Un an sub steaua galbenă

Anul 2021 este anul în care pe scena politică a urcat și a început să lumineze steaua PAS, al cărei simbol a devenit culoarea galbenă, și a liderei sale Maia Sandu. După alegerile parlamentare anticipate din vara anului curent, președinta și partidul ei au obținut puterea absolută în țară.

Devenind președintă la finele lunii decembrie 2020, Maia Sandu pentru prima dată a felicitat cetățenii Moldovei cu ocazia Anului Nou. Oamenii, către care ea se adresa, așteptau cu bucurie și respirația întretăiată schimbările promise și sosirea ”vremurilor bune”.

Și în acest an președintele Maia Sandu își va felicita concetățenii cu ocazia sosirii Noului An 2022, dar mulți o vor asculta deja cu o altă dispoziție.

Să ne amintim, așadar, de cele mai importante evenimente ale anului care pleacă – căci acestea au fost destul de multe!

Mișcarea reginei

Pe 31 decembrie 2020 primul ministru Ion Chicu și-a dat demisia, iar din această cauză timp de jumătate de an țara a existat fără un nou guvern, iar interimatul funcției de premier l-a asigurat vicepremierul Aureliu Ciocoi.

În tot acest timp noua președintă se zbătea să dizolve parlamentul și să declare alegeri parlamentare anticipate. Modul în care a fost făcut acest lucru amintește de o partidă de șah, jucată cu măiestrie.

Prima mișcare. La 31 decembrie 2020, deputații partidului «Acțiune și solidaritate», Mihai Popșoi și Dan Perciun, se adresează la Curtea Constituțională cu solicitarea privind posibilitatea autodizolvării parlamentului.

Mișcarea a doua. La 18 ianuarie Curtea Constituțională respinge solicitarea.

Mișcarea a treia. Sandu se vede nevoită să propună candidatura la funcția de premier. La 11 februarie, pentru candidatura Nataliei Gavrilița votează zero deputați (inclusiv deputații partidului proprezidențial).

Mișcarea a patra. În aceeași zi, liderul PSRM, Igor Dodon, înaintează la funcția de prim-ministru candidatura Marianei Durleșteanu, pentru care au semnat 54 de deputați.

Mișcarea a cincea. Deși legea obligă președinta să aprobe candidatura premierului, înaintată de cel puțin 51 de deputați, Maia Sandu înaintează repetat candidatura N. Gavrilița.

Mișcarea a șasea. La 12 februarie, deputații PSRM se adresează la Curtea Constituțională cu privire la constatatrea constituționalității decretului președintei privind înaintarea Nataliei Gavrilița la funcție de prim-ministru.

Mișcarea a șaptea. La 23 februarie, CC declară neconstituțional acest decret al președintei.

Mișcarea a opta. La 16 martie, președinta consultă fracțiunile parlamentare. Se părea că este la un pas de a fi numit un nou guvern. Dar tocmai atunci, Mariana Durleșteanu pe neașteptate își retrage candidatura. În același timp, președinta înaintează candidatura lui Igor Grosu.

Mișcarea a noua. La 25 martie, din lipsă de cvorum, parlamentul nu examinează chestiunea privind aprobarea candidaturii lui Grosu.

Mișcarea a zecea. La 31 martie, deputații fracțiunii socialiștilor împreună cu colegii lor din platforma ”Pentru Moldova” introduc stare de urgență, care trebuie să acționeze în perioada 1 – 30 aprilie, în care este interzisă dizolvarea parlamentului și desfășurarea campaniei electorale.

Mișcarea a unsprezecea. La 17 aprilie Curtea Constituțională declară întemeiate circumstanțele care justifică dizolvarea legislativului.

Mișcarea a douăsprezecea. La 23 aprilie socialiștii și deputații ”Pentru Moldova” votează pentru rechemarea Domnicăi Manole din funcția de președintă a CC și aprobă proiectul hotărîrii privind uzurparea puterii de către Curtea Constituțională.

Mișcarea a treisprezecea, și ultima. La 27 aprilie, Curtea Constituțională anulează decizia parlamentului privind introducerea Stării de urgență, ceea ce-i permite președintei să semneze decretul privind dizolvarea parlamentului și să numească data alegerilor anticipate.

Șah și mat, domnilor, șah și mat!

Astfel au început pregătirile pentru alegerile anticipate din 11 iulie, care au schimbat radical tabloul politic al țării.

În tot acest timp, țara a existat în condiții de pandemie și de creștere a cazurilor de îmbolnăvire cu coronavirus. Dar anume în vară, pe neașteptate, numărul celor infectați scade brusc: astfel, cel mai mic număr de îmbolnăviri, 39 de persoane, a fost înregistrat la 4 iulie, chiar în ajunul alegerilor parlamentare anticipate.

Timpul ”oamenilor buni”

Și iată că la 11 iulie au avut loc alegerile. 16 partide au dorit să participe la cursa electorală, inclusiv multe nou-venite pe arena politică. Altă noutate a fost faptul că socialiștii și comuniștii, în ciuda vechilor divergențe și pretenții reciproce, au mers în alegeri într-un bloc unic. ”Noi ne-am unit pentru a învinge”, - a explicat această decizie Constantin Starîș, secretarul CC al PCRM.

Și chiar dacă victoria celor de stînga, fie și uniți, era îndoielnică, totuși nimeni nu aștepta un rezultat atît de asurzitor. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, un partid de dreapta a acumulat de sine stătător majoritatea parlamentară (anterior dreapta reușea să o facă numai în coaliție). Astfel, partidul proprezidențial «Acțiune și solidaritate» a obținut 63 de mandate, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor – 32, alte 6 mandate le-a obținut partidul «Șor» , care a acces în parlament, deși liderul lui este fugar deja de doi ani. Celelalte partide nu au trecut pragul electoral.

Experții au analizat minuțios cauzele succesului atît de zdrobitor al PAS. Unii au menționat organizarea bună a campaniei electorale, desfășurate în special pe rețelele de socializare. Mulți au atras atenție asupta faptului, că pe Facebook articolele și comentariile cu caracter pozitiv despre Maia Sandu și PAS erau promovate activ, iar materialele despre oponenții lor - omise cu măiestrie sau chiar blocate. Dar, așa sau altfel, Facebook (preponderent teritoriul PAS) a învins «Одноклассники» (platforma pe care erau prezente mai activ partidele de stînga).

Cauza nr. 2, în opinia analiștilor, este schimbarea generațiilor. În ultimii ani, electoratul partidelor de stînga, pentru care tradițional votau oamenii în etate, s-a redus simțitor din motive naturale. În schimb, au obținut dreptul la vot tinerii crescuți în cu totul alte condiții și care au propria închipuire despre politică, istorie etc. Pe ei s-a mizat, de fapt.

Un alt factor important, la fel ca în alegerile prezidențiale din 2020, a fost votul diasporei (așa se obișnuiește să fie numiți compatrioții noștri plecați la muncă, în special în Occident). Cu ea s-a lucrat foarte activ. Și rezultatul a fost pe măsură – o prezență-record la urne, cozi imense la secțiile de vot, oameni prinși în horă, marea majoritate a cărora a votat partidul Maiei Sandu.

Mai este numită și o altă cauză. Unii politologi cred că victoria PAS ar fi fost imposibilă fără voturile unei părți a electoratului, care anterior votau tradițional cu stînga. Cică, dezamăgirea provocată de Igor Dodon, liderul PSRM a fost motivul de a nu vota pentru Blocul comuniștilor și socialiștilor sau, în semn de protest, de a vota cu PAS.

Într-un final, un factor important a fost sprijinul total și necondiționat acordat de partenerii occidentali, în special de SUA, Maiei Sandu și PAS.

Și dacă anterior președinta putea spune că parlamentul și guvernul nu-i permit să facă reforme, să lupte cu corupția și să îmbunătățească viața cetățenilor, atunci după obținerea majorității parlamentare și numirea, la 6 august, a guvernului Gavrilița, nimeni nu o mai încurcă.

Sau aproape nimeni.

Reținerea procurorului

Pentru a obține puterea deplină în țară, președinta avea nevoie să controleze procuratura. Procurorul general Alexandr Stoianoglo demult nu era pe placul Maiei Sandu și a anturajului ei și aceștia nu ascundeau că nu doresc să aștepte cei 7 ani prevăzuți de lege, pentru a-l înlocui cu cineva mai potrivit din punctul lor de vedere.

Încă anul trecut s-a încercat eliberarea fotoliului procurorului general cu ajutorul Curții Constituționale, iar Maia Sandu își exprima deschis nemulțumirea pentru lipsa rezultatelor concrete în activitatea Procuraturii Generale în cazul dosarelor de rezonanță.

Imediat după formarea noului guvern, Stoianoglo era îndemnat tot mai insistent să demisioneze. El refuza, spunea că ocupă această funcție în mod legal, în rezultatul unui concurs cinstit, organizat, apropo, de guvernul Sandu, și că el nu a încălcat careva legi, așa că nu are nici temeiuri juridice, nici morale pentru a demisiona.

Din contra, el declara public, că atacurile asupra sa poartă un caracter politic, vorbea despre lipsa unui dialog cu conducerea țării, pe care el tot încerca să-l stabilească. În cadrul briefingului din 19 august Stoianoglo a declarat, că la ședința Consiliului Suprem de Securitate, președinta a cerut ca Procuratura Generală să inițieze urmărirea penală a mai multor deputați din opoziție, inclusiv a ex-președintelui Igor Dodon, ex-președintelui și liderului PCRM Vladimir Voronin și președintelui legislativului precedent, Zinaida Greceanîi.

El s-a mai adresat Comisiei de la Veneția, Consiliul consultativ al procurorilor europeni al Consiliului Europei, Asociației internaționale a procurorilor și corpului diplomatic acreditat în țara noastră cu cererea de evaluare a amendamentelor la Legea procuraturii, aprobate de majoritatea parlamentară și care prevăd mecanismul de evaluare a activității și de demitere a procurorului general.

Maia Sandu a numit false și iresponsabile declarațiile privind posibila urmărire a politicienilor din opoziție, însă stenograma acelei ședințe a CSS așa și nu a fost publicată. De atunci relațiile dintre procurorul general și conducerea țării s-au tot înrăutățit. Stoianoglo a acuzat-o pe Maia Sandu și pe spicherul Igor Grosu de implicare în furtul miliardului din sistemul bancar.

Ca răspuns, Stoianoglo este lipsit de pază de stat.

Și iată punctul culminant al acestei acțiuni dramatice. În cadrul unui briefing special, pe 4 octombrie, Stoianoglo face dovada faptului, că fundațiile Konrad Adenauer și Soros finanțează ONG-urile care l-au atacat pe el și procuratura, iar coordonarea aparține fostului șef al procuraturii anticorupție Viorel Morari, ”omul lui Plahotniuc” și un apropiat al președintei, că în ”dezvăluirile zgomotoase” este implicat Peter Michalko, fostul șef al misiunii UE în Moldova, care insista pe pornirea unei cauze penale împotriva PSRM cu privire la «finanțarea ilegală» și care a discutat asta cu partenerii din Ambasada SUA.

Aceste declarații au avut efectul unei explozii și au devenit fatale pentru procuror. Ministrul justiției S.Litvinenco a declarat că Stoianoglo a călcat toate liniile roșii, deputații PAS Radu Marian și Dumitru Alaiba l-au numit o parodie a procurorului general, iar ministrul de Externe, Nicu Popescu, a declarat deschis că partenerii externi nu pot fi atinși, dat fiind că asta ar putea dăuna relațiilor cu UE.

Dar cele mai dramatice evenimente au urmat a doua zi. Ziua de 5 octombrie 2021 va intra în istoria nouă a Moldovei. Lilian Carp, deputatul partidului aflat la guvernare, președintele Comisiei pentru securitate națională, apărare și ordine publică scrie un demers în care îl acuză pe Stoianoglo de următoarele:

- în anul 2011 el, fiind deputat în parlament, a introdus în Legea privind spălarea banilor fraza care ulterior a făcut posibilă spălarea banilor, prin sistemul bancar moldovenesc, conform schemei «Landromat»,

- în ianuarie 2021 pe numele soției procurorului general ar fi fost trecute două companii care aparțineau lui Veaceslav Platon,

- procuratura a renunțat ilegal la acuzațiile în adresa lui Platon,

- procuratura generală i-a achitat fostului șef al instituției Nicolae Chitoroagă indemnizația de concediere, deși acesta se afla sub urmărire penală,

- în loc să se ocupe de dosarele Platon, Plahotniuc, Morari, procurorul general începe să citească corespondența demnitarilor europeni.

Toate acestea, în opinia deputatului, se încadrează în categoria infracțiunilor penale. Stoianoglo a fost suspendat din funcție, iar pe numele lui - pornită o cauză penală pe șapte capete de acuzare: abuz în serviciu, abuz de putere, corupție pasivă, fals în declarații.

Pentru ora 18.00, procurorul organizase un briefing, la care urma să facă un anunț senzațional, însă nu a reușit, fiind reținut, încătușat și trimis la închisoare.

Reținerea procurorului general a provocat un val de critici din partea juriștilor, politologilor, observatorilor, reprezentanților societății civile. Acuzațiile în adresa sa au fost numite fabricate și ridicole. Pe 8 octombrie, procurorul general suspendat din funcție este plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile. Pe 10 octombrie în apărarea lui are loc o acțiune de protest masivă, cu participarea opoziției și a locuitorilor din Găgăuzia sosiți la Chișinău, care îl consideră pe Stoianoglo deținut politic. Pe rețelele sociale se desfășoară flashmobul ”Libertate lui Stoianoglo!”. Pe 8 noiembrie arestul este prelungit cu alte 30 de zile, iar pe 9 decembrie el este eliberat din arest la domiciliu și trecut sub control judiciar cu interdicția de a oferi interviuri și a ieși la TV.

Din toate acestea, experții fac concluzia că de fapt în cazul Stoianoglo nu există temeiuri de acuzații și acuzarea s-a risipit ca un castel de nisip, de aceea în prezent se fac încercări de a-l elimina prin formarea unei comisii de evaluare a activității sale.

La 13 decembrie a fost publicată concluzia Comisiei de la Veneția, în care Moldova este îndemnată să revadă procedura de evaluare a procurorului general. Dat fiind că concluziile Comisiei de la Veneția poartă un caracter de recomandare, comisia de evaluare a activității procurorului general își va continua activitatea. Specialiștii în drept nu se îndoiesc: comisia va da o notă negativă, ceea ce va face posibilă demiterea procurorului suspendat temporar din funcție.

Apasă pe accelerator

Deși pentru noua putere vara a venit pe valul succesului, încă de pe atunci s-au făcut auzite primele sunete neplăcute, care în toamnă s-au transformat într-un vuiet alarmant.

În ultimii ani, locuitorii Moldovei s-au obișnuit cu faptul, că de orice culoare ar fi fost puterea - se stînga, de dreapta, roșie, albastră sau dungată, oricine s-ar afla în birourile înalte, țara avea gaze. Din oficiu. Cine și cum negociază aprovizionarea ei cu gaze, pe cetățean nu-l interesa .

În anul curent s-a aflat că poate fi și altfel. Contractul cu «Gazprom» expira la 30 septembrie, și încă din vară cunoscătorii dădeau de înțeles, că autoritățile Moldovei ar trebui să aibă grijă și să soluționeze problema din timp. Și Dmitrii Kozak, șef-adjunct al administrației președintelui FR, care a vizitat Moldova în luna august, a spus-o direct: ”Moscova și Chișinăul trebuie să găsească o soluție reciproc avantajoasă în problema gazelor”.

Însă Chișinăul oficial s-a eschivat demonstrativ de la negocierile cu ”Gazprom”. Cu două săptămîni înainte de expirarea contractului, Sandu a declarat că nici ea, nici guvernul nu vor participa la negocierile cu concernul rus: ”Unde ați văzut ca un șef de stat să se implice în activitatea agenților economici?” Unii experți au atras atenție la faptul, că președintele Serbiei, Alexandr Vucici, nu s-a sinchisit să se preocupe de problema prețului pentru gaze și a venit personal la Moscova pentru a negocia cu Vladimir Putin.

Iar timpul se scurgea. În Europa prețul gazelor creștea (mai ales pentru că SUA a redirecționat livrările de gaze lichefiate din Europa spre regiunea asiatică), și la începutul lunii octombrie a atins maximumul istoric de 2000 dolari pentru un metru cub. ”Gazprom” a prevenit, că după expirarea contractului va prelungi livrarea gazelor pentru încă o lună, după care – gata. În Moldova a început panica. Oamenii discutau în serios cum își vor încălzi casele cu lemne și tizic și vor găti bucate pe rug.

Abia atunci în Rusia a mers vicepremierul Andrei Spînu, dar - în zadar: potrivit lui, el s-a întîlit doar cu adjuncta lui Miller , Elena Burmistrova, căreia i-a spus că actualul preț de 790 dolari este ireal și a cerut să fie prelungit contractul în condițiile (avantajoase) de anul trecut. După care mai merge o dată în Rusia, deja împreună cu un alt vicepremier – Vladislav Kulminski, dar iarăși fără succes.

Politicienii moldoveni tot mai des folosesc expresia ”șantajul gazelor din partea Rusiei”. La 22 octombrie în țară este anunțată Stare de urgență din cauza crizei gazelor. ”Moldovagaz” îndeamnă populația să economisească combustibilul albastru. Guvernul caută înfrigurat surse alternative de achiziționare a gazelor în Europa, cheltuiește în acest scop 1,7 mlrd. de lei și o face conform unor scheme foarte stranii. Și dacă în ajun șefa cabinetului de miniștri declara că informația în această problemă va fi transparentăla maxim, a doua zi refuză să spună careva amănunte și face trimitere la secretul comercial.

Într-un final, după multe negocieri, cu o zi înainte de a sista livrarea gazelor în Republica Moldova, pe 29 octombrie guvernul Moldovei încheie cu ”Gazprom” un contract pentru cinci ani. Ambele părți susțin că acesta a fost semnat în condiții reciproc avantajoase. Prețul este calculat conform unei formule speciale și, deși pentru noi este mai mic ca cel de piață, este totuși mult mai mare decît cel precedent. Asta în timp ce partea moldovenească își asumă să achite datoriile precedente, care din calculele companiei rusești constituie 709 mln. de dolari.

Fotografia comună a lui Miller și Spînu a fost studiată detaliat, s-a tot vorbit despre cine și cum ține degetele, cine și cum zîmbește și ce tablou este agățat pe perete. Populația a răsuflat ușurată, iar Maia Sandu le-a mulțumit pentru soluționarea problemei gazelor… SUA și altor parteneri occidentali.

Cristina Agatu

(va urna la 30.12.2021)