În spatele poporului. Unde ar putea duce țara populismul în politică? Partea a 2-a

În spatele poporului. Unde ar putea duce țara populismul în politică? Partea a 2-a

(Continuare. Vezi începutul   la 07.10.2019)

Populiștii atît de mult adoră poporul simplu și luptă cu abnegație contra  oricărei puteri antipopulare, încît obțin imediat popularitate. Însă cum numai ei ajung la putere, grija lor pentru popor se evaporă, iar bunăstarea personală sporește fulgerător. Prezentăm cititorilor în continuare partidele moldovenești, care își construiesc politica pe slogane și promisiuni populiste.        

Am venit să vă dau libertatea

Însă dacă liberalii au o ideologie bine pronunțată, axată pe unionism și xenofobie, un alt partid populist, în general, nu are o ideologie. ”Partidul Nostru”, condus de Renato Usatîi este un model clasic de populism.  

Pe cerul politicii moldovenești steaua lui Renato Usatîi s-a aprins în anul 2014.  În societate domnea nemulțumirea totală față de situația politică și economică din țară, oamenii obosiseră de politicienii cunoscuți, declarațiile, rapoartele, promisiunile lor. Și iată că a apărut el: diferit de alții, cu maniera comportamentală și discursuri neconvenționale, mai pe scurt – ”băiat de-al nostru”. În politică, Ucatîi a venit din business, fără vre-o experiență politică. La drept vorbind, și businessul lui era unul straniu. Se spune că, în fond, el livra piulițe și șuruburi pentru calea ferată rusă, iar în Moldova venise pentru a-l ”trage în țeapă” pe bancherul Gherman Gorbunțov, care se ascundea de creditori. Aceștia l-au trimis pe Usatîi să-l preseze pe Gorbunțov. Și Usatîi l-a presat în așa măsură, încît drept rezultat Universalbank s-a prăbușit.   

Dar chiar și în lipsa unei doctrine ideologice explicite, noul lider politic a reușit să obțină simpatia maselor cu promisiunile  că ”va lupta cu regimul”  și-l va ”mătura pe Plahotniuc”. Plus gradul uluitor de informare. Usatîi la tot pasul făcea dezvăluiri zgomotoase, - dificil de verificat, dar care trezeau publicului un interes sporit. Ba era martorul nemijlocit al tranzacțiilor în care politicienii își transmiteau unul altuia valize cu bani, ba la el ajungeau informații ”absolut exacte” cine și ce imobil de lux deține peste hotare și pe numele cui este scris acesta. Toate acestea trezeau interes pentru el.    

Anume populismul l-a ajutat pe liderul ”Partidului Nostru”, veșnic persecutat și urmărit, să ajungă la putere: pentru scurt timp, el a reușit să se afle în fruntea capitalei nordice a Moldovei. Acum patru ani pentru el a votat un număr-record de alegători. S-ar părea, cu o așa susținere, poți face orice! Arată-le celorlalți cum trebuie să lucreze, cum poate fi salvat orașul. Însă pe post de primar de Bălți, Usatîi nu a făcut nimic concret. În afară de scandalurile gen ”colapsul deșeurilor” și greva foamei ținută de consilierii municipali în susținerea primarului lor, nimic memorabil. Iar în scurt timp a fugit în altă țară. Inițial, a condus orașul și partidul prin intermediul conferințelor video, la care apărea în ipostaze destul de extravagante – ba într-o saună, ba într-o piscină, ba pe patul de spital. Și povestea că în mod constant asupra sa se fac tentative ba de omor, ba de răpire, - adică, inamicul nu doarme. După care a demisionat din funcția de edil.    

În pofida numeroșilor dușmani, primarul de Bălți avea mereu noroc  – el a reușit să evite toate pericolele, procesele judiciare și urmăririle. Și iată că, revenit în Moldova, el iarăși promite să uimească lumea cu noi surprize miraculoase. Și iată că el iarăși intenționează să cucerească capitala de nord, iar pentru ca să-i fie mai ușor a face agitație electorală, ”victima regimului”  străbate drumurile stricate cu un Rolls Royce nou-nouț. Aceasta să fie uimitoarea surpriză promisă? Dar dacă acum patru ani bălțenii s-au lăsat convinși de liderul PN, darnic la promisiuni (în sensul direct), apoi alegerea sa repetată va arăta cel puțin straniu și va însemna triumful populismului în Republica Moldova.   

”Partidul nostru” ar fi avut șansa reală să acceadă în parlament dacă nu era eliminat din cursa electorală cu două zile înainte de scrutin. Cel mai probabil, acea decizie a CEC a fost greșită. Dar să ne închipuim doar că Renato Usatîi a ajuns totuși în parlament și chiar face parte din coaliția de guvernare. Ce proiecte legislative poate elabora această persoană? Ce muncă serioasă, care cere responsabilitate și competență, poate îndeplini? Sau noi iarăși i-am fi urmărit discursurile ținute nu de la tribuna parlamentului, ci din saună sau piscină?   

Totuși, am putea spera că, după ce s-a tot plimbat prin lume, Renato Usatîi s-a maturizat.  Însă multă lume se întreabă: cine-l finanțează pe Usatîi, mai ales că, potrivit lui, 99% din businessul său în Rusia a fost distrus.  

Show Șor   

Cel de-al treilea partid, care are o doctrină proprie în așa măsură, încît nici măcar nu și-a putut alege o denumire care să orienteze alegătorul, de aceea poartă numele fondatorului său – ”Partidul Șor”. Apropo, aici el se aseamănă cu partidul lui Usatîi. Acela la fel purta denumirea frumoasă ”PaRus”, adică ”Partidul lui Renato Usatîi”, după care a devenit ”Partidul nostru”. Însă nici una dintre denumiri nu sugerează, barem,  cu ce se va ocupa partidul, în afară de faptul că va purta numele liderului său.   

Aceste două formațiuni politice au multe în comun. Ca și Usatîi, Ilan Șor a venit în politică din business, fără a avea careva experiențe în a construi un partid. Ca și Usatîi, el figurează într-un dosar penal, de această dată – privind delapidări bancare de proporții. Ca și Usatîi, a devenit primarul orașului pentru că a promis alegătorilor marea și sarea. Uneori se crează impresia că ex-primarul de Orhei, lipsit de o imaginație mai bogată, a preluat scenariul de care s-a folosit R.Usatîi. Este vorba și de comportamentul șocant, și de declarații sforăitoare, uneori aproape de fault, și de concertele gratuite cu invitarea starurilor din străinătate, și de diverse proiecte sociale și acțiuni de binefacere. Spre exemplu, Renato Usatîi crease altădată o fundație de binefacere care îi purta numele, în scopul dezvoltării infrastructurii regionale în nordul Moldovei, - pentru ca ulterior să o extindă în toată țara (cine azi își mai amintește de ea? Își mai continuă oare activitatea?). Și Ilan Șor a început prin a deschide la Orhei, apoi în toată Moldova, rețeaua de magazine sociale Merișor, unde cică se vindeau produse la prețuri reduse, pentru cetățenii nevoiași. Magazinele sociale ale lui Șor s-au bucurat de multă publicitate, pe ecranele televizate erau omniprezente reportajele despre recunoștința pe care pensionarii i-o poartă lui Șor personal și partidului său pentru susținere. Asta în timp ce oamenilor necăjiți nici nu le trecea prin cap că pentru acele ”binefaceri” a fost cheltuită doar o micuță parte din miliardul furat. Adică, la început oamenii au fost jefuiți, după care li s-a aruncat un os drept pomană. 

Dar cum numai ”Partidul Șor” a acces în parlament, magazinele sociale au fost închise imediat. Gata, nu mai este nevoie de pensionari? De altfel, în iunie, curent, Șor a mai avut nevoie de aceștia – pentru a-i aduce în mod organizat, cu autocarele, în scopul blocării clădirilor guvernamentale. Politicienii plini de cinism au decis să-i folosească pe oameni, de această dată nu pe post de electorat, ci ca ”carne de tun”. Este cea mai groaznică latură a populismului – la început le aruncă un os oamenilor amăgiți și jefuiți, după care, în fond, îi sacrifică și le cere să răscumpere această pomană.  

Să nu mai vorbim despre faptul că majoritatea deputaților care au acces în parlament cu ”Partidul Șor”,  figurează în raportul Kroll, ceea ce dovedește încă o dată, că acești oameni au venit în politică nu de dragul binelui public.

Băieți concreți

Chiar dacă nici despre PDM, aflat la putere timp de un deceniu și trecut acum în opoziție, nu am putea spune că ar avea ca scop binele public, el totuși nu face parte din partidele populiste. Democrații, care controlau guvernul, au făcut și lucruri concrete: proiectul ”Prima casă”, reducerea ratelor de impozitare etc. Însă ei au folosit elemente de populism pentru a se menține la putere. Iar în aceste scopuri apelau la metode foarte diferite, de la cele subtile și viclene, ce ar face cinste chiar și familiei Borgia, la cele mai neobrăzate și mai grosolane. Anume democraților le aparține acel know-how în politică – spre exemplu, cumpărarea angro a deputaților, cumpărarea dreptului la funcții. Iată de ce e greu de spus dacă precedentul PD, cel al lui Plahotniuc, era un partid politic veritabil.  Era, mai exact, o structură semi-criminală de afaceri, care funcționa exclusiv în interesele proprii. Acum, fiind în opoziție, PDM are șansa să devină un veritabil partid politic care exprimă interesele unei părți din populație. Va putea el oare valorifica această șansă? 

Să construiască șefii de șantier 

E de înțeles de ce politicienii apelează cu plăcere la metodele populiste. Ieftin și bun, cum s-ar spune. Dar de ce oamenii se lasă amăgiți? De ce oamenii sănătoși, în majoritatea cazurilor – raționali, care în alte circumstanțe  se arată sceptici față de promisiunile atractive, se lasă atît de ușor atrași de sloganele pompoase? De exemplu, dacă cineva promite că într-o lună vă va repara capital casa, ieftin și calitativ, ce veți spune despre această persoană? Că ea, în cel mai bun caz, nu-și poate calcula corect forțele și volumul de lucru, iar în cel mai rău – că este un mincinos obraznic care intenționează să vă tragă pe sfoară. Dar dacă vi se promite o reparație capitală rapidă și ieftină în casa noastră comună, Moldova, mulți oameni vor accepta bucuroși și plini de speranțe. Asta fără a se întreba de unde vor fi luate mijloacele necesare. Căci tare ne mai dorim ca proiectul ”repede, ieftin și frumos” să fie adevărat. Însă ca regulă lucrurile merg din rău în mai rău. E destul ca populiștii să ajungă la putere, că ei uită imediat sloganele și promisiunile frumoase și încep, în cel mai bun caz, a-și ticsi buzunarele, iar în cel mai rău – a vinde Patria (la fel, ticsindu-și buzunarele).    

Populiștilor de orice culoare le va fi mai ușor să acționeze dacă oamenii vor fi mai săraci și mai puțin informați. Iată de ce le este convenabil să țină poporul din scurt. Unde mai pui, că e ușor să asculți discursuri aprinse de genul ”Jos corupția!”, mai dificil e să pătrunzi în calcule însoțite de cifre, grafice, tabeluri, termeni speciali. Dar dacă reparația propriei case noi o încredințăm anume plictisitorilor șefi de șantier și nu învingătorilor în concursurile de desene pe asfalt, e bine ca și construcția casei noastre comune să o încredințăm unor profesioniști. 

Cristina Agatu

Citește-ne pe Twitter, dacă vrei să afli mai multe

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Mai multe

Sondaj Toate

load