O fosilă rară a unei reptile antice s-a dovedit a fi un fals

Oamenii de știință au analizat o fosilă descoperită în Alpii italieni în 1931 și au descoperit că este de fapt doar un desen făcut cu vopsea neagră.

Timp de mai bine de 90 de ani, oamenii de știință au rămas uimiți în legătură cu o fosilă de reptilă neobișnuită descoperită în Alpii italieni. După ce au analizat-o cu ajutorul unor metode avansate, concluziile la care au ajuns au fost dezamăgitoare: fosila era un fals.

După cum scrie Ars Technica, fosila unică sub forma unei mici creaturi asemănătoare unei șopîrle, cu un gît lung și membre cu cinci degete, a fost descoperită în 1931 în apropierea satului italian Pine de către un inginer și angajat al unui muzeu pe nume Gualtiero Adami. Acesta a donat-o muzeului local. În același an, geologul Giorgio del Piaz a anunțat că a identificat creatura ca fiind un nou gen numit Tridentnosaurus antiquus.

Cercetătorii au considerat că specimenul este crucial pentru înțelegerea evoluției timpurii a reptilelor, deoarece au presupus că reprezintă țesutul moale carbonizat al unui animal care a murit în urma unei erupții vulcanice. În plus, se credea că este cea mai veche fosilă găsită în Alpi, cu o vîrstă estimată la aproximativ 280 de milioane de ani.

Specimenul nu a fost descris științific oficial pînă în 1959. În noul studiu, oamenii de știință l-au analizat pentru prima dată folosind tehnici moderne. Cercetătorii s-au concentrat asupra conturului întunecat al corpului, despre care s-a crezut că este vorba de țesut moale carbonizat.

În cadrul studiului, specimenul a fost fotografiat în lumină albă și ultravioletă, a fost creat un model 3D al acestuia și a fost analizat cu ajutorul microscopiei electronice, al difracției microradiilor X și al altor metode. Astfel, s-a constatat că eșantionul conținea de fapt un pigment de fabrică pe bază de carbon amestecat cu materie organică. Pe scurt - șopîrla s-a dovedit a fi un desen realizat cu vopsea neagră.

Oamenii de știință nu au găsit nicio dovadă de melanină fosilizată, pe care ne-am aștepta să o găsim în țesuturile moi conservate. Cu toate acestea, cel puțin o parte din această fosilizare pare să fie totuși reală, în special oasele lungi ale membrelor posterioare. Desigur, acest lucru nu înseamnă că acum oamenilor de știință le va fi mai ușor să determine ce fel de specie este și să descrie corect descoperirea.