternic decît noi”, a explicat O’Flynn.

„Un exemplu de drept ar putea fi dezvoltarea evolutivă, în care unei specii și unui individ… i se permite să-și atingă întregul potențial cognitiv, emoțional și social”, a mai spus Trish o’Flynn.

Un astfel de drept s-ar putea aplica scroafelor aflate în procesul de creștere intensivă a porcilor, vițeilor luați de la mamele lor și chiar animalelor de companie, a mai declarat O’Flynn, adăugînd:

„Spun asta ca iubitor de cîini. Le constrîngem comportamentul pentru a ne potrivi cu ei”.

Evoluțiile biotehnologiei pun, de asemenea, întrebări cu privire la etica readucerii la viață a speciilor dispărute sau eradicării celor existente. Oamenii de știință discută despre eliminarea țînțarilor, care sînt purtători de malarie și alte boli, explorînd în același timp reintroducerea mamuților lînoși.

„Nu sîntem suficient de înțelepți pentru a gestiona toate aceste capacități și pentru a gestiona efectele deciziilor pe care le luăm cu privire la relația noastră cu mediul de viață", a spus Schultz.

O parte a problemei este încorporarea unui fel de cadru pentru responsabilitate privind consecințele acestor lucruri pe care le facem.

Autorii raportului recunosc rezistența potențială bazată pe cutume și credințe foarte diferite în unele țări occidentale, în comparație cu Ecuador și Bolivia, unde drepturile la natură au fost acordate sub guverne socialiste și influențate de credințele indigene (la fel ca interdicția din 2019 de a urca pe masivul stîncos Uluru, care este izolat în deșertul din Australia centrală).

Profesorul Schultz mai spune că acordarea de drepturi pentru entitățile non-umane reprezintă o schimbare față de conceptul oamenilor de „stăpînitori asupra naturii”.