Constantin Haret: Atmosfera teatrului este dificil să o creezi și ușor să o nimicești

Cu Constantin Haret, artist al poporului din RM, an discutat de multe ori despre noile spectacole, despre turneele Teatrului Dramatic Rus în numele lui A.P. Cehov, în care Domnia sa a activat nu dar ca actor, dar și ca director, despre creație și despre perspective. Acum în vedem într-o nouă postură – cea de ex-director.

Ce se întîmplă în teatru după demisia sa forțată? Ce ocupații are unul dintre cei mai populari actori din Moldova? Care este rolul Ministerului culturii în aceste evenimente? Despre toate acestea C.Haret a vorbit deschis și sincer în interviul acordat site-ului nostru.

Acum 9 luni ați fost demis din funcția de director al teatrului, pe motiv că va fi organizat un concurs pentru suplinirea acestei funcții. Dar concursul așa și nu a avut loc?

Nici concursul, nici reforma promisă – nimic. Motivul demiterii mele a fost faptul că se preconizează reforma tuturor teatrelor și în acest context toți directorii teatrelor trebuie să treacă prin concurs. De atunci - era în octombrie, 2022 - la teatrul ”A.P.Cehov” concursul nu a avut loc. Mai mult, directorii altor teatre , care au participat la concurs, eu cunosc, rezultatele lor au fost anulate de două ori. Ba că dictafonul nu a înregistrat, ba alt motiv…

Ce nu a înregistrat?!

Dictafonul nu a înregistrat rezultatele interviului din timpul concursului. Și directorii care au participat la concurs spuneau: «Este inuman – să supui oamenii acestui test de două ori!» Că doar e un fel de examen, omul se pregătește, suportă un stres psihologic… După cea din urmă oară, pe site-ul Ministerului culturii a apărut chiar informația că concursul a trecut, însă foarte repede aceasta a și dispărut, iar rezultatele concursului au fost anulate.

Adică, nu este clar ce se face și ce se urmărește.

Știu că trupa teatrului a scris scrisori în apărarea Dvs., inclusiv în adresa ministerului de ramură. Care a fost reacția, cunoașteți?

Nu a fost o reacție. Angajații teatrului și spectatorii au ieșit chiar la o acțiune de protest în fața Ministerului culturii, dar un răspuns clar nu a urmat. Nu am primit răspuns nici la întrebarea mea concretă – care documente vorbesc despre reforma efectuată? Domnul ministru a evitat să răspundă.

Da în general, el a vorbit cu Dvs. despre această situație?

Nu. Doar în clipa în care am fost pus în fața faptului, că contractul cu mine a fost reziliat. Pînă la expirarea termenului contractului mai erau trei ani.

Cine stă acum în fruntea teatrului?

Iată de atunci ne conduce juristul Ministerului culturii , un fost polițist. El va conduce teatrul pînă la numirea celui care va trece concursul.

Jucați în continuare anumite spectacole?

Da. Spectacolele din repertoriul precedent, iar dintre cele noi - «Unchiul Vanea»de Cehov, în care am rolul unchiului Vanea.

Da ce e cu istoria mustrării și amendării Dvs. pentru păstrarea lucrurilor personale în teatru?

Eu intenționez să contest ordinul privind mustrarea, deoarece eu din timp am anunțat în scris despre lucrurile pentru care am primit mustrare că le-am adus pe teritoriul teatrului. Este vorba de ceva mobilă (un divan de care se foloseau membrii consiliilor artistic și administrativ, o oglindă care stătea în biroul directorului de scenă, un dulap care stătea în sala de repetiții), pentru investigarea căreia a fost creată o întreagă comisie, care a stabilit că eu păstrez această mobilă la teatru. Și atunci am fost sancționat . Am fost impus să achit o amendă pentru închirierea unor metri pătrați din a. 2015. Iată așa o istorie ciudată.

Dar nu mă miră, căci după ce Ministerul culturii a pierdut cauza, în care m-a pedepsit cu o mustrare aspră pentru turneul în or. Iaroslavl, în instanță atunci ministerul a fost reprezentat de actualul director al teatrului, mi s-a creat impresia că acesta este o persoană suspicioasă și răzbunătoare.

Și care este acum atmosfera în teatru?

Deplorabilă. Oamenii pleacă.

Încotro?

Niciunde. Recent s-a aflat că pleacă din funcție un șofer, un sudor, un electrician…

Ei, șoferul, sudorul și electricianul își vor găsi alt serviciu, da actorii?

Da actorii nu au de ales! Spre exemplu, fiul meu a spus că nu poate lucra în această atmosferă și că va căuta altceva.

Știu că Sandu Grecu, șeful teatrului municipal «Satiricus», V-a invitat la el. Cum V-a primit noul colectiv ?

Da, am fost invitat la «Satiricus» pentru rolul doctorului Astrov într-un spectacol nou la ei, și acesta s-a dovedit a fi iar «Unchiul Vanea». Colectivul m-a primit bine. A fost interesantă munca - și cu regizorul Dumitru Acriș, compatriotul nostru nominalizat la mai multe «Măști», anul acesta spectacolul său de la teatrul «Luceafărul» a luat premiul pentru cel mai bun spectacol al anului, și cu colegii de scenă. Demult nu am mai avut o așa satisfacție în discuțiile despre desenul rolului, caracterele personajelor, interpretarea psihologică a acțiunilor lor… Adică, dacă oamenii muncesc, da nu vorbesc de rău, mereu primesc plăcere și sentimentul satisfacției interioare.

Atunci îi mulțumim lui Sandu Grecu, care a demonstrat odată în plus că este un om cumsecade și un profesionist.

Eu îl consider un conducător cu literă mare. Conduce de mulți ani Uniunea oamenilor de teatru. Nu mai vorbesc despre faptul, că a creat propriul teatru, care și-a căpătat propria imagine și un stil incontestabil, și pe care îl conduce de mulți ani.

Am auzit că cineva Vă impune să renunțați la medalia Pușkinistă, conferită acum 7 ani. E adevărat?

Cu ceva luni în urmă, la adunarea generală a colectivului, directorul a dat citirii întrebările pe care i le-au trimis careva mass-medii. Printre acestea era și întrebarea – «Constantin Haret intenționează să-i întoarcă lui Putin medalia?». Eu m-am ridicat și am spus că această medalie mi-a fost conferită nu pentru politică, da pentru artă, de aceea nu doresc să renunț la ea. Poate, și asta a jucat un rol în atitudinea față de mine. În plus, el a încercat să afle predilecțiile politice din colectiv.

Ține de competența lui?

Asta e! Fiecare om trebuie să fie la locul său. Poate, el este un jurist bun, însă cu oamenii trebuie să te comporți altfel… Oamenii s-au panicat, nu mai vor să vină la lucru. Dar nu este o uzină totuși, este un teatru ! Atmosfera aici este foarte fragilă, și ea influențează rezultatul final. Această atmosferă este foarte dificil să o creezi, și foarte ușor să o nimicești. Și dacă există presiuni, dacă șeful își permite să arunce obiecte în oameni, după care aceștia demisionează, rezultatul va fi deplorabil.

Dacă e să vorbim despre politică, cred că nimeni din angajații teatrului ”Cehov” nu sprijină războiul…

Mai mult! A doua zi după ce a început operațiunea militară, administrația teatrului a emis un ordin prin care tuturor refugiaților din Ucraina le-a fost oferită intrarea gratuită la spectacole, au fost deservite peste 12 mii de persoane!

Și dacă încercăm să privim situația mai vast, care credeți că este scopul al acestor acțiuni? Închiderea teatrului, într-un final?

Eu am impresia, că teatrul ține pasul cu țara noastră. Haosul și teroarea care se resimt în general, senzația de fatalitate – toate afectează iminent și atmosfera din teatru.

Eu am acum senzația că m-am pierdut pe mine însumi. Și nu doar eu. Am vorbit cu colegii – toți se simt de parcă am nimerit într-o perioadă atemporală despre care nu știm cu ce se va termina. Vrei să crezi într-un viitor luminos, dar înțelegi că acesta poate să nu vină în timpul vieții tale. Și asta mă neliniștește mult.

Iar teatrul – nu știu dacă vor să-l închidă, să-l distrugă… Oricum nu mai este teatrul pe care ș-am iubit.

Da, căci fiind director, ați investit în el mult efort – suflet, nervi, emoții …

Da actualul director găsește praf pe niște suporturi, și face din asta tam-tam. Ei, fiecare caută ce îi este mai aproape și mai interesant … Dar îmi pare că o atare poziționare, - că totul peste tot este rău, - nu e corectă.

Cum Vă isprăviți cu această situație? Prin ce metode Vă mențineți echilibrul sufletesc ? Vă ajută familia, prietenii?

E dificil. Fac plimbări cu cățelul, încerc să acumulez energie în timpul plimbărilor prin parc. Familia mă sprijină, desigur. În rezultat, parcă îți creezi o mică lume, în care încerci să supraviețuiești și să găsești ceva pozitiv, dar revenind în societate te confrunți cu aceleași realități și te scufunzi în aceeași stare …

Pe ce să te bazezi? Ar trebui să te bazezi pe niște piloni, pe o temelie. Cineva spunea recent, că statul trebuie să se bazeze pe trei piloni: educația, cultura, medicina. Uitați-vă cum e la noi cu acești «piloni». Nu mai vorbesc despre salariile mizere. Conform statisticii, în țară cele mai mici salarii le au oamenii din cultură și agricultorii. Deși ministrul a promis că va majora salariile oamenilor de cultură, acum au fost majorate doar salariile miniștrilor, la 50 de mii. Și cum să supraviețuiască un artist al poporului cu 7 mii de lei?

Aveți relații bune și vechi cu uniunile de creație din Rusia, faceți parte din Asociația teatrelor rusești din străinătate. Poate, încercați acolo? Măcar cu contract, măcar pentru un an-doi la alt teatru?

Două teatre – din Sankt Petersburg și din Moscova – ne-au propus să ne mutăm cu familia. Căci la noi întreaga familie e pe scenă – soția-i actriță, fiul actor, soacra actriță tot la teatrul rus. Dar eu evaluez această opțiune ca pe un caz extrem. Am avut odată demult ocazia să plec în Canada. Dar la consiliul familiei noi am decis: dacă toți vor pleca, cine va ridica această țară? Și eu, fiind patriot al țării mele, dacă voi simți că situația este fără ieșire, va trebui să examinez și această opțiune.

Problema nu e doar în aceea că am fost destituit din funcția de director. Mă neliniștește ceea ce se încearcă a face cu țara noastră. Eu am fost crescut cu alte valori. Și nu percep ca un bărbat să se pupe cu alt bărbat.

Mă tem că degrabă vor trebui montate și asemenea spectacole…

Dar eu am alte valori! Eu altfel înțeleg familia. Odată un actor și-a adus copiii din America la noi, deoarece la grădiniță fiul de patru ani era impus să-și pună fustă și întrebat: «Cum te simți mai bine – în fustă ori în pantaloni? Vrei să fii băiat ori fată ?». Și el și-a adus copiii încoace, pentru că a vrut să crească din ei oameni zdraveni la cap. Și ce ne facem, dacă și noi vom fi impuși să urmăm această politică nouă ?

Are loc devalorizarea valorilor spirituale. Moldovenii au zicala șapte ani de acasă. În primii șapte ani se pun bazele personalității. Și dacă un copil de patru ani este întrebat de vrea să fie băiat sau fată, este o răsturnare totală a valorilor. Și nu știm dacă se va limita doar la asta. Nu exagerez – așa se șterg niște noțiuni de bază, niște limite, niște tabu-uri milenare.

Și dacă aici lucrurile vor continua în acest fel, eu voi fi nevoit să plec undeva cu familia, poate chiar să-mi schimb domeniul de activitate, ceea ce e regretabil.

Asta chiar dacă jumătate din viață ați consacrat-o profesiei îndrăgite?

Da ce-i de făcut?! Dacă această profesie nu mai este necesară. Nu-i vorba doar de bani. Actuala conducere a teatrului nu poate înțelege că oamenii care activează în teatru o fac nu de dragul banilor, ci de dragul ideii. Eu repet mereu, că teatrul educă viitorul țării noastre. Nu înseamnă că toate teatrele trebuie să fie la fel, fiecare trebuie să aibă propria cale. De ce să nu fie lăsat în pace teatrul rus, să poată aduce spectatorilor bucurii? Că doar nu făceam nimic criminal. Montam clasica rusă, și nu numai! Și autori americani, și francezi, și aceste spectacole se bucurau de succes. Dar faptul că adesea eram invitați în Rusia, cer scuze – este piața noastră! Pentru ei este interesant să vadă un teatru de limbă rusă din Moldova. Căci e puțin probabil ca cineva să invite în Europa în turneu teatrul rus din Moldova. Mai degrabă, dacă vor dori să vadă un teatru rus, îl vor invita din Rusia.

De fapt nici nu contează limba în care vorbește actorul din scenă. Am fost întrebat de un jurnalist, după «Gala premiilor» : «Nu vă deranjează că pe scenă e așa de multă limbă rusă? Că teatrele rusești, inclusiv cele din Transnistria, obțin așa de multe premii?» Nu, nu mă deranjează. Pentru că artistul vorbește cu sufletul, cu emoțiile. Și spectatorii simt asta. Demult-demult, pe atunci încă mai jucam «Revizorul» (eu eram Hlestacov), am primit la poșta teatrului o scrisoare de la un spectator din Canada, în engleză. El scria: «Am fost la spectacolul vostru și deși nu vorbesc rusește, am înțeles totul. Vă mulțumesc mult ». iată ce înseamnă artă adevărată. Și e corect așa. La festivalurile noastre vin teatre din Japonia sau alte țări , și spectatorilor li-i clar despre ce este spectacolul. Ei văd emoțiile, văd ochii, simt intonațiile și principalul – energia care vine din scenă.

Da dacă omul nu vrea să vină la lucru, dacă trece pragul teatrului și imediat se încarcă cu energia negativă, care domnește acolo unde șeful țipă la subalterni, are crize de furie și toate aceste vibrații trec la ceilalți, cum poți aștepta un spectacol performant? Spectatorul simte aceste lucruri. Și ce poate fi mai rău pentru actor?

Așa nu se poate. Trebuie să iubești oamenii cu care lucrezi. Ei nu-s dobitoace, nici robi, în ciuda salariilor mici .

Eu totuși sper că în viitor va fi organizat concursul și teatrul va căpăta un veritabil director profesionist. Care va înțelege că teatrul nu este clădirea, ci oamenii care activează în ea. Și servesc Arta.

A intervievat Svetlana Derevscicova

P.S.Site-ul Noi.md este dispus să pună la dispoziție platforma sa și Ministerului Culturii, pentru ca acesta să-și poată exprima poziția cu privire la reforma teatrală și la concursul privind ocuparea funcției de director de teatru