COVID-19 în MOLDOVA  Mai multe detalii

"Maidanul" ucrainean și cel american au aceiași scenariști

"Maidanul" ucrainean și cel american au aceiași scenariști

Pericolul devenit evident pentru toţi, de cele mai multe ori înseamnă că a fost pierdut timpul în care el putea fi evitat.

De la finele luni mai–începutul lunii iunie, atenţia întregii lumi, desigur, este orientată spre evenimentele din SUA, ce ţin de decesul afroamericanului George Floyd. S-ar părea, în Moldova acest lucru nu are nici o însemnătate, dar...

Maidanul de peste ocean

Acţiunile dure ale poliţiştilor la reţinerea acestui om au rezultat într-un şir de manifestaţii masive care au urmat practic pe întregul teritoriul SUA, apoi şi în alte ţări. Însoţite adesea de acţiuni stranii, uneori chiar prosteşti sau făţarnice, ale autorităţilor în general şi ale numeroaselor persoane publice în particular.


Caracteristică şi neaşteptată în situaţia dată a fost slăbiciunea autorităţilor americane, care au capitulat în faţa rasismului invers, care s-a lăsat neaşteptat peste ţară. Simbolul acestei slăbiciuni – bocetul melodramatic al primarului de Mineapolis, îngenuncheat lîngă sicriul de aur al lui Floyd.

“Maidanul american” – aşa au numit evenimentele din SUA publicaţiile care cunosc noţiunea de „maidan”. Unii observatori menţionează că „nu te poţi debarasa de senzaţia că vedem o răsplată mistică, dacă doriţi, pentru acţiunile SUA în alte ţări”.

“Desigur, moartea unui bănuit de culoare provocată de un poliţist alb este o tragedie, însă e nevoie de o naivitate fără limite ca să crezi că tulburările înarmate care au urmat au fost o reacţie firească la nedreptatea concretă. Totul e mult mai simplu: în SUA în ajunul alegerilor prezidenţiale pe fondalul crizei economice acute a avut loc un fenomen, care prin analogie cu „sutarul ceresc” poate fi numit „afroamericanul ceresc”, - şi acesta a fost declanşatorul tulburărilor masive şi bine organizate, cu violenţe şi folosirea armelor de foc”, - atenţionează Ivan Danilov, comentator ria.ru. În opinia sa, “Washingtonul de azi aminteşte mai mult de Kievul din 2013, nu de capitala unui mare imperiu”.

Tot acolo, Danilov îl citează pe jurnalistul Elijah Schaffer de la The Blaze, aflat la Dallas şi care a arătat anumite detalii „care pot părea cunoscute cititorului care a următit evenimentele din Ukraina, Georgia sau chiar Moscova: „Rebeliunea de azi din Dallas a fost una planificată din timp. Organizatorii arătau mulţimii încotro să meargă. Ei aveau suporturi cu sute de cărămizi pregătite pentru participanţi. Ei strigau spre mulţime:”Mergeţi la stînga, acolo găsiţi 100 de cărămizi”. Acesta nu era un haos întîmplător”.

Cu aceeaşi lozincă – “Vieţile negrilor au importanţă” – s-au încins acţiuni de protest într-un şir de ţări din Europa, Asia, America de Sud. Chiar şi în Japonia multinaţională, unde numărul cetăţenilor de culoare abia atinge 200 de persoane.

“Practic, toţi reprezentanţii rasei negre, care se află acum pe Insulele Nipone, - ori militarii americani din Okinawa, ori angajaţii ambasadelor ţărilor africane, ori cetăţeni străini care muncesc în cadrul filialelor corporaţiilor transnaţionale. Dar ei nu au probleme cu poliţia japoneză, atunci ce anume a cauzat manifestaţiile din Tokyo?”, - se întreabă jurnalistul rus Piotr Akopov în articolul „De ce fel de rasism nu avem nevoie”.

“Pentru a demonstra că rasismul este o problemă internaţională şi cu el trebuie să lupte toţi şi peste tot”, - răspunde autorul şi adaugă că acum „vedem cum în agenda globală este inclusă anume lupta cu rasismul, - clar că mai ales pentru soluţionarea problemelor interne ale americanilor, dar există şi un motiv global.

Potrivit lui Akopov, „problema nu constă în faptul că rasismul este o armă universală: ea poate fi aplicată contra oricărei ţări şi civilizaţii. Şi celei care are contradicţii rasiale sau inter-naţionale, şi celei în care acestea lipsesc. Aveţi o populaţie mononaţională? Deci, sînteţi rasişti formaţi – de ce nu-i primiți şi pe alţii la voi? Xenofob este un termen neînţeles şi comun – iar rasist, ca şi fascist, imediat invocă pedeapsa capitală. Din partea globaliştilor –adică, a acelor forţe din Occident, care au mizat pe crearea omenirii globalizate unice – fără ţări şi popoare, fără tradiţii şi religii. Un cazan planetar de topire, în care evident nu pot exista careva rase”.

Încercările de a lichida diferenţele civilizaţionale la început, apoi divizarea în rase, apoi –în bărbaţi şi femei, comentatorul le apreciază ca fiind inutile şi sortite eşecului, însă însoţite de procese foarte periculoase. Vom adăuga: evenimentele din SUA arată puţin de tot mărimea şi imprevizibilitatea acestui pericol. Bine ar fi să nu avem dreptate...

Dar noi am putea oare?

Acum – despre posibilitatea apariţiei unor asemenea “maidane” în spațiul postsovietic, inclusiv în Republica Moldova.

Cu toate diferenţele de condiţii şi mentalitate, factorii de bază capabili să ducă la evenimente de acest fel există şi la noi.

Aceste componente le-a enumerat pe pagina sa socială jurnalistul, în trecut – politicianul, Igor Dmitriev, persoana cu care puţini se pot compara ca nivel de informare şi înțelegere profundă a proceselor de maidan (nu doar în Ukraina). Deoarece acum el trăieşte în Rusia, a abordat tema în contextul realităţilor ruseşti. Dar spusele sale pot fi privite şi în contextul Moldovei.

Aşadar, conform lui Igor Dmitriev, „pentru ca acest idiotism să treacă din Occident la noi” este nevoie de:

1. Probleme social-economice, şomaj şi falimentarea businessului mic, reducerea bugetului în diverse ramuri;

2. Tensiune emoţională în societate (spre exemplu, înrăirea oamenilor din cauza măsurilor dure antiepidemice);

3. Controlul asupra mass-mediei, a grupurilor de pe reţelele sociale din partea forţelor interesate inclusiv pentru crearea isteriei în masă;

4. Grupuri de huligani potenţiali şi activişti gata să acţioneze direct, inclusiv dintre cetăţenii rămaşi fără un loc de muncă, gasterbiteri;

5. Structuri politice ale opoziţiei – pentru coordonarea acţiunilor în diferite regiuni;

6. Acţiunile dure, dar necugetate ale oamenilor legii;

7. Trădarea elitelor;

8. Pretext! (Pretextul poate fi aşteptat, dar poate fi şi provocat. Am certitudinea că oamenii lucrează în acest sens, - scrie I.Dmitriev).

Suprapunem aceste componente pe situaţia social-politică din ţara noastră.

  1. Complicaţii social-economice, şomaj, problemele businessului, reducerea bugetului – pe toate le avem. Şi nu le putem lichida în viitorul apropiat.
  2. Tensiuni emoţionale în societate – avem, şi ele vor spori pe măsură ce vor fi înăsprite măsurile luate de autorităţi în lupta cu extinderea epidemiei.

3. Controlul asupra mass-media, a grupurilor de pe reţelele sociale din partea forţelor interesate de crearea isteriei în masă – asta o avem demult, ca şi experienţa mobilizării, prin reţea, a maselor largi într-un timp scurt.

4. Grupuri de huligani potenţiali şi activişti gata să acţioneze direct, inclusiv dintre cetăţenii rămaşi fără un loc de muncă, gasterbiteri – avem şi, din păcate, numărul lor potenţial creşte.

5. Structuri politice ale opoziţiei – pentru coordonarea acţiunilor în diferite regiuni – numeroasele ONG-uri cvaziapolitice, care activează demult şi ramificat în Moldova, adesea în detrimentul intereselor ei suverane;

6. Acţiuni dure, dar necugetate ale oamenilor legii – ca în orice structură numeroasă cu împuterniciri vaste, în domeniul dreptului există propriile „oi parşive”, care strică faţa întregului sistem, deşi nu-s numeroase;

7. Trădarea elitelor. Aceasta este buba noastră veche, reprezentanţii structurilor superioare de demnitari şi partide muncesc deschis nu în interesul ţării lor.

8. Pretextul poate fi oricare, chiar şi unul exotic. Primul lucru care îmi vine în minte – alegerile prezidenţiale (sau poate şi parlamentare anticipate) din toamnă. Ca rezultat al cărora radicalii vor încerca să obţină puterea în condiţiile haosului total din țară, ca principală îndreptăţire a incapacităţii lor de a administra ţara şi transmiterea ei ulterioară - putem presupune - unei alte ţări.

Este oare ţara noastră capabilă să depăşească provocările enumerate, este oare capabilă societatea moldovenească, cel puţin partea sănătoasă a ei, - fiecare trebuie să răspundă de sine stătător la această întrebare. La fiecare dintre punctele indicate mai sus.

Poate cineva va vedea în cele de mai sus o sperietoare propagandistică. Fără temei, trasă de urechi. Dar vom repeta cele spuse la început: dacă pericolul potenţial a devenit real, evident pentru toţi, nu-l vom mai putea evita. Doar să-l depăşim eroic – însă, plătind pentru asta un preţ mai mare.

Evghenii Ojenov

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Știrile partenerilor noștri
loading...
Mai multe

Sondaj Toate

load