Constantin Haret: Voi repeta după Churchill: «Dacă nu există cultură, pentru ce mai luptăm?»

Probabil, azi nu există o sferă care să nu suporte dificultățile create de restricțiile pandemice și de criza economică generală. Totuși, cel mai greu o duc oamenii de cultură. Cum le reușește nu doar să supraviețuiască, ci să mai și atingă înălțimi de creație?

Despre aceasta ne vorbește oaspetele de azi – artistul poporului Constantin Haret, directorul Teatrului dramatic rus de stat în numele lui A.P.Cehov.

În ciuda tuturor restricțiilor pandemice, ați reușit să «răzbateți» cu spectacolele voastre în străinătate. Povestiți-ne pe unde ați fost, și cum a fost .

Noi ne-am început stagiunea teatrală cu numărul 87 foarte activ. La 5 septembrie am inaugurat-o, și deja în octombrie am mers în orașul Nicolaev din Ucraina, la cel de-al Festivalul teatral ХХI . În acest an el a fost consacrat jubileului de 30 de ani ai independență a Ucrainei. Am mers acolo cu spectacolul «Белый кролик, или когда не все дома» montat de Dmitrii Coev. Voi spune cu satisfacție, că dintre cele 20 de spectacole de la festival, al nostru a fost cel mai expresiv. Am adus patru trofee de la Nicolaev. Este vorba despre premiile «Pentru cea mai bună comedie», «Favoritul publicului» - acesta a fost Ghennadii Boiarchin, și alte două premii - «Pentru cel mai bun rol feminin» și «Pentru cele mai bune costume» le-a luat Raisa Hait.

La festivalul din or. Nicolaev. După spectacolul «Белый кролик , или когда не все дома».

Imediat după aceasta am mers într-un al turneu. Teatrul nostru al treilea an consecutiv este invitat la Festivalul internațional de teatru al teatrelor ruse din străinătate. În anii precedenți noi am evoluat pe scena moscovită, da în acest an am fost la Iaroslavl, unde am prezentat premiera noastră – spectacolul «Мещанe» de Gorki.

Am avut parte de o primire foarte bună, eram fericiți să aflăm de la directorul teatrului din Iaroslavl, că au fost cumpărate toate biletele pentru spectacolul nostru. De ce este așa de important? În ajun în Rusia a fost declarat un lockdown parțial, în sală se putea intra doar la prezentarea codului QR sau a testului, unele spectacole erau contramandate, spectatorilor le erau rambursate biletele. Da noi am avut sala plină!

Adică, publicul din Iaroslavl, bun cunoscător al clasicii ruse, a primit cu mult interes versiunea teatrului rus moldovenesc…

Anume! Și la final a aplaudat în picioare.

La Iaroslavl au evoluat reprezentanți din șapte țări : Georgia, Tadjikistan, Osetia de Sud, Abhazia, Belarus, Moldova, și desigur Rusia. Îmi face plăcere faptul, că teatrul nostru este o insuliță a culturii ruse, care vorbește inclusiv și despre starea culturii moldovenești în general. Ne face plăcere că oamenii vin să ne vadă, și nu doar vorbitorii de limbă rusă. În sală poate fi auzită și limba moldovenească, și cea bulgară, și găgăuza. Despre toate acestea eu am vorbit la conferința de presă consacrată festivalului, la care au participat reprezentanții multor mass-medii.

Din Iaroslavl am mers direct la Sankt Petersburg să participăm la programul federal «Большие гастроли, зарубежная программа», sprijinit de Ministerul culturii din FR și de ”Росконцерт”. Noi participăm acolo al patrulea an în șir. Acolo am prezentat două spectacole – «Снежная королева» și «Мещане», pe scena teatrului-festival «Балтийский дом».

La Sankt Petersburg teatrul a prezentat «Мещанe» de Gorki.

Acum, în cadrul aceluiași program, la 6 și 7 noiembrie pe scena noastră au prezentat patru spectacole colegii noștri din teatrul «Балтийский дом». Este vorba despre spectacolele «Остров сокровищ», comedia «Неплохие парни» și drama «Два старомодных коктейля для двух старомодных чудаков». Astfel, spectatorul chișinăuian a avut posibilitatea rară să cunoască cum se mișcă și se dezvoltă viața scenică în străinătatea apropiată, să zicem – la Sankt Petersburg.

Da, este o posibilitate excelentă! Iar Dvs. pe toate căile sporiți imaginea Republicii Moldova peste hotare.

Ne străduim! Înainte de asta, în cadrul programului «Большиe гастроли», am fost la Magnitogorsc, Celeabinsc, Curgan, Velichie Luchi, Smolensc, Pscov, Breansc, Moscova, am călătorit prin Rusia. Acum teatrul rus din Moldova, viața teatrală a țării noastre este cunoscută în Rusia. Nu știu ce a influențat mai mult – recenziile favorabile din presă sau vechiul și bunul «radio-sarafan», însă oriunde am merge în turneu, spectacolele noastre se joacă cu casa închisă.

Să revenim la treburile de acasă. Toate aceste restricții – că la spectacol se poate intra numai dacă există codul QR, dar cu păstrarea regulii de 50% de locuri în sală – reduc dur frecvența?

Foarte… La recenta întrevedere de la Ministerul culturii colegul nostru, directorul unui teatru, a spus că frecvența a scăzut de cinci ori! Dacă reieșim din faptul că Ministerul culturii ne subvenționează în volum de 60% (suficient pentru salarizare și achitarea impozitelor ), și că pentru încălzire noi achităm lunar 100- 140 mii de lei, da cu noile tarife vom achita mult mai mult, nu știu cum vom supraviețui…

Noi trebuie să acumulăm bani suficienți pentru a achita onorariile regizorilor, scenografilor, compozitorilor, dramaturgilor invitați , pentru a plăti decorurile, costumele, și desigur – serviciile comunale și drepturile de autor.

Una dintre variantele, despre care eu am vorbit la ședința Consiliului de administrare a teatrului, este cea mai puțin îmbucurătoare: dacă nu avem cu ce încălzi, va trebui să ne închidem. Sper să nu se ajungă chiar acolo, dar trebuie să fim gata pentru un asemenea scenariu.

Deocamdată, cu speranța că va fi bine, noi pregătim următoarea premieră. Ea va coincide cu jubileul de 200 de ani de la nașterea lui Fiodor Mihailovici Dostoievski. Vom încerca să prezentăm spectacolul «Ночи любви», după povestirea «Белые ночи». Da pentru sărbătorile de iarnă pregătim povestea «Кот в сапогах».

Nu Vă pare că aceste restricții pandemice pot reduce definitiv orice activități teatral-concertistice?

Tot ce-i posibil… Primele au avut de suferit anume teatrele. În acest contest, îmi amintesc de marele politician britanic Winston Churchill. Episodul, în care în toiul Războiului al doilea mondial i-a fost adus pentru aprobare bugetul țării. Răsfoind documentul, premierul a întrebat: «Da unde-s cheltuielile pentru cultură?». «Dar e război, care cultură»? «Dacă nu există cultură, pentru ce mai luptăm?», - a răspuns Churchill.

Da, sir Winston Churchill înțelegea ce este mai important pentru popor. Și iar, dacă ne amintim de Marele război pentru apărarea patriei, în Leningradul blocat teatrele activau, oamenii mergeau la concertele simfonice. Și dacă nu ar fi fost acest impuls spiritual înalt, nu se știe cum ar fi supraviețuit cei din Leningrad …

Foarte corect. Nu încetez să tot repet: dacă oamenii merg la teatru, țara mai are un viitor. Și dacă îi lipsim pe oameni de cultură, în ce ne vom transforma? Da, un stomac sătul e un lucru bun, dar plus la stomac mai există și sufletul! Eu cred că anume teatrele, muzeele, muzica este hrana de care are nevoie omul.

Ce relații aveți cu noua conducere a Ministerului culturii?

Unu – mă bucură faptul, că acum avem un minister aparte, care se va ocupa nemijlocit de cultură. Doi – noul ministru este o persoană competentă, care a activat un timp îndelungat în domeniul artei. Da,el a fost preocupat mai mult de cinematografie, dar cunoaște și specificul teatrelor. Și eu cred că el dispune de multe posibilități ca să facă multe lucruri.

Statistica arată, că în țara noastră angajații din sfera culturii și cei din agricultură primesc cele mai mici salarii. Este clar că oamenii care slujesc teatrul, o fac nu de dragul banilor Noi, slujitorii Melpomenei, avem altă menire. Noi educăm viitorul țării noastre.

…Dar ar fi mai bine să nu o faceți în zdrențe.

Foarte corect! Personal, am fost martor, la începutul activității mele în teatru, cum un actor a leșinat de foame. Erau vestiții ani 90, și nu aș dori ca acele timpuri să revină.

De aceea, cred, vom reuși să majorăm salariile. Și poate, reieșind din experiența altor țări, spre exemplu - Rusia, unde statul achită serviciile comunale și alte necesități ale teatrelor, se va reuși implementarea acestei practici și la noi. Înțeleg că este complicat, înțeleg că în Rusia lucrurile stau mai bine, însă și Ucraina, care suportă ca și noi criza economică, a găsit posibilitatea să sprijine teatrele.

Și iarăși revin la istoria cu Churchill, pentru ce luptăm, dacă nu va exista cultura?

Mai ales că în prezent nu există un război …

Nu există războiul în care se împușcă, dar există războiul cu pandemia. Și există războiul global pentru sufletele oamenilor. Și noi nu avem dreptul să-l pierdem.

A intervievat Svetlana Derevscicova

Mai jos puteți urmări fragmente de la conferința de presă cu Konstantin Haret din 6 noiembrie