Cercetările din ultimii ani au arătat că Alzheimer este mai mult decît o boală, e o infecție. Încă nu se cunosc exact mecanismele infecției, dar cercetătorii ar putea avea un indiciu.
O echipă de cercetători condusă de microbiologul Jan Potempa de la University of Louisville au motive să creadă că parodontoza ar putea să ducă la Alzheimer. Aceștia au descoperit patogenul Porphyromonas gingivalis, responsabil de parodontoza cronică, în creierele pacienților cu Alzheimer decedați.
În experimentele cu șoareci, infecția orală cu patogenul a dus la colonizarea creierului de către bacterie. Mai mult, a crescut producția proteinelor beta-amiloide – proteinele asociate cu boala. Cercetătorii nu cred că au dovezi suficiente pentru a demonstra în mod indubitabil că între paradontoză și Alzheimer există o relație de tip cauză-efect, cel puțin nu încă. Cu toate astea, ei cred că au descoperit o pistă bună de investigație.
„Agenții infecțioși au fost implicați și înainte în dezvoltarea și progresul bolii, dar dovada cauzei nu a fost convingătoare”, a zis Stephen Dominy, unul din autorii studiului.
Pe lîngă asta, oamenii de știință au descoperit și niște enzime (gingipains) secretate de bacteriile din creierele pacienților, care păreau să se potrivească cu proteinele marcative ale bolii. Acele enzime au fost însă identificate și în creierele oamenilor decedați care nu fuseseră diagnosticați.
De ce este important acest detaliu? Pentru că, deși s-a mai sugerat în trecut că între parodontoză și Alzheimer ar putea fi o legătură, nu se putea ști sigur dacă parodontoza ducea la această boală sau dacă starea de demență conducea la o igienă orală precară.
Cu noile informații, oamenii de știință au venit cu teoria că acele persoane care aveau bacteria parodontozei în creier după moarte, dar care nu sufereau de Alzheimer, ar fi putut să dezvolte boala mai tîrziu dacă ar mai fi trăit.
Echipa de cercetători plănuiește să studieze în continuare conexiunea dintre parodontoză și Alzheimer.
Adăuga comentariu