Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

Un tango în trei sau 100 de zile ale coaliţiei “situative”

16 sep. 2019,, 18:34   Analitică
7232 4

Astăzi, coaliţia PSRM-blocul ACUM, aflată la guvernare, împlineşte 100 de zile. Nu e cazul să ne aşteptăm la jubilări şi discursuri solemne ale celor trei lideri, căci ei nu prea au ce raporta.

În comunitatea experţilor se vorbeşte despre aceea că deocamdată unica reuşită reală a coaliţiei situative PSRM-PAS-Platforma DA este înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc de la putere şi minimizarea influenţei lui asupra politicii moldoveneşti. Alte succese politice sau economice nu există, în pofida startului brusc. Şi dacă situaţia nu se va schimba, a spus unul dintre politologi, după alegerile locale socialiştii şi cei din blocul ACUM vor trebui să cugete: merită sau nu să mai activeze împreună?

Coaliţia sub o presiune triplă

La 8 iunie 2019, în opinia preşedintelui Igor Dodon, Republica Moldova a intrat într-o “eră nouă”.

În acea zi, nefastă pentru el, Vladimir Plahotniuc şi Partidul său Democrat au descoperit că puterea nu le mai aparţine. PD-ului îi convenea orice scenariu – coaliţia cu PSRM sau cu blocul ACUM, alegerile parlamentare anticipate (în ajun, la 7 iunie, vicepreşedintele PDM, Andrian Candu, s-a grăbit chiar să declare că e timpul să ne pregătim de anticipate), numai nu cel în care socialiştii, în ultima clipă, se vor înţelege cu cei din ACUM, vor forma organele de lucru ale parlamentului, vor alege spicherul, îi vor demite din funcţii pe conducătorii SIS şi CNA, vor forma noul guvern, care imediat va depune jurămîntul.


Aproape o săptămînă democraţii au încercat să întoarcă roata şi să recapete poziţiile pierdute. Au apelat la toate posibilităţile şi mijloacele de presiune: Curtea Constituţională, care a încălcat tot ce se putea încălca, Procuratura Generală, căreia i s-a ordonat să ancheteze acţiunile preşedintelui Dodon conform art. 337 CP “Trădare de Patrie”, decretele “puterii legale” privind dizolvarea parlamentului şi organizarea alegerilor anticipate, proteste masive “în apărarea democraţiei şi a puterii de stat de uzurpatori şi trădători ai poporului”, blocarea accesului reprezentanţilor noii puteri în instituţiile statului etc. În rezultat, în acele zile în ţară se instaurase o dualitate a puterii: doi preşedinţi (unul interimar), doi premieri, și 18 miniştri în loc de 9.

Nu este exclus că democraţii, cu resurse administrative enorme, şi-ar fi întors puterea, dar a intervenit factorul extern. Dacă în 2013 acesta nu a permis cooperarea dintre PLDM şi PCRM (se spune că comisarul european Ştefan Fule l-a telefonat personal pe Vlad Filat şi a ameninţat cu sistarea finanţării europene în cazul unei alianţe cu Partidul Comuniştilor), de această dată partenerii externi au pus presiuni pe PAS şi Platforma DA, dar şi pe PSRM, care i-au obligat să se unească împotriva “stăpînului din umbră” al Republicii Moldova.

“Actuala coaliţie a fost formată sub presiunea partenerilor externi şi a comunităţii experţilor – trebuie să o subliniem. Fără aceşti factori, cred, democraţii şi azi ar conduce ţara”, - menţionează politologul Zurab Todua.

Blocului ACUM îi convenea scenariul, conform căruia PD coalizează cu PSRM şi îşi asumă răspunderea pentru guvernarea ţării, iar cei din ACUM formează o opoziţie dură puterii. Iată de ce PAS şi DA, care au obţinut doar 26 mandate în parlament, în cadrul negocierilor de formare a coaliţiei de guvernare au declarat că nu vor “face coaliţii cu partidele oligarhice şi antieuropene, că nu vor comercializa voturile obţinute în alegeri”, după care au pus o condiţie irealizabilă: Andrei Năstase devine spicher, Maia Sandu – prim-ministru, se formează un guvern al minorităţii pentru care votează “deputaţii care doresc binele ţării” şi blocul ACUM îşi asumă responsabilitatea pentru guvernarea Moldovei.

Adică, poziţia categorică a celor din ACUM, care “luptă fără compromisuri cu regimul oligarhic” arăta clar că ei se vor în opoziţie pentru patru ani, pentru a beneficia de toate avantajele mandatului de deputat. Andrei Năstase declarase atunci că ACUM va fi o opoziţie parlamentară nemaivăzută de Moldova. “Vor sări scîntei din cei care vor abuza de drepturile oamenilor, de lege, de procedurile parlamentare”, a promis el.

Şi PSRM înclina mai mult spre alegeri anticipate.

La începutul lui iunie, la Chişinău a sosit un desant din tocmai trei diplomaţii străine – comisarul european pentru extindere şi politică de bună vecinătate, Johannes Hahn, directorul biroului Est-european al departamentului de stat SUA, Bredley Freden şi reprezentantul special al preşedintelui Rusiei pentru dezvoltarea relaţiilor comercial-economice cu RM, Dmitrii Kozak.

Chiar dacă, după întrevederile cu principalii actori moldoveni, Hahn şi Freden au declarat că nu intenţionează să intervină cumva în politica moldovenească, în scurt timp a devenit clar că între Federaţia Rusă şi Occident a fost găsit un “consens straniu” (aşa l-au numit politologii ucraineni), în urma căruia s-a format coaliţia „anti - Pahotniuc” dintre PSRM-ul orientat spre Moscova şi partidele proeuropene “Platforma DA” şi “Acţiune şi Solidaritate”.

Succesul a fost consolidat de un alt diplomat occidental. După ce, la 14 iunie ambasadorul SUA la Chişinău, Derek Hogan a petrecut ceva timp în oficiul PDM, liderul democraţilor Vladimir Plahotniuc a declarat că PD renunţă la guvernare. “A venit timpul să stăm puţin în opoziţie, pentru a arăta diferenţa”, a declarat el după vizita diplomatului american şi a părăsit în grabă ţara.

Iar Derek Hogan, care a îndeplinit cu bine “însărcinarea de la centru”, în emisia postului PRO TV a numit coaliţia PSRM-ACUM “interesantă” şi a lăsat să se înţeleagă că, în pofida concurenţei politice, noile partide aflate la guvernare trebuie să “depăşească alegerile locale din toamnă”, căci “au un şir de obligaţii”.

Un start rapid, dar un randament redus

Coaliţia PSRM-ACUM, formată cu ajutorul partenerilor străini, a pornit destul de rapid. Într-o singură zi (8 iunie) deputaţii au ales-o pe Zinaida Greceanîi preşedinte al parlamentului, trei vicepreședinți, biroul permanent şi componenţa comisiilor de profil, au aprobat guvernul Maia Sandu şi au adoptat declaraţia “Privind statul capturat”.

Societatea aştepta că noile autorităţi vor acţiona şi pe viitor la fel de rapid şi sigur, şi că în scurt timp vor urma demiteri zgomotoase, condamnări şi dosare penale de rezonanţă. Mai ales că declaraţia “Privind statul capturat” îi permitea coaliţiei să apeleze la scenariul radical „albanez”. Spre exemplu, la demiterea procurorului general cu implicarea structurilor europene (a Consiliului Europei) şi a unui şir de alţi demnitari suspuşi.

Dar foarte repede euforia aşteptărilor mari de după “eliberarea de Plahotniuc” a trecut: dacă imediat după 8 iunie pe valul emoţional apăruse informaţia despre schemele criminale cu participarea reprezentanţilor “fostului regim”- mai mulţi demnitari, judecători, executori judecătoreşti etc.,- în scurt timp numărul unor astfel de dezvăluiri s-a redus şi pe reţelele sociale au apărut cugetări despre impotenţa politică a noii puteri şi incapacitatea ei de a distruge “sistemul lui Plahotniuc”.

“Unii reprezentanţi ai coaliţiei fac trimitere la partenerii externi: cică autorităţilor li s-a spus să nu acţioneze repede şi radical. Nu exclud că occidentalii pot tempera unele tendinţe de la Chişinău, iar o parte a coaliţiei, se ştie, este foarte receptivă la partenerii occidentali şi la sfaturile lor. Am şi văzut asta în timpul negocierilor cu FMI, ale cărui condiţii erau îndeplinite fără rezerve de Chişinăul oficial. Da, actuala guvernare are nevoie urgentă să deblocheze relaţiile cu donatorii, însă cel puţin de dragul decenţei şi a demnităţii naţionale ar fi trebuit să se negocieze puțin!”, spune analistul politic Victor Ciobanu.

În privinţa reformei justiţiei, curăţirii aparatului de stat – aici se cerea rapiditate, voinţă şi insistenţă. Nu trebuia să se ţină cont de recomandări, dacă acestea au existat, trebuia să se meargă pe un scenariu mai radical, să se recurgă la epurări în Consiliul Superior al Procurorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii. La noi s-a mers pe un scenariu lent, neînţeles, au început tot felul de concursuri etc. Este ireal ca o structură putredă şi coruptă să se cureţe de bună voie”, crede V. Ciobanu.

În rezultat, spune expertul, în Moldova s-a uitat repede ce a fost acum 100 zile.

“Am decis, că de la o “luni” totul e mai bine, deoarece Plahotniuc a fugit din ţară. Dar nu va fi mai bine, dacă cei care se fac vinovaţi nu vor fi pedepsiţi. Dar autorităţile s-au relaxat, au început să meargă în străinătate, s-au împotmolit în jocurile administrative şi, astfel, celor care mai ieri erau numiţi reprezentanţi sau acoliţi ai regimului, le-a trecut spaima, au devenit posibile recidivele. Nu e nevoie de un nou “Congres XX al PCUS” cu condamnarea cultului personalităţii sau de execuţii demonstrative, ca în China, dar de pedepse e nevoie. Altfel – am şi văzut recentul congres al PDM, care a declarat deschis că PDM intenţionează să revină la putere.

În prezent se negociază semnarea unui nou acord de coaliţie. Recent, preşedintele Igor Dodon a declarat că acesta poate fi semnat în timpul apropiat. Poate zilele acestea. Piatra de încercare, se pare, este reforma justiţiei şi a procuraturii. Straniu, dar anume blocul ACUM reţine procesul. Socialiştii optează pentru reforma mai radicală, „albaneză”, iar sfătuitorii blocului ACUM recomandă un proces mai lent. Vom vedea ce va decide coaliţia. Însă partidele de la guvernare au nevoie de un salt, măcar pentru imagine”, spune Victor Ciobanu.

Politologul Zurab Todua crede că în cele trei luni, coaliţia PSRM-ACUM a avut suficiente variante pentru a face „salturi de imagine”, care nici măcar nu cereau mari eforturi.

“În 100 de zile coaliţia nu a putut face principalul: să înceapă deoligarhizarea reală a aparatului de stat, - menţionează expertul. – Nu a fost solicitată extrădarea lui Plahotniuc şi a acoliţilor lui. Nu au fost puşi măcar sub arest la domiciliu sau sub interdicţia de a părăsi ţara persoanele implicate în furtul miliardului şi alte scandaluri de corupţie. Judecătorii, funcţionarii, ofiţerii de poliţie care au servit PDM stau la locurile lor, unii chiar au fost avansaţi.

Dar există lucruri care în cele 100 de zile puteau fi făcute fără mari eforturi, doar cu dorinţă. Unu - crearea comisiei de investigare a activităţii PDM, măcar pentru a clarifica din ce mijloace exista partidul şi de ce deputaţii din alte fracţiuni au aderat la el - pentru a devoala sistemul „plicurilor”, devenit legendar. Doi – timp de o săptămînă putea fi lichidat sistemul ruşinos de estorcare a banilor de la şoferi cu ajutorul aşa ziselor „radare mobile”. Din contra, numărul maşinilor de patrulare pe traseele ţării s-a majorat.

Trei –puteau să se preocupe de judecătorii scandaloşi. Patru - să fie stopate, pentru elucidarea tuturor circumstanţelor, construcţiile dubioase în Chişinău. Să fie lichidate structurile care s-au discreditat, cum ar fi Consiliul coordonator al audiovizualului (CCA). În fine, ce îi încurca coaliţiei să oprească, în cele 100 zile, pogromul din Teatrul Naţional de Operă şi Balet şi să-l tragă la răspundere pe favoritul lui Plahotniuc din conducerea acestuia?”, se întreabă Z. Todua.

Analistul politic Igor Boţan consideră că în primele 100 de zile de guvernare coaliţia PSRM-ACUM nici nu putea avea rezultate pozitive - e foarte dificil să schimbi totul imediat.

“Nu avem o situaţie revoluţionară în ţară. Autorităţile acţionează în cadrul constituţional, în limitele legii, iar acesta este un proces lent, de aceea rezultate pozitive deocamdată nu au de unde să fie. E nevoie de timp, cel puţin de un an. Dar se vede că e timpul ca autorităţile să prezinte societăţii un program concret de acţiuni.

În iunie Moldovei i s-a oferit şansa de a reveni la dezvoltarea normală, însă deocamdată această şansă nu este folosită eficient. Aşteptările au fost mari, dar reuşitele deocamdată - zero. Da, putem da vina pe moştenirea dificilă lăsată de democraţi, pe găurile făcute de ei în buget, dar e timpul deja să oferim societăţii un program pozitiv. Sper că către alegerile locale vom vedea şi vom auzi ceva în acest sens”, consideră Igor Boţan.

Pentru cine coaliţia impusă a fost mai avantajoasă – pentru PSRM sau pentru blocul ACUM?

Coaliţia PSRM-ACUM este o construcţie politică administrativă unică pentru Moldova. Niciodată în politica moldovenească antagoniştii ideologici nu au format coaliţii. Prima şi unica încercare a adversarilor ideologici de a-şi uni eforturile – aşa-numitul “harbuz” PLDM-PCRM din 2013 – a fost din start suprimată de partenerii de dezvoltare.

Fireşte, cu toate scopurile şi sarcinile comune - a se întări la putere, a nu admite revenirea în ţară a lui V. Plahotniuc şi revanşa echipei sale, a readuce Moldova în legitimitate, a “curăţa” instituţiile statului de reprezentanţii fostului regim etc., - concurenţa politică şi viziunile politice diferite ale PSRM, Platformei DA şi PAS nu au dispărut. La fel ca şi tendinţa de a obţine mai multe funcţii-cheie şi gelozia reciprocă pentru succesele celorlalţi.

E suficient să ne amintim istoria scandaloasă cu alegerea noii componenţe a Curţii Constituţionale – pe neaşteptate pentru partidele de dreapta, care aveau propriul scenariu de influenţă asupra CC, prin vot secret preşedinte al CC a fost ales socialistul Vladimir Ţurcan, şi cum se revolta Maia Sandu şi alţi reprezentanţi ai blocului ACUM şi cereau demiterea lui Ţurcan din funcţia de preşedinte al CC.

Adepţii partidelor din blocul ACUM consideră că prin coaliţia „anti - Plahotniuc” socialiştii au obţinut mai multe „gogoşi politice” decît aliaţii de dreapta. Pentru că toată responsabilitatea guvernării aparţine blocului ACUM - anume reprezentanţii lui conduc şi formează majoritatea în guvernul actual.

Asta spune şi politologul Zurab Todua. “Cine a pierdut, cine a obţinut mai multe – evident, partidul socialiştilor este într-o situaţie mai avantajată, - spune el. - Guvernul constă din reprezentanţii ACUM. Anume ei vor purta răspundere pentru situaţia social-economică în ţară. Iar aceasta nu se va ameliora. Guvernul deja a demonstrat că intenţionează să îndeplinească toate indicaţiile structurilor financiare internaţionale. Anume a acelor domni, care au aplaudat AIE şi au fost entuziasmaţi de Leancă, Gaburici, Plahotniuc.

Deci, spre primăvara viitoare ratingul guvernului se va prăbuşi şi planurile Maiei Sandu de a lupta pentru funcţia de preşedinte vor deveni efemere. Aşa va fi oricum, pentru că FMI şi Banca Mondială nu acceptă o altă politică financiară – doar cea liberală, care prevede că cetăţenii simpli trebuie să strîngă cureaua”, spune Z. Todua.

Şi comentatorii politici apropiaţi PSRM spun că acum Partidul Socialiştilor este nevoit să execute agenda politică a blocului ACUM, să uite de principalele lor promisiuni electorale – spre exemplu, anularea legii privind întoarcerea miliardului din contul cetăţenilor, - şi să închidă ochii la faptele arbitrare ale funcţionarilor numiţi de blocul ACUM. Spre exemplu, se spune că într-o instituţie a statului noul conducător a început prin demiterea “celor 20% de profesionişti şi patrioţi, care mai erau în acea structură”.

“Eu cred că au dreptate şi unii, şi alţii. Fiecare dintre componentele coaliţiei este nevoită să cedeze ceva. Dar socialiştii au capitalizat mai reușit rezultatul obținut în comun. Ei conduc la puncte, căci au obţinut un şir de posturi-cheie în stat (Curtea Constituţională, CNA etc). Iar rezultatele blocului ACUM, în afară de sporirea ratingului personal al Maiei Sandu, nu-s la fel de evidente şi impresionante”, consideră analistul politic Victor Ciobanu.

Cît timp va rezista coaliţia?

Acum 100 de zile coaliţia PSRM-ACUM avea o susţinere colosală din partea societăţii. Conform sondajului din iunie, prezentat de compania Date inteligente, 72% dintre respondenţi susţineau majoritatea parlamentară, 64% au declarat că coaliţia temporară dintre socialişti şi blocul ACUM este benefică ţării, iar 61% au apreciat pozitiv alegerea Maiei Sandu în funcţia de prim-ministru.

În august, euforia mai scăzuse, totuşi conform sondajului efectuat de iData, cca 57% dintre cetăţeni susţin actuala majoritate parlamentară formată de PSRM şi blocul ACUM, iar peste 61% consideră că guvernarea PSRM-ACUM se va menţine pe parcursul a patru ani, adică întregul mandat al parlamentului. O parte dintre respondenţi crede că acordul dintre actualii aliaţi ar putea continua şi după alegerile parlamentare.

De fapt, actuala coaliţie din start a fost creată ca fiind una temporară, îndreptată spre realizarea anumitor scopuri, după care ar fi trebuit organizate alegeri anticipate. De aceea a şi fost numită ”situativă”. Dar aliaţii tot mai des vorbesc despre o colaborare de durată. În iulie, preşedintele Igor Dodon spunea că speră ca în Moldova coaliţia de guvernare să se menţină întregul termen – 4 ani, şi pentru aceasta partidele aflate la guvernare trebuie să facă cedări reciproce.

Pe de altă parte, premierul Maia Sandu nu exclude că alegerile parlamentare anticipate ar putea avea loc în 2020. “Cred că vom avea alegeri anticipate. Nu ştiu cînd anume. Ştiu ce greu e să construieşti instituţiile statului. Vreau ca acest guvern să se menţină cel puţin un an”, a declarat ea.

În comunitatea experţilor se vorbeşte despre aceea că o linie de demarcaţie, punctul nevralgic în care partidele vor decide definitiv cum vor proceda în continuare, vor deveni alegerile locale din 20 octombrie.

“Alegerile care vor avea loc peste o lună reprezintă piatra de încercare, clipa adevărului. Socialiştii au o structură de partid bine pusă la punct. Cred că îşi vor obţine rezultatul. Cu privire la PAS şi DA, nu totul este foarte evident. Mă tem că la unele poziţii se pot prăbuşi. Aşa sau altfel, alegerile din 20 octombrie vor arăta tabloul real, preţul fiecăruia la etapa actuală. Se va obţine un oarecare rezultat şi pornind de la el politicienii vor dansa în continuare. Unii vor fi nevoiţi să se mobilizeze, alţii, nu exclud, să provoace alegeri anticipate în 2020”, consideră Victor Ciobanu.

În opinia lui Zurab Todua, cel mai probabil PAS şi PPDA vor provoca alegeri parlamentare anticipate.

“Dacă ţinem cont de faptul că e puţin probabil ca spre primăvară situaţia social-economică să se îmbunătăţească, unica şansă a dreptei să-şi păstreze poziţiile ar fi alegerile anticipate. Ei ar putea sta la putere şi mai mult timp, însă vor fi mereu însoţiţi de tensiuni în relaţiile cu componentele coaliţiei”,- menţionează expertul.

Iar analistul politic Igor Boţan este sigur că alegerile anticipate convin anume Partidului socialiştilor.

“Următoarele alegeri parlamentare se vor desfăşura conform sistemului mixt, ceea ce este avantajos pentru socialişti, care ar putea obţine majoritatea. Dar nu am certitudinea că socialiştii au nevoie acum de puterea deplină, căci asta ar putea provoca încă o îngheţare a relaţiilor cu partenerii externi, în special cu UE. Dacă liderii PSRM vor fi siguri că se isprăvesc cu Moldova înghesuită între proeuropenele Ucraina şi România, ei ar putea provoca alegeri anticipate. Dacă va fi aşa, cred că Igor Dodon ar trebui să ocupe funcţia de prim-ministru. Aşa sau altfel, în noiembrie deja, după alegerile locale, vor fi mai mult ori mai puţin clare scopurile actorilor politici şi dacă aceştia vor dori să fie în aceeaşi luntre sau se vor scufunda reciproc”, consideră Igor Boţan.

Xenia Florea

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?