Genele cetaceelor, pierdute în procesul de trecere de la sol la apă, prezintă modificări genome cauzate de adaptarea la ocean.
Potrivit unui nou studiu publicat în ScienceAdvances, atunci cînd cetaceele (balenele, delfinii și marsuinii) au trecut de la viața pe uscat la viață pe mare în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, la aceste specii s-au inactivat 85 de gene.
Unele dintre genele pe care cetaceele „le-au pierdut” în timpul evoluției au fost neutre, altele, deja dobîndite, le-au înzestrat cu superputeri pentru a supraviețui în oceanul deschis, a ușura scufundările în adîncuri etc.
Cercetătorii au descoperit și o genă care participă la secreția salivei. Ea a devenit inutilă, deoarece mediul apos unge îmbibă suficient alimentele și diluează enzimele digestive ale salivei. De asemenea, în procesul de secreție sînt implicate și două gene, care contribuie la formarea cheagurilor de sînge, dar nu contribuie la vindecarea rănilor și oprirea sîngerării și fără de care balenele au primit protecție împotriva formării trombelor în procesul de scufundare.
Cetaceele au pierdut alte gene asociate sistemului respirator, ceea ce face ca balenele să fie aproape cele mai bune scufundătoare din lume. Oamenii de știință au descoperit că cetaceele au pierdut toate genele necesare sintezei de melatonină. Acest lucru li-a determinat să dezvolte un tip de somn în care o emisferă a creierului nu doarme, de aceea ele pot continua să plutească la suprafață și să genereze căldură, la necesitate.
Adăuga comentariu