Ce-ar fi fost, dacă Sandu s-ar fi întîlnit cu Putin?

Actuala președintă a Moldovei a avut numeroase posibilități să se vadă cu omologul său rus. Spre exemplu, la ședința Consiliului șefilor de state CSI în octombrie, trecut sau în cadrul summit-ului neformal al șefilor de state CSI din decembrie. Cu regret, președinta noastră nu s-a folosit de ele, și dacă imediat după alegerea sa Maia Sandu vorbea despre întrevederea cu Putin ca despre un eveniment real și apropiat, acum ea vorbește despre aceasta vag și reținut. Între timp, relațiile dintre cele două țări nu devin mai bune. Deși ar fi putut, în interesul businessului și al familiilor.

«Exemplul lui – învățătură pentru alții»

Dar de ce Sandu evită să construiască relații normale cu Rusia? Ce s-ar schimba, dacă Republica Moldova ar promova o politică ponderat-neutră?

Pentru a înțelege ce grozăvie ar fi avut loc în rezultatul întrevederii președinților Moldovei și Rusiei, e destul să vedem ce a fost cu Serbia, al cărei președinte Alexandr Vucici a vizitat Rusia în noiembrie,trecut și a negociat un preț super-avantajos pentru gaze.

Sau cu Ungaria, al cărei premier Victor Orban l-a vizitat personal pe Putin, la 1 februarie, pentru a cere majorarea livrărilor de gaze, prețul cărora pentru Ungaria este de cinci ori mai mic ca cel de piață. În general, exemplul Ungariei este unul demonstrativ. Ungaria a fost prima țară care a recunoscut vaccinul Sputnic și a primit peste 1 milion de doze. Ungaria printre primele în UE a mers împotriva dictatului UE privind noua politică ”tolerantă”, și în dorința sa de a păstra valorile tradiționale ea rezonează mai mult cu Rusia.

Asta chiar dacă ungurii au propriile relații tensionate cu Rusia – ei țin minte a.1956 și tancurile rusești pe străzile Budapestei.

Și dacă șeful statului rus nu a refuzat să acorde prețuri preferențiale și să stabilească relații pozitive active cu o țară-membră UE și NATO, este foarte posibil că el nu i-ar fi refuzat unei țări-membre CSI și foste republici sovietice.

Ei bine, revenim la întrebarea ce ar fi putut fi cu noi, dacă autoritățile moldovene s-ar fi comportat ca cele ungare: în Moldova gazele ar fi fost mai ieftine – în ce măsură e dificil să presupunem, totul ar fi depins de înțelegerile concrete, și Moldova, la fel ca Ungaria, le-ar fi putut importa, nu să cumpere înfrigurat, la prețuri speculative nebune (cum a fost în toamna anului trecut). Și desigur nu am fi avut tot felul de urgențe în sectorul energetic, majorarea fulminantă a prețurilor pentru serviciile comunale, care a tras după sine scumpirea celorlalte servicii și mărfuri, inclusiv pentru produsele de panificație. Și deci, nu ar fi avut loc această cădere bruscă a ratingului partidului aflat la guvernare și a șefei statului în persoană, dacă e să credem recentelor sondaje sociologice. Poate, ar fi fost rezolvată problema deschiderii pieței ruse pentru producătorii agrari din Moldova , care suportă în prezent pierderi semnificative pentru că nu-și pot livra produsele peste hotare.

Au avut loc nu doar deportări

Mulți locuitori ai Moldovei tot mai mult înclină să creadă, că pentru Moldova unica șansă de a se păstra ca stat și națiune este să se afle pe orbita Rusiei, sau cel puțin să nu strice relațiile cu ea. Și nu doar economic, dar și civilizațional. Nu e vorba doar de resursele energetice, migrație și piața de desfacere. Mai există și valorile comune – tradiționale, conservatoare, și credința ortodoxă comună. Acest adevăr l-au înțeles încă Ștefan cel Mare, care și-a măritat fiica iubită cu moștenitorul tronului rus, și Dimitrie Cantemir. După care l-a confirmat dezvoltarea ulterioară a istoriei.

Faptele istorice pot fi interpretate diferit, dar nu le putem ignora: Moldova întotdeauna s-a dezvoltat binișor, dacă era pe orbita Rusiei, fie a Imperiului Rus sau a Uniunii Sovietice, și a degradat dacă se afla pe orbita occidentală, - spre exemplu, în componența României între anii 1918 și 1940, iar dacă vorbim despre vestul Moldovei istorice - de la 1866 încoace.

Anume ajunsă în componența Imperiului Rus în a.1812, Moldova de Est și-a sporit populația, aici a apărut industria , au început să crească orașele. Anume atunci Chișinăul devine o capitală adevărată.

Vorbind despre perioada sovietică, în ultimii ani ni se impune un singur fapt – «deportările». Da, ele au avut loc în țara condusă de persoane de diferite naționalități (nici pe departe doar de ruși), și acest fapt nefericit a fost condamnat de parlament încă în perioada conducerii comuniste. Dar anume în perioada postbelică Moldova sovietică a cunoscut o înflorire în toate sferele. Un mic exemplu: cea de-a doua școală chișinăuiană (actualul liceu A.S.Pușkin) a fost deschisă în octombrie, 1944 ! Adică, războiul mai dura, dar pe teritoriul eliberat deja erau deschise școli – pentru ca elevii să poată învăța. Acum nu avem război, dar școlile se tot închid.

Anume în perioada sovietică Moldova era printre primele în Europa în ceea ce privește densitatea populației, acum ea este printre primele privind depopularea. În perioada sovietică poporul moldovenesc a avut posibilitatea nu doar să-și păstreze limba, cultura, identitatea națională, dar și să-și deschidă maxim talentele în artă, știință, administrare, medicină, pedagogie și alte sfere. Unde-s acum capodoperele filmate de «Moldova-film», unde-s creatorii de talia și celebritatea lui Ion Druță, Grigore Vieru, Anatol Chiriac, Ion Aldea-Teodorovici, Eugen Doga, Emil Loteanu? Toți acești maeștri eminenți au creat cele mai importante opere și au devenit celebri anume în perioada sovietică. Și acum, că avem libertate și deschidere deplină, cine nu permite noilor staruri să crească și să se dezvolte? Evident, ceva nu e în regulă cu poporul nostru. Să fi căzut sub o influență proastă? Luăm ce e mai rău de la noii noștri protectori?

Ieșind din componența URSS, Moldova a obținut active bunicele – o industrie și o agricultură dezvoltate, alte ramuri ale economiei, resurse umane cu un potențial profesionist înalt. Apropo, toate edificiile în care este amplasată actuala putere, au rămas anume de la Uniunea Sovietică – clădirea parlamentului a fost construită ca CC al RSSM, iar cea a președinției – ca Sovietul Suprem al RSSM, respectiv – în clădirea guvernului era amplasat Consiliul de miniștri al RSSM.

Însă despre aceste fapte mass-media, istoricii și reprezentanții autorităților preferă să tacă. Și nu există răspuns la întrebarea de ce în cei 30 de ani de independență, timp în care Republica Moldova se află pe orbita occidentală și urmează cursul integrării europene, nu se văd succese semnificative. Ni se spune, că 30 de ani este un termen scurt pentru a simți schimbările. Bine, să luăm drept exemplu anii 1945 - 1985 – doar cu 10 ani mai mult, însă diferența este colosală! Asta chiar dacă țara abia ieșise dintr-un război groaznic și distrugător…

Cine păstrează temeliile, și cine le distruge

Dar Uniunea Sovietică nu mai există, nici sistemul economic socialist. Ce poate oferi lumii (inclusiv Moldovei) Rusia contemporană? Răspuns la această întrebare oferă, spre exemplu, așa numitul discurs de program al lui Putin la Valdai ( discursul președintelui rus la forumul din Valdai la 23 octombrie, 2021). În el au fost formulate clar postulatele declarate de Rusia, și care în mare parte coincid cu viziunile poporului moldovenesc asupra modului de viață.

În căutarea unui model nou de dezvoltare, Putin propune să ne conducem de principiul medicilor «să nu dăunezi»: «Acum, în timp ce lumea suportă o ruptură de structură, importanța conservatismului rațional ca bază a cursului politic a sporit semnificativ. Abordarea conservativă nu este o apărare necugetată, o frică de transformări, un joc de reținere, nici închidere în propria cochilie. Este sprijinul pe tradiția verificată în timp, pe păstrarea și sporirea populației, pe realism în evaluarea proprie și a celor din jur, alinierea exactă a priorităților, raportul dintre necesar și posibil, formularea calculată a scopului, respingerea principială a extremismului ca metodă de acțiune ».

Liderul rus constată că azi în Occident are loc o adevărată distrugere a tradițiilor și temeliilor proprii: «Lupta pentru egalitate și împotriva discriminării devine un dogmatism agresiv în pragul absurdului – marii autori din trecut, inclusiv Shakespeare, nu se mai studiază în școli și universități, deoarece au idei înapoiate. Hollywood –ul editează memorii cum și despre ce trebuie făcute filme, numărul personajelor, culoarea sau sexul lor».

Închipuirile despre drepturile bărbaților și femeilor, - continuă Putin, - s-au transformat în fantasmagorie: «Cei care riscă să spună că bărbații și femeile există, și că e un fapt biologic, ajung să fie ostracizați. Părintele nr.1 și părintele nr.2 , părinte care a născut în loc de mamă. Interdicția de a folosi îmbinarea de cuvinte lapte matern, înlocuirea ei cu lapte de om, pentru ca persoanele care nu-s sigure de propria apartenență de gen, să nu fie frustrate. Nu mai vorbesc despre lucruri monstruoase, cum ar fi insuflarea timpurie a ideii că un băiat poate lesne deveni fată. Și invers. Să spunem lucrurilor pe nume – asta este în pragul crimei contra umanității. Și toate – cu denumirea și sub flamura progresului».

Spuneți, din cele spuse de Putin, ce anume contravine închipuirilor și valorilor moldovenilor? Oare nu ne alarmează și pe noi tendințele despre care vorbește președintele Rusiei, și care așa de activ (ca să nu zic agresiv) încearcă să ni le impună Occidentul? Astfel, în lumea contemporană anume Rusia devine bastionul și custodele valorilor normale, sănătoase, în jurul căruia se vor concentra toți cei care doresc să păstreze aceste valori sănătoase, normale.

În plus, acum Rusia devine unul dintre jucătorii principali care participă la formarea noii orînduiri mondiale, și nu este în interesul nostru să jucăm în echipa adversarului.

Fiodor Luchianov, redactorul-șef al revistei «Россия в глобальной политике», a declarat pentru «Спутник-Молдова»:« nu mai trebuie să tinzi să devii cel mai bun elev [al Occidentului]. A fost un timp în care trebuia să o faci, asta putea să-ți aducă ceva. Dar această etapă a trecut, acum să te bați cu pumnul în piept și să spui «Noi suntem cu voi, doar nu ne veți arunca!» este nerezonabil și irațional. Pentru că oricum nimeni nu garantează nimic, dar cealaltă parte recepționează aceste lucruri foarte serios – o am în vedere pe Rusia. De aceea statele post-sovietice trebuie să înțeleagă clar că totul s-a schimbat. Politica care în anii 90, 2000 era mai mult ori mai puțin normală și rațională, nu mai există! Acum e altă situație, altă lume, alți vecini de comportament și, respectiv, trebuie să cugetăm».

«Чемодан – вокзал – Россия»: toți merg la Putin

Așa că Moldova are nevoie vitală de relații normale – fie și nu calde de prietenie, însă, cum se spune în actualul politicuum, pragmatice cu Federația Rusă. O recunoaște și însăși Maia Sandu. Există multe chestiuni ce trebuie să fie discutate cu Rusia, - a spus ea în emisia TV8 la finele lui ianuarie. – Noi de fiecare dată abordăm aceste probleme. Este vorba despre exportul în FR, despre faptul că în spațiul CSI nu funcționează zona de liber schimb. Există multe probleme sociale, ce țin de faptul că mulți dintre cetățenii noștri muncesc în Federația Rusă. Noi trebuie să avem grijă de mai multe aspecte ce țin de condițiile de muncă, de pensii. Desigur, retragerea trupelor ruse, eliminarea munițiilor cu termenul de valabilitate expirat. Există numeroase teme, pe toate direcțiile trebuie să muncim».

Dar ce-i încurcă președintei să facă acești pași? Unii,- cum ar fi deputatul BECS Constantin Starîș, - cred că de vină ar fi «niște complexe personale profunde».

Credem că nu e așa – de fapt, totul este mult mai complicat. Dacă omul și-a asumat responsabilitatea unui șef de stat, de dragul intereselor țării el lasă la o parte noțiunile de genul «complexe personale».

La stabilirea relațiilor productive cu Rusia (inclusiv - întrevederea cu Putin) încurcă cel puțin doi factori. Cel intern – opoziția puternică a forțelor politice influente față de orice contact cu Rusia, precum și partea anti-rusă a electoratului de dreapta. Și cel extern – presiunea foarte puternică a «partenerilor de dezvoltare » occidentali, care nu vor să scape pe nimeni din sfera lor de influență. În special, această presiune a crescut în ultimul timp, cu acutizarea relațiilor dintre occident și Rusia.

Această presiune nu se pune numai pe noi. Spre exemplu, nu este un secret că anume SUA au fost împotrivă ca Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, să viziteze Moscova în februarie. Adică, aproape deschis i s-a interzis să o facă. Administrația SUA a declarat că dacă vizita va fi anulată, Putin se va pomeni în izolare internațională și va accepta reducerea tensiunilor. Iar dacă întrevederea celor doi președinți va avea loc, situația la frontiera ruso-ucraineană se va înrăutăți. Totuși, vizita președintelui brazilian a fost preconizată pentru 14 februarie, și cel mai probabil – va avea loc.

Jurnaliștii au aflat că SUA au pus presiuni similare și pe Argentina. Însă la 3 februarie președintele Argentinei a sosit la Moscova și a avut negocieri productive cu V. Putin!

Admitem, că pentru noi America Latină, Serbia și Ungaria nu contează, dar Macron! Ce poate fi mai occidental și mai proeuropean! Și chiar dacă negocierile președintelui francez cu omologul său rus, care au avut loc la Moscova pe 8 februarie, au fost dificile, însuși Emmanuel Macron le-a numit importante. (Vorbim despre recentele vizite la Moscova ale liderilor altor țări, fără a aminti despre întrevederea lui Putin și Biden la Geneva, nici de vizitele lui Putin în India și China ).

Așa că toți merg la Putin. Pentru că înțeleg – fără opinia Rusiei, fără contactele cu Rusia în prezent nu pot fi soluționate careva probleme globale.

Asta chiar dacă nimeni nu cere de la Moldova nici expresii de devotament deosebit, mici jurăminte de «iubire și prietenie veșnică», și contactele conducerii moldovene cu Putin nu ar afecta alinierea globală a forțelor, dar fără îndoială ar aduce folos poporului moldovenesc.

Această poziție a fost explicată detaliat de publicistul și istoricul rus Lev Verșinin în interviul pentru publicația moldovenească Kommersant.info. La întrebarea cine și cum poate ajuta Moldova, el a răspuns următoarele: «Real, există un singur lucru: decizia conducerii supreme de a reveni la politica «oscilării», renunțarea la poziția rigidă de dușmănie politică față de Rusia. Adică, a săra Rusia treptat, cu reverență, nu prin aderarea deplină la adversarii ei. Garanții solide că, cu toate presiunile Occidentului, problema atacului asupra Transnistriei va fi scoasă.

Căci, la urma urmei, de ce are nevoie Moscova? Excluderea garantată a RM și a oricui din cercul de stegulețe cu care este acum înconjurată Rusia, de aceea ea pune presiuni așa de dure ». Un sector mic, dar important, deoarece dacă «partenerii de dezvoltare», nu dă Doamne, ne vor ordona să participăm la atac, guvernul nostru va face tot posibilul să evite acest lucru. Dacă Rusia va fi sigură că dinspre Moldova nu există un pericol, vor fi posibile negocieri și cedări.

Încă nu e tîrziu să stabilim aceste relații, deși în ultimul an Chișinăul oficial a demonstrat față de Rusia o poziție dură, neîmpăcată. Moscova demonstrează mereu dorința de a găsi tangențe cu autoritățile moldovene – de la vizita lui Dmitrii Kozak la Chișinău la invitația de a vizita Moscova, făcută lui Nicu Popescu de șeful MAE rus .

Rusia mereu semnalează că «nu e totul pierdut». Recent, a confirmat-o și Grigorii Carasin, șeful Comitetului pentru afaceri externe al Consiliului Federației. În interviul pentru «Парламентская газета» senatorul rus a spus următoarele despre Moldova: «Relațiile noastre economice cu ea, deși problematice, se dezvoltă. Însă noi trebuie să discutăm problemele nu cu ajutorul megafonului, ci prin contacte personale. Aceeași Sandu ar putea veni mai des la Moscova, care întotdeauna este pentru stabilirea relațiilor normale cu Chișinăul, pentru activizarea lor. Noi preconizăm să dezvoltăm relații cu parlamentarii moldoveni – fără un dialog direct nu obținem nimic constructiv, doar se vor aprinde patimile. Voi menționa, că toate posibilitățile pentru dezvoltarea contactelor directe între țările noastre, ca și între cele două maluri ale Nistrului, există. Chișinăul nu trebuie să se limiteze la tematica UE »,

Adică, ușile-s deschise, următorul pas este al părții moldovene.

P.S. În încheiere, să revenim la Orban. Ce-a fost cu premierul ungur după vizita la Moscova? De fapt, nimic îngrozitor. Ei, a publicat o caricatură Financial Times. Dar un veritabil lider al națiunii va supraviețui unei caricaturi, dacă este vorba despre prosperarea propriului popor și despre interesele propriei țări, nu-i așa?

«Nu există o țară UE care să-și dorească o confruntare cu Rusia », - a declarat Orban în cadrul conferinței de presă de la Moscova. Atunci, de ce să fie Moldova «mai sacră ca Papa de la Roma» și să servească drept spărgător de valuri?

Cristina Agatu