"Nodul gordian" transnistrean trebuie "tăiat"

Foto: vesti.md

În ajunul Conferinţei Internaţionale cu privire la reglementarea conflictului transnistrean, care va avea loc în oraşul german Landshut, organizată de Misiunea OSCE în Moldova, şefa misiunii, Jennifer Brush, a oferit un interviu în exclusivitate Agenţiei "Infotag".

Partea I

Înainte de a începe interviul, diplomatul din SUA a menţionat trei alegorii greceşti. Mulţi sceptici consideră că soluţionarea conflictului transnistrean este "chinul lui Sisif" - o încercare inutilă de a ridica "piatra problemelor" pe muntele neînţelegerii. Negocierile însele au fost botezate "chinurile lui Tantal" ale diplomaţilor. Însă, Jennifer Brush consideră că "nodul gordian" transnistrean trebuie dezlegat.

"Infotag": Excelenţă, cum a-ţi descrie anul preşedinţiei Ucrainei în OSCE şi rolul acesteia în soluţionarea conflictului transnistrean. Fiind o ţară vecină aceasta înţelege mai bine ca oricare altă ţară necesitatea soluţionării conflictului transnistrean?

Jennifer Brush: Pentru mine a fost o onoare de a colabora cu preşedinţia Ucrainei în OSCE, în special cu grupul care se ocupă de reglementarea conflictului transnistrean. În particular, vorbesc despre reprezentantul, Andrei Deşiţa. Este un profesionist, dedicat muncii sale, la fel ca şi colegii săi. Este vorba şi despre ambasadorul Ucrainei în Moldova, Serghei Pirojcov, care este nu doar şeful corpului diplomatic în RM, dar şi reprezentantul oficial al Ucrainei în formatul "5+2".

Opinia mea este că preşedinţia a fost una de succes, dar trebuie de luat în considerare că în această perioadă se încadrează şi criza politică din RM, ceea ce fără doar şi poate are un efect negativ. A patra parte din timpul, cît Ucraina a fost la Preşedinţie în OSCE Moldova a fost afectată de demisia Cabinetului de Miniştri. Pînă cînd a avut loc formarea noului Guvern, desigur, am funcţionat, dar trebuie să recunoaştem că au fost probleme legate de obţinerea unor răspunsuri concrete la întrebări concrete.

Încă o provocare pentru preşedinţia Ucrainei în OSCE a devenit faptul că această perioadă a coincis cu aşteptarea summit-ului "Parteneriatul Estic" de la Vilnius.

Aceste două evenimente nu au o legătură directă, însă un şir de probleme legate de summit-ul de la Vilnius, în primul rînd, posturile migraţionale au influenţat situaţia. Posturile migraţionale au devenit un punct permanent în agenda zilei, legată de chestiunile de libertatea de circulaţie a cetăţenilor. Din păcate, jucătorii politici, anumiţi participanţi la procesul de negociere au politizat această problemă. Şi dacă este să menţionăm dezbaterile din Parlamentul European din această toamnă, atunci este evident că politizarea chestiunii menţionate rămîne actuală. Însă Misiunea OSCE speră că aceasta va fi soluţionată şi situaţia cu privire la libertatea de circulaţie se va îmbunătăţi.
"I":Ce a reuşit şi ce nu a reuşit Kievul să facă în privinţa reglementării conflictului transnistrean şi de ce?

J.B.: Un succes incontestabil al preşedinţiei ucrainene consider organizarea întrevederii lui Evgheni Şevciuk cu Iurie Leancă. Prima întrevedere de acest gen a avut loc aproximativ o lună în urmă, la Tiraspol şi sperăm că următoarea va avea loc pe 30-31 octombrie, la Landshut, Bavaria. În cadrul întrevederii care a avut loc, liderii au reuşit să prelungească Acordul cu privire la transportul feroviar de mărfuri, un document ce lucrează deja de 1,5 ani. Desigur, speram că această întrunire va da mai multe roade şi cred că şi populaţia de pe ambele maluri ale rîului s-a aşteptat la mai multe de la această întrunire. De asemenea, am reuşit să menţinem colaborarea permanentă între reprezentanţii politici în formatul "5+2", Eugen Carpov şi Nina Ştanski.

Au avut loc şedinţe regulate a reprezentanţilor şi am reuşit să nu încălcăm orarul şedinţelor în formatul "5+2". Anul acesta, astfel de şedinţe sunt cinci la număr. Am reuşit să semnăm Protocolul cu privire la demontarea telegondolei industriale Râbniţa - Rezina, Acordul de cooperare în domeniul mediului şi păstrarea resurselor naturale. La moment lucrăm asupra Acordului cu privire la încheierea dosarelor penale împotriva oficialilor RM şi RMN, intentate în perioade diferite de către părţi.

Ce nu am reuşit să facem, este să deschidem podul între localităţile Gura Bâcului şi Bâcioc. Am avansat puţin în prelungirea Protocolului cu privire la libera deplasare a cetăţenilor care deţin cetăţenia rusă sau ucraineană, conform prevederilor Protocolului, aceştia nu vor fi limitaţi în circulaţia pe teritoriul Moldovei. Opinia mea este că, există anumite probleme, pe care Cabinetul de Miniştri ar fi putut să le soluţioneze singur. De exemplu, eliberarea, transportatorilor transnistreni, a mai multor permise pentru circulaţia vehiculelor comerciale în Ucraina. O altă problemă, pe care consider că Moldova o poate soluţiona, este de a garanta că podul nu va fi folosit în scopuri militare.

Un alt neajuns, care poate fi soluţionat de Chişinău, este crearea unei baze de date în care vor fi înregistraţi transportatorii transnistreni comerciali. Baza trebuie să funcţioneze cu condiţia ca organele competente să aibă acces la ea. În legătură cu această problemă voi aduce un exemplu din experienţa mea "americană".

Automobilul meu este înregistrat în statul Ohio, SUA. Dacă cu acesta se întâmplă ceva - furt, accident rutier, atunci poliţia statului în care a avut loc incidentul va coopera cu poliţia din statul Ohio, unde a fost înmatriculat automobilul. De ce oficialii de la Chişinău şi de la Tiraspol nu pot ajunge la un compromis în privinţa unor chestiuni evident simple. Întrebarea nu este nici pe departe una retorică, însă, în primul rînd, cetăţenii sînt cei care trebuie să facă concluziile.

"I": Care sunt cauzele adevărate ale problemei podului de la Gura Bîcului, problemă în privinţa căreia oficialii nu pot ajunge la un acord comun?

J.B.: Uneori pare că suntem atît de aproape de soluţionarea acestei probleme, însă această întrebare trebuie adresată participanţilor la negocieri. OSCE, din partea sa a făcut tot posibilul pentru ca acesta să fie deschis pentru circulaţie. Personal, nu înţeleg care sunt motivele din cauza cărora podul rămîne închis. În primul rînd este extrem de incomod pentru locuitorii, care traversează podul doar pe biciclete. Problema acestui pod priveşte nu doar faptul ca acesta să fie accesibil pentru economia Moldovei şi a Transnistriei. Această chestiune priveşte nu doar Moldova. Acest pod face parte din reţeaua internaţională de comerţ, care va deschide pentru Moldova pieţele din UE şi CSI. Voi accentua: nu înţeleg de ce podul rămîne închis.