Cu cine se vor alia comuniştii după alegerii

Foto: noi.md

Xenia Florea

Analiştii notează modificări în raportul forţelor politice din ţară după semnarea de către Moldova a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. În ultimul timp se vorbeşte şi despre posibilele alianţe după alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Ţinînd cont de faptul că componenţa aproximativă a noului Parlament deocamdată este previzibilă, politicienii înceă să-şi construiască programele electorale, luînd în calcul şi viitoarele coaliţii.

Vectorul principal: monopolul PLDM

Premierul Republicii Moldova, care ste prin cumul şi prim-vicepreşedintele PLDM, Iurie Leancă, culege astăzi activ dividendele recentei semnări a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Săptămîna aceasta, „de realizările Moldovei în apropierea de UE şi construcţia societăţii democratice şi a unui stat de drept” a fost impresionată cancelarul Germaniei Angela Merkel.

Un alt activist al PLDM – ministrul Justiţiei Oleg Efrim – în acest timp deschidea la Bologna Clubul adepţilor partidului său, povestindu-le conaţionalilor care au emigrat despre planurile măreţe ale PLDM de a obţine pentru Moldova pînă în 2017 statutul de ţară candidat la aderarea la UE, iar în anul 2020 – de membru cu dreptul depline al Uniunii Europene.

În ţară sociologii angajaţi promovează insistent mesajul către electorat că cei mai influenţi politicieni din Moldova astăzi sînt membrii PLDM: premierul Iurie Leancă, şeful lui de partid Vladimir Filat şi ministrul Afacerilor Externe Natalia Gherman. Iar PLDM este cel mai influent partid din ţară.

După semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, liberal-democrații culeg laurii. Ei au un mesaj electoral imbatabil (cel puțin pentru jumătate din electoratul moldovenesc): ”Anume noi v-am dăruit regimul fără vize cu UE, am deschis pentru business-ul moldovenesc piața europeană cu 500 mil. de consumatori, iar pentru agricultori – accesul la fondurile europene, iar degrabă vom face ca Moldova să devină membru al Uniunii Europene.”

Vor aliații sau nu, dar PLDM este monopolistul mesajului electoral post-integraționist. Și cum nu ar încerca aceiași democrați să adere la acest mesaj (președintele Parlamentului Igor Corman a făcut aluzii că proiectul europeană nu aparține unui partid sau unui politician), electoratul din Moldova deja a dobîndit un reflex condiționat: integrarea europeană înseamnă PLDM.

PDM: reminiscențele ajutorului social

Principalul concurent politic al PLDM – Partidul Democrat – are un rol electoral mai aproape de pămînt – susținerea socială a populației. Însă astăzi este destul de greu să lansezi lozinci sociale puternice, deși deprecierea intenționată (precum susțin unii experți și oameni de afaceri) sau neintenționată (precum insistă BNM) a valutei naționale, care a adus venituri suplimentare la buget, a permis anunțarea majorării salariilor pentru unele categorii de bugetari și angajați publici, chiar în ajunul alegerilor.

Drept că pe terenul ”social” tradițional al democraților acum se ”îmbulzesc” activ și colegii din PLDM. Ministrul Agriculturii Vasile Bumacov, de exemplu, promite că pînă la toamnă pîinea s-ar putea ieftini, datorită roadei bogate.

PDM s-a poziționat întotdeauna ca o formațiune de centru-stînga, de aceea tema menținerii pieței ruse pentru mărfurile rusești, a limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică o consideră ca fiind a sa proprie. Acum însă, după susținerea necondiționată a vectorului european de către coaliția de guvernare, promovarea de către PDM a acestor teme imbatabile pentru electoratul de centru-stînga va părea cinică și fără perspectivă.

De aceea, la prima vedere, Partidul Democrat s-a pomenit acum într-o situație electorală mai proastă decît Partidul Liberal Democrat. Am putea spune chiar că este un ostatic al integrării europene, legat de mîini și de picioare, față de potențialii săi alegători.

Însă, precum s-a întîmplat nu o dată în confruntarea dintre PDM și PLDM, concurenții pot să strice jocul oricînd. Viața (sau exprompturile bine pregătite) le pune la loc pe toate.

Spre exemplu, pe 4 iulie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a interzis difuzarea pe teritoriul RM a postului de televiziune ”Rossia 24” din cauza necorespunderii programelor cu prevederile Codului Audiovizualului . Iar posturile RTR și REN-TV în Moldova au fost obligate să schimbe politica editorială, în caz contrar ele riscă să rămînă fără licență.

Reacția Rusiei nu s-a lăsat așteptată. Pe 7 iulie, în cadrul ședinței prezidată de premierul Dmitri Medvedev, prim-vicepremierul FR Igor Șuvalov a declarat că Moldova ar putea fi exclusă din Zona de Liber schimb cu țările CSI din cauza că după semnarea Acordului de Asociere cu UE ”circumstanțele s-au schimbat”.

Consiliul Uniunii Economice Eurasiatice va examina pe 16 iulie posibilitatea introducerii măsurilor de protecție în relațiile comerciale cu RM. În urma acestei ședințe vor fi pregătite deciziile guvernamentale respective, sau chiar a unui proiect de lege al FR – dacă va fi nevoie de denunțarea acordului respectiv. Aceste formalități vor dura cîteva luni. Adică, dară Rusia și țările Uniunii Vamale vor introduce restricții, atunci aceasta se va întîmpla abia în toamnă. Și iată atunci cînd se vor coace principalele poziții ale exportului agricol în Risia: strugurii, merele, prunele, exportatorii moldoveni vor avea dureri de cap.

Tot în toamnă Chișinăul va trebui să negocieze cu ”Gazprom”-ul prelungirea contractului de livrare și tranzit a gazului. Pe Valeriu Lazăr, care avea legături stabilite la Moscova, în special cu ministrul Energeticii FR, Alexandr Novakov, democrații l-au scos din Guvern. Iar Andrian Candu nu are asemenea relații.

Așa că în cazul realizării scenariului pesimist cu Federația Rusă, în toamna aceasta – chiar în ajunul alegerilor parlamentare – rezultatul propagandei europene a PLDM ar putea fi redus la zero. Și atunci democrații ar putea ieși pe cal alb.

PCRM: corectarea cursului

Potrivit unor zvonuri, funcționarii europeni, spre exemplu, șeful delegației Uniunii Europene în Moldova, PIrkka Tapiola, examinează posibilitatea revenirii comuniștilor la putere în Moldova. Cauza este evidentă: numeroasele sondaje de opinie arată că o parte semnificativă a populației continuă să-i susțină pe comuniști, iar victoria lor în alegerile parlamentare din toamna aceasta nu este exclusă. E și logic: de ce să organizezi confruntări armate în țară dacă se poate de ajuns la un compromis.

Însă PCRM în viziunea Bruxelles-ului ar putea reveni la putere cu o singură condiție – continuarea cursului de integrare europeană a țării și renunțarea la extremism.

Prima epurare cardinală a PCRM a avut loc în 2008, cînd la congresul VI al partidului (pre care înșiși comuniștii l-au numit ”crucial”, iar presa – ”congresul epurărilor de cadre”) din organul de conducere al partidului – Biroul Politic Executiv și CC – a fost exclusă complet garda veche. Iar CC s-a înnoit în jumătate din contul celor din ”garda tînără”.

Atunci garda veche frîna procesul de dezvoltare a partidului, Acum (în contextul cerințelor electorale a funcționarilor europen și a potențialelor perspective de revenire la putere) acesta a început să fie frînat de tinerii comuniști ai lui Mark Tkaciuk – adepții radicali ai acțiunilor mai hotărîte și ai poziției ireconciliabile. Aripa lui Voronin a PCRM însă este gata de compromise în schimbul unor garanții concrete.

De aceea, în ajunul alegerilor parlamentare, din Biroul executiv politic și CC au fost excluși Mark Tkaciuk și Grigore Petrenco, iar Iurie Muntean, care era numit într-o perioadă succesorul lui Voronin, a fost eliberat din funcția de secretar executiv al CC. Aripa lui Tkaciuk a fost înlăturată de la procesul decizional.

În contextul reformării partidului și a presupuselor cerințe ale europenilor, nu e de mirare că fracțiunea PCRM (cu excepția rebelului Grigore Petrenco) nu a votat împotriva ratificării Acordului de Asociere cu UE, preferînd să părăsească sala de ședințe. Într-o anumită măsură această versiune este susținută și de reprezentanții partidului în teritorii, care vorbesc deschis despre necesitatea continuării cursului de integrare europeană, demarat de comuniști în 2005.

Modelarea post-electorală

Pentru perioada post-electorală analiștii politici prognozează trei modele de coaliție.

MODELUL nd.1: PDM-PLDM-PL

Liberalii reformatori nu vor trece cu siguranță în viitorul Parlament, însă Mihai Ghimpu, în pofida sciziunii partidului rămîne favoritul eșichierului de dreapta. De aceea, după alegeri ar putea fi actuală din nou coaliția deja testată PDM-PLDM –PL.

în acest raport de forțe liberal-democrații din nou vor avea majoritatea, iar democrații, conform terminologiei de afaceri – doar pachetul de blocare. Pentru Partidul Democrat o asemenea alianță nu este cea mai confortabilă din punct de vedere psihologic. Liderul PLDM Vladimir Filat va încerca inevitabil să revină la putere și să obțină postul de președinte al țării sau de președinte al Parlamentului. Mihai Ghimpu din nou va începe să se evidențieze prin capriciile sale, prin tendința lui de șantaj politic și provocări față de Rusia, care și așa nu are a o atitudine binevoitoare. În noua-vechea alianță, cu siguranță, vor ieși la iveală vechile supărări și vor fi reluate luptele oligarhice.

MODELUL nr.2: PDM-PCRM-PLDM

Acest model este cel mai confortabil pentru democrați. În PDRM a fost efectuată epurarea cadrelor. Aripa radicală a lui Tkaciuk a fost neutralizată, puterea în partid acum este concentrată în totalitate în mîinile ”oportunișrilor”, care sunt gata pentru cooperarea cu Partidul Democrat, cu anumite condiții.

În coaliția PDM-PCRM-PLDM democrații vor avea deja nu doar un pachet de blocaj, dar pachetul de control. Această majoritatea constituțională în parlament datorită alianței cu comuniștii loiali și subordonarea tuturor miniștrilor înaintați de PCRM. Avînd această majoritate constituțională, premierul nu va putea fi demis. Iar, cel mai probabil, la această funcție, consideră politologul Bogdan Țîrdea, va fi înaintat actualul vicepremier, ministrul Economiei, Andrian Candu, anume în acest scop el a fost transferat din Parlament în Guvern, pentru a se evidenția înaintea alegerilor.

în acest caz liberal-democrații sunt necesari pentru a tempera nemulțumirea europenilor și a societății civile din țară în legătură cu revenirea la putere a PCRM.

Va dori oare să participe în această alianță Vladimir Filat? Dacă va fi presat, liderul PLDM nu va avea altă ieșire, consideră Bogdan Țîrdea. ”Vladimir Filat nu poate să nu înțeleagă că astăzi să fii în opoziție înseamnă nu doar falimentul economic, dar și închisoarea, presiunea permanentă, strs. Însă chiar dacă Filat nu va dori să se alieze cu comuniștii, chiar și fiind presat, nu este exclus că acest lucru îl vor ”dori” membrii partidului: ei văd foarte bine ce se întîmplă acum în PCRM”.

MODELUL Nr.3: PDM-PCRM

Acest model este cel mai nefavorabil pentru democrați, dar convenabil pentru comuniști. Deși în această coaliție PDM va deține întregul pachet de acțiuni.

Însă la crearea unei coaliții de centru-stînga, securitatea politică a democraților va fi sub semnul întrebării, deoarece printr-o uniune ”curată” cu comuniștii, PDM ar putea nemulțumit Bruxelles-ul.

Deși la ultimele alegeri în Parlamentul European în legislativ au ajuns euroscepticii, care și-au consolidat pozițiile, majoritatea o au, totuși, conservatorii (Partidul Popular European), care nu-i agreează pe comuniști. Comisia Europeană, în pofida rezistenței din partea Marii Britanii și Ungariei, tot este conducă de conservatorii europeni – Jean-Clode Juncker. De aceea, la uniunea curată cu comuniștii PDM va merge în cel mai rău caz. Dacă nu va reuși să formeze celelalte variante de coaliție, consideră Bogdan Țîrdea.