Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

O crizantemă în bătaia vîntului

20 noi. 2020,, 18:00   Analitică
28267 1

80 de ani – nu-i un motiv de tristețe. Mai ai mulți ani, multe de făcut și multe emoții pozitive

Splendidă, sclipitoare, solicitată, irepetabilă. Ea este podoaba timpului său și mîndria țării, deși deseori se află în umbră. Regizorului unui teatru muzical îi revin doar stropi din succesul spectacolelor puse în scenă. Dar acești ”stropi” devin diamantele biografiei sale. Artista poporului din RM, care de-a lungul anilor a activat ca regizor la Teatrul național de operă și balet Eleonora Constantinov, căreia i se consacră aceste cuvinte, este un veritabil patrimoniu al republicii.

Enigma epocii

Să scrii despre această doamnă enigmatică este și ușor, și dificil în același timp. Din simplul motiv că ea este deschisă pentru comunicare, plină de emoții nesecate. Chiar de la naștere, viața ei a fost pătrunsă de creație. Ea are ce povesti. Dificil, pentru că ea ascunde în sine traume sufletești pe care nu se grăbește să le spună, este dreptul ei. În spatele imaginii strălucitoare se ascunde tristețea, care mustește în versurile scrise de ea. Zice că a început să scrie versuri relativ recent, eu cred că acestea demult erau tăinuite în ea. Doar că acum a sosit timpul să verse o parte din emoții, în rime. Niște rime foarte triste, de altfel: ”M-am dezvățat să mă bucur de viață, spuneți-mi ce-i cu mine …”

A avut clipe triste în viață, chiar nu demult. Eleonora Constantinov nu vrea să vorbească despre eliberarea ei din funcția de regizor al Teatrului național de operă și balet ”Maria Bieșu”. Nu vrea să răscolească trecutul, să se murdărească de bîrfele și justificările lipicioase ale demiterii sale. Anii? Prostii. Ei doar îi înfrumusețează profesia, o fac mai profundă, chiar dacă ea niciodată nu și-a subliniat importanța, doar și-a făcut bine meseria. Cu timpul, aidoma unui vin bun, regizorul acumulează forță și experiență de viață, înțelepciune. Ea a consolidat colectivul, a creat un organism unic, în care contează fiecare actor. E timpul să învețe a se prețui pe sine. ”Opriți Planeta, eu cobor”, - este despre rebela Eleonora. Ea a părăsit scena, temporar sperăm noi. Dar nu ea este perdanta.

Departe de casă


Eleonora Constantinov este o femeie uimitoare, țesută din emoții fine. Uneori este aidoma unei stihii necontrolate, dar de fapt totul în lumea ei este armonios, ea știe să facă regulă în sufletul său.

La 5 noiembrie, 1940 în Moldova a avut loc un cutremur de proporții. Anume în acea zi Eleonora a binevoit să vină pe lume. Stresat, tatăl uimitoarei fetițe mai nu a orbit. Acest copil din start a fost gata să facă față încercărilor. Prima dintre acestea a fost ziua de 22 iunie,1941. Micuța Nora, cum o numeau părinții, nu are cum să țină minte primele bombardamente. Însă zgomotul lor i-a rămas pentru totdeauna în memorie. Restul l-a aflat de la părinți.

Actorului de 26 ani Constantin Constantinov i-a fost încredințată evacuarea tuturor colectivelor de creație. A tuturor celor care doreau să plece. Drumul spre Asia Mijlocie a fost lung. În ultimul refugiu, Uzbekistan, familia primea niște cartele pentru condimente și le schimba pe kerosen, uneori în sticle era apă.

Artiștii moldoveni concertau în timpul călătoriei. Capul familiei împreună cu actorul Eugeniu Ureche mergea în pustiu, unde prindeau reptile și țestoase, din care fierbeau apoi supă. Uneori, noaptea, Constantinov muncea suplimentar la brutărie, de unde scotea pe ascuns turte cu care îi hrănea pe actorii disperați. Iar după ce în Moldova eliberată s-a instaurat pacea, ei au revenit, slăbi dar entuziasmați, inspirați. Ei au restabilit și ridicat cultura, supraviețuitori fiind, ei apreciau dreptul de a crea.

Învățătura despre devotament

Părinții… lumina memoriei lor și acum îi luminează calea. Mama – excelenta actriță, primadona Ecaterina Cazimirov era o educatoare foarte severă. În schimb tata – Constantin Constantinov, care interpreta toate rolurile de caracter, era generos în privința dragostei și o vorbelor bune, de care avea îndeajuns pentru toată lumea. Ambii erau artiști ai poporului nu doar ca statut, ci și în esență. Ei au meritat dragostea și recunoștința publicului, decenii în șir fiind în scena teatrului muzical-dramatic ”A.S.Pușkin” din Chișinău ( azi Teatrul național ”Mihai Eminescu”).

- Mama ne învăța să contăm pe noi înșine și să purtăm răspundere pentru faptele noastre. Tata – devotamentului și dragostei dezinteresate, universale pentru viață. Și ambii – devotamentului față de teatru, - își amintește Eleonora Constantinov, - ei au fost niște entuziaști. Munceau zi și noapte. Dragostea pentru teatru ne-a fost transmisă genetic, mie și fratelui. Noi am crescut la repetiții, premiere, în turnee. Cunoșteam numele tuturor actorilor. La radio, exista emisiunea ”Teatru la microfon”, și actorul iubit de toată lumea era cunoscut după voce. Ei mergeau în sate. Scenă deveneau caroseriile camioanelor cu bordurile lăsate, important era ca alături să fie un felinar. Spectacolele începeau seara, după ce țăranii își terminau treburile.

Către centenarul tatălui său, Eleonora Constantinov împreună cu fratele său Constantin, un sculptor cunoscut în Moldova și Rusia, lucrările căruia pot fi văzute în Galeria Tretiacov, au decis să instaleze o placă memorială pe casa de pe str. Sciusev a celebrilor lor părinți. Anterior, au fost nevoiți să depășească numeroase piedici birocratice. Totuși, în vara lui 2018 placa memorială a fost instalată, a confecționat-o cu drag Constantin Constantinov. Evenimentul a atras numeroase personalități din sfera culturii, conducători ai instituțiilor publice, admiratori ai creației marilor artiști.

Festivalul adevărului

Întreaga sa viață Eleonora Constantinov a spus ceea ce gîndea. Și acum apără adevărul și nu se teme să-și expună opinia. Nu este vorba doar despre sinceritate, poziție civică – este vorba despre educația datorată părinților, societății care educa oamenii în anii postbelici. Adesea este dezolată de faptul că astăzi puțini tineri cugetă asupra adevăratelor valori, asupra pierderilor suportate de noi odată cu destrămarea Uniunii. Educarea tinerilor este unul din motivele colaborării sale cu organizațiile de veterani. Precum și faptul, că nu-i este indiferentă soarta Moldovei. Poate sună patetic, dar așa este. Pe parcursul multor ani Eleonora Constantinov face parte din juriul concursului «Вера. Надежда. Любовь. Виктория» și contribuie la organizarea acestei sărbători a cîntecului militar-patriotic.

- Mulțumesc mult tuturor celor care participă la organizarea acestui festival important și necesar. În multe raioane ale Moldovei trăiesc patrioți care înțeleg că orice țară are nevoie de ideologie, altfel noile generații vor crește zombate de propaganda occidentală. Ei au alte interese comerciale, financiare, - susține Eleonora Constantinov. – În cultura mondială cîntecele militar-patriotice formează un strat irepetabil. Ca semnificație, ca forță civică. Eu întotdeauna am optat pentru ca la festival să participe nu numai copii din raioane, dar și din instituțiile muzicale profesionale, pentru ca festivalul să ridice ștacheta, să se înalțe la un nivel de calitate. Noi aveam grijă ca piesele să fie selectate confirm tematicii, ca interpretarea să fie una de calitate. Avem în țară multe talente. Festivalul a permis ca ele să fie depistate. Moldova întreagă dansează și cîntă. Dumnezeu a împrăștiat aici numeroase talente . Datorită festivalului, mulți dintre participanți au aplicat apoi la conservator, au ales profesia de interpreți și muzicieni.

Clavdia Șuljenco interpreta cu sinceritate piesa «Синий платочек» în fața ostașilor care urmau să meargă în luptă. Dar ce măreț sună piesele «Вставай страна огромная» și «День Победы»! Capodopere, scrise cu suflet. Această artă a ne-a insuflat dragostea pentru Patrie. Apoi au început să apară piese la comandă. Niciodată un artist nu va crea nimic, dacă asta nu-l emoționează. Din calcul comercial nu se poate naște nimic bun. Totul trebuie trăit, totul necesită investiții de emoții, dragoste, suflet, energie, patimă , - susține Eleonora Constantinov.

La nivel de inteligență

Cariera de creație a celebrei regizoare este una de invidiat. Ea a dăruit teatrului drag 55 de ani, fapt indicat în carnetul ei de muncă. Jumătate de secol predă arta operei la catedra de canto academic de la Academia de muzică,teatru și arte plastice. Își iubește și apreciază discipolii talentați și promițători, și le va transmite mereu cunoștințele și experiența sa. Pentru a obține succes, elevii săi trebuie să muncească mult. Pe interpreții de muzică ușoară îi cunoaște toată lumea, ei apar des la TV. Da opera necesită un nivel înalt de inteligență, cultură, tradiții. Păcat că nu toți înțeleg acest lucru. Oamenii care trebuie să meargă la teatru în virtutea funcțiilor deținute, măcar pentru a fi la curent cu tot ce se petrece acolo, o fac rareori.

Calea spre profesie a început la școala muzicală în numele lui E.Coca (azi liceul Ciprian Porumbescu). Șapte ani a studiat pianul, iar după ce s-a deschis clasa de dirijor, a trecut încolo. Apoi a absolvit Conservatorul din Chișinău, și a mers mai departe – la facultatea regie a teatrului muzical de la Conservatorul de stat din Leningrad în numele lui N.A. Rimschii -Corsacov, unde era un concurs demențial: 40 persoane pe un singur loc. Părea că totul i se dădea ușor, grație talentelor sale. Dar pentru a atinge culmile, trebuia să muncească enorm.

A fost distinsă cu medalia «Meritul Civic» și ordinul "Gloria muncii". Este profesoară la academie, Maestru în artă, Artistă a poporului, laureată a Premiului de Stat. Are în palmares 40 de spectacole în Moldova, 10 în România și sute de concerte. În perioada sovietică, în URSS – pe atunci o țară mare – existau 48 de teatre de operă, pentru Panorama operei au fost selectate 5 cele mai bune spectacole, dintre care două – ”Lăpușneanu” și ”Iolanta” – au fost montate într-o interpretare modernă de regizoarea moldoveană Eleonora Constantinov.

Este o mamă minunată, care a crescut doi copii, o bunică care își adoră nepoțeii. Toate i-au reușit în viață. De unde atunci tristețea din versurile sale?

Filozofia vieții

Puțină lume cunoaște, că Eleonora Costantinov este autorul filmului televizat ”Alexandru Lăpușneanu”, devenit cel mai bun film al anului. A scris cartea ”Teatrul pentru totdeauna”, mai multe manuale pentru studenți, pe care le edita pe banii proprii. Are o colecție frumoasă de păpuși vechi – reprezentantele diferitor epoci. Mai are în apartament numeroase tablouri pictate de ea însăși. Este o lume enormă, minunată a fanteziilor sale și a reflectării realității. Versurile ei – pătrunse de sentimente, amintiri duioase, o filozofie fină a vieții trecătoare. Își dorește să editeze un album cu versurile și picturile sale, dar are nevoie de susținere.

Relativ nu demult artista poporului și-a cumpărat o vilă. Liberă și minunată, ca o crizantemă în bătaia vîntului, ea va putea crea în natură, posibil, asta îi va da un plus de optimism. La umbra pomilor e ușor să visezi, să-ți amintești de pereții casei părintești, de pătuțul cu îngerași din copilărie, de iernile înzăpezite, de căruța cu vizitiul care chema cu voce tare orășenii să cumpere lapte. Și de multe-multe altele.

Vă felicităm cu ocazie recentei zile de naștere, Eleonora Constantinov! Și ce dacă ați împlinit 80? Nu este un motiv de tristețe. Că doar au fost ani minunați, plini de evenimente și creație. Aveți încă multe de făcut, și multe emoții pozitive.

Lidia Ceban

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?