Moldova va trebui să se înțeleagă cu un alt oligarh? Vladimir Zelenski a devenit președinte al Ucrainei

Audio
Moldova va trebui să se înțeleagă cu un alt oligarh? Vladimir Zelenski a devenit președinte al Ucrainei

În Moldova, alegerile președintelui Ucrainei au fost monitorizate nu mai puțin ca cele din propria țară. Pentru noi, cu adevărat, este foarte important cum anume vor fi relațiile cu vecinii imediați. Deocamdată, Vladimir Zelenski și-a început mandatul ”răsunător”. Cum a intrat în funcție, a și dizolvat Rada Supremă și i-a propus guvernului să demisioneze. Cu alte cuvinte, fostul showman ucrainean a făcut ceea ce în Moldova unii lideri de opoziție îi sugerau lui Igor Dodon să facă după inaugurare. 

Pentru Zelenski acum este important să nu piardă din dinamism. Unul dintre politologi a spus: victoria în alegeri a fost partea cea mai ușoară a scenariului ”Personajul serialului de comedie devine un președinte real”.

Ucraina visurilor sale

Astăzi, Vladimir Zelenski are un rating de încredere dincolo de orice limite: 73% din voturi în cel de-al doilea tur de scrutin. În 2014, Petro Poroșenco, care pentru alegătorii ucraineni la fel a semnificat speranța la o viață mai bună, demontarea ”sistemului” și ”un viitor european luminos”, a învins cu rezultatul de 54,7%.

Acest rating a lui Zelenski nu este meritul lui personal, ci rezultatul potențialului de protest acumulat. În opinia politologului ucrainean Andrei Zolotariov, doar o treime din electoratul care l-a votat pe Zelenski este constituit din admiratorii săi sinceri, care îl simpatizează ca personalitate. Alte două treimi le formează protestatarii tipici. Pentru noul președinte al Ucrainei aici există un anumit pericol: euforia se epuizează destul de repede… 

Ex-deputatul Radei supreme, Vladimir Oleinic, crede că ratingul lui Zelenski se poate prăbuși peste o lună-două: prea mari așteptări are acum electoratul. Promisiunea de a merge la servici cu bicicleta, îndemnul să nu-i fie agățat portretul în birourile demnitarilor, chemarea la unire sau teza ”fiecare dintre noi este președinte” – toate-s bune, desigur, doar că șeful real al statului nu este un erou al ecranului.   

Printre sarcinile ”arzătoare” ale noului președinte politologii numesc remanierile de personal, pe care el de unul singur, fără parlament, nu le poate face – portofoliile șefilor de la Ministerul apărării, MAI, CSU etc. (și aici Rada actuală, reieșind din nuanța dizolvării, va pune desigur bețe în roate), necesitatea de a se înțelege cu ei ”pentru a-i îmbuna pe deputați” și formarea urgentă a partidului pro-președinte. 

Paradoxal, pentru alegerile parlamentare anticipate (care pot avea loc la 21 sau 28 iulie), sondajele prognozează victoria partidului lui Zelenski “Sluga poporului”, care de facto există doar pe hîrtie. Mass-media locală scrie că în privința cadrelor  ”slugile poporului” au o situație catastrofală: “Ei nu au nici 100 de candidaturi, pentru listă”. De altfel, grație promovării lui Zelenski, chiar și în lipsa unei liste distincte, partidul ”Sluga poporului” la sigur va depăși pragul de 5%. Acum, pe valul de popularitate a noului președinte, ratingurile prezic acestui partid 40%, dar nu este suficient: noul președinte va trebui să caute parteneri de coaliție, deci – să facă compromisuri, să cedeze și să-și reducă libertatea de acțiune.  

Evenimentele s-ar putea desfășura conform oricărui scenariu: de la “Zelenski se înțelege cu oligarhii, cu ajutorul lor obține majoritatea în Rada supremă și aceasta propune un guvern de coaliție”, la “război contra oligarhilor, un nou maidan și nu se exclude revanșa lui Poroșenco, care acum o lună promitea, la un miting al adepților săi, să revină pe str. Bancovaia (la Kiev, pe această stradă se află Administrația președintelui Ucrainei – n.a.) după următoarele alegeri prezidențiale”.

Astăzi, partidul ex-președintelui “Blocul lui Petro Poroșenco”, în pofida înfrîngerii suferite în recentele alegeri, ocupă locul trei în sondaje și accede cu siguranță în viitorul parlament. Pentru Poroșenco, alegerile anticipate provocate de Zelenski sînt foarte profitabile: experții spun că ele îi vor asigura ex-președintelui susținerea părții naționaliste a electoratului și vor oferi imunitate parlamentară lui Poroșenco personal, dar și ”unor oficiali mai hoțomani” din clanul lui.

Mai mult, politologul ucrainean Costi Bondarenco menționează că Zelenski s-ar putea pomeni cu un Poroșenco-spicher sau un Poroșenco-premier. Potrivit expertului, “există un șir de persoane numite în funcții de Poroșenco, care formează resursele administrative și pe care Zelenski nu le poate elibera din funcție chiar dacă va dori să o facă. Poroșenco mai dispune de 25% de persoane mobilizate, care în prezent așteaptă ordinul de a se revanșa. De aceea, Zelenski poate obține un parlament, în care Poroșenco va fi spicher. Sau unul care îl va numi pe Poroșenco prim-ministru”.

Nu este exclus nici scenariul în care ex-președintele devine liderul opoziției. Ex-deputatul Vladimir Oleinic consideră că în timpul întrevederilor cu liderii occidentali Poroșenco s-ar fi putut oferi ca lider al opoziției față de Zelenski, “ceea ce ar putea fi necesar Occidentului”. Unde mai pui, spun politologii, că cu accederea lui Poroșenco în parlament s-ar putea ca Zelenski să nu aibă majoritatea de partea sa. De aceea, unele capete fierbinți de la Kiev îi propun noului președinte ”să-l supună pe Poroșenco represiunilor” în cadrul promisei campanii de lichidare a corupției.  

Zilele trecute pe numele fostului șef de stat a și fost pornită prima cauză penală de suspiciune de trădare de patrie pentru încercarea ”străpungerii de la Kerch”. Iar presa ucraineană scria înainte de alegeri că Petro Poroșenco, pentru orice eventualitate, își pregătește evadarea din țară, asociind cu ea faptul că în lunile din urmă acesta a legalizat un venit de 1,3 mlrd. grivne. Printre posibilele țări de emigrare a lui Poroșenco a fost numită și Republica Moldova.      

Unii la Rostov, alții – la Chișinău?

Familia ex-președintelui Petro Poroșenco întotdeauna a avut interese de afaceri în Moldova - încă în perioada sovietică, tatăl său Alexei Ivanovici era un administrator cunoscut în regiune. Între anii 1977-1983 Poroșenco-seniorul a condus Uzina experimentală de cercetări și reparații din Bender, apoi la Tiraspol a ocupat funcția de șef al coloanei mobile mecanizate nr.7 a întreprinderii “Молдсельхозмонтаж”.

La începutul anilor 2000, Petro Poroșenco a cumpărat la prețuri de nimic întreprinderile falimentare din Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului. În 2014, cînd Poroșenco a devenit președinte al Ucrainei, portalul genshtab.info a scris că în regiunea transnistreană partenerul miliardarului ”de ciocolată” era fostul său coleg de clasă, ex-colaborator MAI din Transnistria, Serghei Voloșin, ambii fiind acționari ai întreprinderilor “Молдовакабель”, Combinatul de panificație din Bender, fabrica de extragere a uleiului din Bender, fabrica de bere din Bender, fabricile “Tighina” și “Floare”.

La Tiraspol, Poroșenco deținea acțiunile uzinei “Eelectromaș”. La Rîbnița era coproprietarul Uzinei metalurgice din Moldova, împreună cu Jussef Hares, fost consilier al președintelui Iușcenco. Iar la Chișinău el cumpărase acțiunile Fabricii de sticlă, a fabricii “Bucuria” și a centrului comercial “Gemenii” (tranzacția cu acțiunile “Gemenii” a fost nu numai scandaloasă, dar și legată de asasinarea coproprietarului CC Constantin Șuparschii și a familiei acestuia). 

În septembrie 2017, liderul “Partidului Nostru” Renato Usatîi a demonstrat în emisia postului TV8 copiile unui șir de acte, inclusiv deciziile procuraturii, care spuneau că Petro Poroșenco este implicat în crearea unor grupări criminale organizate, care între anii 1996 - 2004 au comis pe teritoriul Moldovei un șir de crime deosebit de grave, inclusiv fraude în mărime deosebit de mare și jafuri. 

Recent, ex-președintele Ucrainei s-a debarasat de o parte din activele sale în Republica Moldova: acum o lună, la 18 aprilie, compania “Twins Estate”, care face parte din grupul de companii “Rogob”, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni ale centrului comercial “Gemenii”, în care Poroșenco deținea 47,8%. Totuși, în Moldova de pe malul drept al Nistrului și în Transnistria, ex-președintele ucrainean mai are suficente relații și active, pe care spre finele mandatului său prezidențial le-a susținut și fortificat. 

 Presa ucraineană scria că P. Poroșenco ar putea vedea în ”prietena” Moldova una dintre variantele de emigrare în cazul pierderii alegerilor parlamentare sau a urmăririi penale în patrie. Aceste concluzii se bazează pe mărturiile făcute în Youtube de deputatul Radei supreme, Serghei Lescenco, care a părăsit fracțiunea “Blocul lui P. Poroșenco”. Fostul adept al ex-președintelui presupunea atunci că Poroșenco poate fugi în Spania sau în Moldova, unde are prieteni și parteneri de afaceri.

Drept că s-ar putea ca Poroșenco să aibă interdicție de a părăsi țara. La 17 mai judecătoria administrativă Kiev a admis acțiunea față de Poliția Națională, Serviciul de securitate și Administrația Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei privind interzicerea trecerii frontierei de stat, după alegerile prezidențiale și cele parlamentare, de către demnitarii de top, inclusiv Poroșenco și anturajul său. Iar la 21 mai, la Biroul de stat pentru investigații a fost depusă o cerere privind înalta trădare a lui Poroșenco. Dar în cercurile politice ucrainene se zvonește că partenerii occidentali au rugat Kievul să nu-l atingă pe P. Poroșenco.  

Schimbarea oligarhilor în Ucraina. Cum o va resimți Moldova?  

În campania electorală, Poroșenco l-a numit pe oponentul său Zelenski ”marioneta lui Colomoiski”.   

Experții discută în continuare despre influența fostului oligarh fugar asupra noului președinte al Ucrainei. Unii spun că, deși V. Zelenski în mare parte datorează creșterea popularității sale oligarhului I. Colomoiski, mai exact – media-imperiului acestuia (din 2012, studioul lui Zelenski “Квартал 95” activează pentru emisia postului privat al lui Colomoiski “1+1”, tot acolo a apărut serialul popular “Слуга народа”, în care Zelenski a înterpretat rolul președintelui), este o mare exagerare să-l numești marioneta lui Colomoiski.   

Alții spun că Colomoiski a lansat proiectul lui Zelenski încă în anii 2014-2015, după ce a înțeles că nu mai are același drum cu Poroșenko. Presa ucraineană scria că în ultimii doi ani Zelenski a zburat la Geneva, unde locuia Colomoiski, de cel puțin 11 ori, iar după ce în vara lui 2018 oligarhul s-a mutat în Israel, de două ori a zburat la Tel-Aviv.     

Politologul ucrainean Vladimir Fesenco crede că influența lui Colomoiski asupra președintelui Zelenski va fi destul de mare. În opinia expertului, cauza este că Zelenski nu dispune de o rezervă solidă de personal, iar Colomoiski îl poate ”ajuta” în formarea ”scheletului” echipei – candidații pentru funcțiile de procuror general, ministru de externe și ministru al apărării. 

În scurt timp vom afla dacă e sau nu așa. Recent, spre exemplu, I.Colomoiski a declarat că, în opinia sa, actualul șef al MAI Arsen Avacov trebuie să facă parte din guvern și în timpul noului președinte, deoarece “este cel mai bun și mai profesionist ministru, dar și cel mai puțin scandalos din ultimii cinci ani”.  

P. Poroșenco pe bună dreptate este considerat dușmanul principal al oligarhului I.Colomoiski, revenit în Ucraina din Israel. Pe timpuri, cu pasa ex-președintelui, a fost naționalizată “Приватбанк” – cea mai mare instituție bancară din țară, ai cărei acționari principali erau Colomoiski și Gh. Bogoliubov. Colomoiski mai declara, că prin naționalizarea acestei bănci Poroșenco a încercat să preia postul TV “1+1” –“butonul” cel mai mare din Ucraina (“Приватбанк” ținea în gaj acțiunile “1+1”).

Experții menționează că pentru I. Colomoiski victoria lui V.Zelenski în prezidențiale înseamnă șansa de a-și revendica una dintre afacerile cele mai importante și pozițiile pierdute în politica ucraineană. Dar există și alți oligarhi de care noul președinte va trebui să țină cont – Rinat Ahmetov, Victor Pinciuc, Dmitrii Firtaș. În 2014, cu sprijinul acestor oameni foarte bogați, P. Poroșenco a devenit șef de stat, însă în scurt timp el a urmat politica de a-i ruina pe ”colegi” și a deveni el însuși ”super-oligarh”. De aceea, potrivit lui Oleg Sorochin,directorul Institutului ucrainean de transformare a societății, în actualele alegeri ”vechii oligarhi” (cu excepția lui Ahmedov, care are afaceri comune cu Poroșenco) și-au pus scopul ca Poroșenco să nu mai dețină fotoliul de președinte în nici un caz, și ori au mizat pe V. Zelenski, ori au păstrat neutralitatea.   

Iată de ce, chiar dacă Vladimir Zelenski subliniază că este ”un președinte al poporului” și încearcă să se distanțeze de același Igor Colomoiski, el va fi nevoit să se înțeleagă și să facă compromisuri cu cei mai bogați oameni din țară, care dețin în Ucraina nu numai ”butoanele” principale (postul “1+1” al lui Colomoiski,  ICTV, СТБ, “Новый канал” ale lui Pinciuc, “Интер” al lui Firtaș și partenerul lui Liovocichin), dar și contactele directe din Washington (portalul Украина.ру scria că Pinciuc a finanțat campania electorală a lui Hillary Clinton și este apropiatul lui George Soros) și controlul asupra unui șir de forțe politice și deputați ai Radei supreme.   

{{362265}}Și experții internaționali consideră că e puțin probabil ca lui V. Zelenski să-i reușească metoda dură, numită și ”putinistă”, de îndepărtare a oligarhilor de la putere. Recent, într-un interviu DW politologul german Beate Apelt, șefa reprezentanței fondului german Friedrich Nauman în Ucraina și Belarus, l-a numit pe I. Colomoiski principala provocare pentru președintele Zelenski. Și experții transnistreni cred că acum autoritățile și businessul regiunii vor trebui să se înțeleagă cu Colomoiski și anturajul său. 

“Pentru Transnistria acum este important să găsească limbă comună nu numai cu centrul – Kievul, dar și în teritoriu, cu autoritățile reale. Contează cine va fi guvernatorul Odessei, a Vinniței, căci Transnistria desfășoară comerțul transfrontalier anume cu aceste regiuni. Există acorduri de colaborare, legături bine închegate. Desigur, businessul nostru trebuie să găsească tangențe cu businessul ucrainean în persoana domnului Colomoiski și anturajul său, dar și a altor businessmeni importanți”, - a declarat expertul transnistrean Andrei Mospanov,  director adjunct al Institutului de cercetări socio-politice și dezvoltare regională.   

Și Chișinăul oficial încearcă să ”palpeze” noile autorități ucrainene. Pe timpuri, parteneriatul de afaceri dintre Petro Poroșenco și Vladimir Plahotniuc a influențat productiv relațiile dintre Chișinău și Kiev. Moldova și Ucraina au convenit rapid să deschidă puncte comune de control la frontiera moldo-ucraineană, inclusiv regiunea transnistreană, iar în 2016 la cererea conducerii PDM în Ucraina a fost arestat și transportat cu un avion privat la Chișinău afaceristul Veaceslav Platon, deși Ucraina nu-și extrădează cetățenii, apoi aproape că s-a ajuns la vinderea Nistrului. 

Acum e altă situație. Chișinăul deocamdată nu știe la ce să se aștepte de la Zelenski și cine stă în spatele acestuia. La 14 mai a avut loc convorbirea telefonică dintre noul președinte ucrainean și președintele R. Moldova, Igor Dodon, în care ambii lideri s-au înțeles să aibă în viitorul apropiat o întîlnire bilaterală și să discute problemele actuale. Era de așteptat că evenimentul se va produce la 20 mai, la Kiev. Dar I. Dodon nu a fost invitat la inaugurarea lui V. Zelenski: anturajul lui Zelenski a preferat să nu riște. Kievul nu poate uita și ierta fraza lui Dodon, rostită încă în anul 2016 în emisia postului de radio “Эхо Москвы”: “De facto, Crimeea este rusească. De iure – nerecunoscută”.

La inaugurare trebuia să meargă primul ministru Pavel Filip. Se presupunea că prin acesta, conducerea PDM dorește să-l cunoască și să stabilească legături cu noul șef de stat. Însă premierul moldovean așa și nu a ajuns la Kiev: oficial, din motive de sănătate. Republica Moldova a fost reprezentată de ministrul de externe și integrare europeană, Tudor Ulianovschi. Nu este cel mai înalt nivel, dacă ținem cont, că anterior la inaugurarea președinților Ucrainei mergeau în exclusivitate președinții Republicii Moldova: Snegur și Lucinschi la inaugurarea lui Cicima în 1994 și 1999, Voronin – la Iușcenco în anul 2005, președintele interimar Ghimpu – la Ianucovici în 2010, Timofti – la Poroșenco în 2014.

Expertul ucrainean Miroslav Voitenco a presupus, pe portalul Украина.ру, că prim-ministrul Moldovei “nu că s-a îmbolnăvit, dar i s-a dat de înțeles, să spunem așa, că prezența lui la Kiev nu este de dorit”. Imediat au apărut versiuni privind posibila răcire a relațiilor dintre Chișinău și Kiev, după ce acolo s-a schimbat puterea. În comunitatea experților moldoveni se crede că nu există careva premize pentru o asemenea dezvoltare a evenimentelor. 

“Eu nu aș reduce relațiile dintre două state la nivelul relațiilor a doi ”gentlemani” bogați, ar fi prea simplist modelul. Azi Republica Moldova și Ucraina au, cred, cele mai bune relații din întreaga perioadă de independență. Mai înainte mereu ne încurca ceva: la începutul anilor 1990 în Moldova era conflictul transnistrean, iar Ucraina avea o poziție prea indecisă în această problemă, apoi noi intram în OMC și am avut divergențe cu vecinii în problema Giurgiulești și Palanca etc. Și doar prin anii 2012-2013 am reușit să soluționăm principalele noastre probleme cu Ucraina”, spune expertul economic, Veaceslav Ioniță.

Astăzi eu nu văd ceva substanțial, care ar putea afecta relațiile noastre. Venirea lui Vladimir Zelenski la putere, din contra, ar putea da un impuls relațiilor bilaterale. Cred că partea ucraineană se va comporta corect, ca o țară mare și responsabilă. Desigur, pot exista anumite emoții personale, dar puțin probabil ca ele să afecteze relațiile bilaterale”, crede V. Ioniță. 

Și analistul politic Igor Boțan crede că nu există motive de tensiuni între Chișinău și Kiev. Mai mult, lipsa ”factorului personal” va avea numai influențe pozitive asupra relațiilor bilaterale. 

“Eu nu aștept careva șocuri sau o răcire. Avem un vector de integrare comun, o poziție comună într-un șir de probleme, inclusiv de politică externă. Din 2005, după ce Ucraina și Moldova au semnat planul de acțiuni cu Uniunea Europeană, a fost creată o platformă care permite dezbaterea și soluționarea tuturor chestiunilor acumulate”, spune expertul.   

În relațiile dintre Chișinău și Kiev a existat așa-numita ”parte tenebră” a relațiilor. P. Poroșenco și V. Plahotniuc se cunoșteau bine, comunicau, făceau afaceri mult înainte să devină politicieni de rang înalt. Și ulterior acest factor personal era prezent și în relațiile oficiale dintre Chișinău și Kiev. Uneori era de folos, alteori – din contra. Acum acest ”factor personal” va dispărea, probabil e de bine. Relațiile noastre bilaterale se vor dezvolta mai pozitiv și mai transparent”, crede I. Boțan. 

Încă o urmare a victoriei lui Vladimir Zelenski în alegerile prezidențiale din Ucraina a fost înviorarea opoziției proeuropene active: în urma înfrîngerii lui P. Poroșenco, conducerea PDM a pierdut unul dintre principalii aliați din regiune. Din tabăra ”anti-oligarhică” moldovenească V. Zelenski deja este îndemnat să nu recunoască ”regimul criminal de la Chișinău”, iar liderul Platformei DA, Andrei Năstase, a declarat filozofic: ”Poate să reluăm protestele? Dar de această dată să mergem pînă la capăt?”.

Dar Moldova nu este Ucraina: la moment, electoratul protestatar de la noi nu e așa de mare, ca cel al vecinilor, unde mai pui că e și răzlețit. Și în cazul alegerilor parlamentare anticipate, consideră experții, PDM de la guvernare își va consolida pozițiile (mai ales dacă parlamentarele vor avea loc concomitent cu alegerile locale), Partidul Socialiștilor își va păstra pozițiile actuale, iar blocul ”anti-oligarhic” ACUM va pierde cuceririle anterioare. De aceea, nu este exclus că una dintre figurile cele mai influente din Moldova va trebui să stabilească contacte cu unul dintre cei mai influenți oligarhi din Ucraina.  

Xenia Florea

Urmărește-ne pe Facebook, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load