Cum globalizarea ucide un basm pentru copii

Fiecare țară își are propriile basme. Motanul încălțat și Scufița Roșie – în Franța, Făt Frumos și, Ileana Cosînzeana - în Moldova, Băiețel-degețel în Germania, Alba ca Zăpada și Ilia Muromeț – în Rusia, etc. Fiecare personaj este parte indispensabilă a culturii naționale și întruchipează anumite principii morale și atitudini comportamentale. Dar globalizarea înlocuiește imaginile din copilărie, obișnuite și transmise din generație în generație, cu ceva cu totul altfel.

«Citește-mi înainte de somn»

Realizăm sau nu, globalizarea influențează nu numai valorile maturilor, ci și pe ale copiilor. Închipuirile lor despre lume se formează prin marketingul direcționat al basmelor, jocurilor și diverselor produse media.

«Basmele, inclusiv cele povestite înainte de somn, joacă un rol-cheie în dezvoltarea copilului… - scrie Yacob Rabkin, profesor emerit de istorie la Universitatea Montreal în articolul «Basmele și globalizarea», - Basmele au semnificație fundamentală pentru înțelegerea și aprofundarea relațiilor cu lumea externă ».

Convenția ONU privind drepturile copilului, semnată în a. 1989, recunoaște dreptul copiilor la joacă și liberă participare la viața culturală și de creație, adecvată vîrstei lor, precum și stimulează crearea și difuzarea cărților pentru copii. Adunarea Generală ONU a aprobat proiectul acestei convenții în perioada în care globalizarea abia lua rotații. Abordarea drepturilor copiilor trebuie să fie globală, căci cercetările au demonstrat că, indiferent de loc și circumstanțe, problemele create noii generații de către capitalismul global au un caracter comun.

«Părinții, - scrie Rabkin, - deseori muncesc în mai multe locuri, pentru a supraviețui, și acordă copiilor tot mai puțină atenție. Cu excepția familiilor bogate, copiii nu primesc destulă atenție nici la școală, nici în familie – mai rar merg la muzee, seara, înainte de somn mai rar li se spun povești, locul acestora este ocupat de imagini și noțiuni create de industria globală». În opinia profesorului american, asta se face cu ajutorul campaniilor de marketing în scopul sporirii consumului și creării loialității față de un produs, ceea ce deseori duce la formarea dependenței: «Cu posibilitățile lor interactive, mediile globale au un impact profund asupra felului cum cresc și învață copiii, ce prețuiesc ei și într-un final – cine devin, mai mult ca orice alte surse de informare din trecut ».

Acum informația, raționamentele, convingerile, valorile, modelele comportamentale și de relații copiii le obțin nu din basmele bunicilor, da din desene animate, telenovele și alte programe. Anume așa învață ei să înțeleagă lumea înconjurătoare. Globalizarea influențează ce fac, privesc, citesc și poartă copiii. Ea le formează închipuirile despre sine, visele pentru viitor, relațiilor cu semenii și maturii.

Imperiul fără margini

Poveștile, fabulele și pildele circulă prin lume demult. «Esop și Biblia – două exemple de difuzare a anumitor idei, valori și principii morale. Pildele biblice s-ai extins grație celor trei religii ale monoteismului, în timp ce fabulele lui Esop au devenit cunoscute în epoca Renașterii. Treptat, aceste imagini și istorii, inițial îndepărtate, au intrat în cultura locală, au creat uneori variante interesante de simbioză și sincretism», - crede profesorul Rabkin. Părinții, buneii și bunicile citeau sau povesteau copiilor fabulele lui Esop, repovestite de La Fontaine, Donici sau Crîlov, citate din ele au intrat în vocabularul zilnic, însă ele nu năvăleau în viața copiilor așa, cum de două decenii încoace o fac noile media.

Metoda cea mai puternică de influență a globalizării asupra copiilor a fost numită «transmedia».

Autorul articolului «Basmele și globalizarea» explică, că termenul «transmedia» «descrie francize, cărți, jocuri video, obiecte de colecție, haine și diverse mărfuri de uz casnic ». Acest fenomen de dominație globală este promovat de mai mulți giganți media, în pofida hotarelor naționale.

Un exemplu de transmedia este franciza Disney Princess, care a creat pachetul între anii 1937 («Alba ca zăpada») și 2021 («Raya și ultimul dragon»). Franciza cu cifra medie de afaceri 56,2 mlrd. de dolari/an reprezintă un adevărat imperiu al comerțului interconectat.

«Uimește amploarea și diversitatea francizei Disney Princess. Fetițele se scufundă în lumea atributelor de culoare roz, care pot fi găsite în orice magazin, menit acestei categorii. Produsele francizei pătrund în orașe și sate, în clase și curțile școlilor, în dormitoare și bucătării, în vestiare și cutiile cu hrană. Copiii caută mărfuri ale brandului populat disney, părinții de regulă le îndeplinesc dorințele, mai ales că în magazine e dificil să găsești altceva», - constată cu tristețe savantul.

Însă corporațiile americane nu mai dețin monopolul transmedia. Pokémon, creat și lansat în Japonia în a. 1996, poate fi considerat cel mai strălucit exemplu de afacere neamericană de succes. Iată cum își descria compania însăși succesul, peste doar doi ani: «Azi viața copiilor este plină cu pokemoni. Dimineața ei consumă orez cu alge marine Pokémon, la școală fac schimb cu cartele cu pokemoni, după școală se joacă în Pokémon Game Boy, pentru o gustare au ciocolățele Pokémon. La cină consumă curry Pokémon, apoi privesc animatele Pokémon, înainte de somn citesc benzi desenate despre pokemoni. După război am urmărit atracția totală pentru jocurile militare, a fost agiotajul ciocolatelor și cartelelor anumitor francize. Dar Japonia niciodată nu s-a confruntat cu un boom ca cel al pokemonilor ».

Amploarea atracției în această cultură este fără precedent. Educarea maselor în societățile arbitrare din sec. XX pălește în raport cu succesul transmediilor internaționale, care pătrund în cele mai tăinuite unghere ale vieții private. Pentru a atinge un atare nivel de acoperire, transmediile acționează științific și direcționat. În lume, marketingul comercial este cea mai finanțată sursă de produse media, care utilizează cele mai avansate idei ale semioticii. Nici nu ne închipuim ce eforturi au fost îndreptate spre a stimula consumul – în spațiul virtual, dar și în cel real.

Multe filme cu desene animate, programe și jocuri computerizate, de fapt – o formă de publicitate și un mijloc de «merchandising», adică, este vorba despre marketingul jucăriilor, păpușilor, hainelor, accesoriilor pentru auditoriul tinerilor. Cheltuielile publicitare cresc de două ori mai repede ca PIB. Rabkyn exemplifică: «În SUA cheltuielile de publicitate pentru copii au crescut de la 100 mln dolari în a. 1983 la 13 mlrd. la finele secolului. Potrivit evaluărilor, numai în SUA copiii au influențat cumpărături în sumă de 500 mlrd. de dolari ».

Fii ca Barbie!

Fiecare țară își are propriile basme. Motanul încălțat și Scufița Roșie – în Franța, Făt Frumos și, Ileana Cosînzeana - în Moldova, Băiețel-degețel în Germania, Alba ca Zăpada și Ilia Muromeț – în Rusia, etc. Fiecare personaj este parte indispensabilă a culturii naționale și întruchipează anumite principii morale și atitudini comportamentale.

Dar resetate de mediile globale, multe dintre acestea își pierd particularitățile naționale și devin reflectarea culturii, americane preponderent, și a normelor comportamentale americane.

Spre exemplu, e puțin probabil că la vizionarea filmelor disney, copiii francezi îi vor recunoaște ca pe ai lor pe Frumoasa adormită, Motanul încălțat și Cenușăreasa.

«O particularitate foarte omniprezentă a sferei internaționale de distracții pentru copii este imaginea corpului fetițelor – în mințile încă neformate ale pre-școlărițelor este implantată dorința de a fi slabe. Păpușile Barbie și prințesele disney , în scop de corectitudine politică, pot avea înfățișarea africană sau asiată, pot purta costum de cosmonaut sau de medic, dar întotdeauna vor fi trase prin inel. În rezultat, în lumea întreagă au luat amploare tulburările de alimentație, autoaprecierea redusă și ura pentru propriul corp. Această epidemie, ca și crizele financiare, a început în SUA și acum a cuprins întreaga lume capitalistă», - se spune în articolul «Basmele și globalizarea».

Valorile și modelele comportamentale translate de mediile globale ating și sfera socială. Să luăm exemplul pokemonilor. Copiilor le este propusă o metodă de interacțiune nouă, dar în același timp – se promovează atitudinile capitaliste de acumulare, concurență și consum. În același timp, «dat fiind că cultura copiilor, transformată în marfă – haine, ghiozdane, jocuri video, jucării de larg consum – este foarte accesibilă, dispar și deosebirile de clasă »

Însă acest rol al transmediei, exprimat și în formă de basme, trebuie înțeles ca o metodă eficientă de educație politică a viitorilor alegători. Chiar dacă, urmărind lumea înconjurătoare, copiii pricep cumva că există diferențele de clasă și cele sociale, atenția lor este sustrasă de consumul total al culturii comerciale pentru copii. Eu simt că aparțin unei «comunități» – de jucători în pokemoni sau membri ai cluburilor Barbie.

Pokemonii creează impresia despre «societatea bazată de a.n. concurență frățească sau prietenească, care de fapt este societatea celor însetați de avere și o goană infinită după putere»

Totul și imediat!

Mesajele transmedia către milioane de copii legiferează și consolidează ceea ce se numește capitalismul milenar: accent pe satisfacere imediată și consum în locul muncii cu răbdare și a investițiilor pe termen lung.

«Cultura și jocurile din copilărie se păstrează și în viața matură, în schemele devenite spiritul noului capitalism «cum să te îmbogățești», în loterii și jocurile de hazard, care înlocuiesc munca asiduă și economiile. Tot mai mută lume visează să obțină o sumă mult mai mare ca venitul anual, așa sporește dependența de jocuri, în special cele online», continuă profesorul Rabkin. Spre exemplu, în Marea Britania timp de 6 ani s-a dublat numărul pasionaților de jocuri, și a atins cifra de jumătate de milion. Jocurile par salvarea de prăbușirea financiară. Loteriile și cazinourile online îi atrag în special pe cei săraci, iar derivatele, futures și alte produse ale ingineriei financiare se construiesc pe aceleași principii, dar deja pentru cei bogați. Adică, de facto este o de-modernizare, o «contrabalanță spiritului iluminismului», în care magia și fantezia înlocuiește accentul pe raționalitate .

Mesajul ideologic puternic este transmis constant – fie copilul în clasă, în odaia sa sau în compania prietenilor - dar neapărat în favoarea corporațiilor interesate de majorarea profitului prin creșterea comerțului și acapararea de noi piețe. Spiritul comerciala înlocuit postulatele pedagogice și morale, care anterior erau determinate nu numai de părinți, da și de Biserică, stat și societate.

--

Triumful relațiilor neoliberale au transformat cartea într-un mijloc de promovare a mărfurilor de genul jucăriilor, și alte transmedii pentru cel mai vulnerabil grup de populație – copiii.

Corporațiile transnaționale în mod firesc marginalizează sau chiar duc la dispariție producția locală clasică a cărților pentru copii, a jocurilor care dezvoltă și jucăriilor, chiar dacă produsele lor costă mult mai scump.

Dar nici copiii, nici părinții, nici profesorii nu trebuie să consume și să urmărească pasiv aceste lucruri. Prin participarea activă la educarea copiilor, ei pot ameliora efectul propagandistic al transmediei. Telenovelele pot fi vizionate în clasă, cu discutarea lor ulterioară, - propune savantul american.

Cui vom transmite patrimoniul cultural ?

De globalizare țin schimbările importante observate în modul copiilor de a cugeta. Difuzarea basmelor și a desenelor animate occidentale, în special americane, naște automat asociații imediate, spre deosebire de cugetarea mai temperată, care reflectă ritmul tradiționalelor basme populare. «Acest efect, - explică Rabkin, - este deosebit de important, dat fiind că azi copiii care încă nu știu a citi au acces la internet și vizionează fără control desene animate și alte produse de divertisment ale corporațiilor media transnaționale. În același timp, producerea locală a cărților și a programelor pentru copii se reduce în continuare sub influența giganților media transnaționali. Educația școlară obligatorie și legile privind munca copiilor au fost predestinate apărării copiilor de piață. Dar, ironia sorții, în rezultat copiii s-au dovedit a fi cel mai profitabil segment al pieței - fiind consumatori, nu muncitori, cu excepția țărilor sărace. Adică, globalizarea pune în pericol măsurile de protecție a copiilor, luate mai bune de jumătate de secol în urmă ».

Pentru a elabora politica culturii de producere a programelor media locale, e nevoie de participarea activă a societății. «Mediile globale îi transformă pe copii în consumatori, iar programele naționale trebuie să educe cetățeni responsabili, să le arate că libertatea nu se limitează la alegerea brandurilor concurente de păpuși, - propune autorul articolului «Basmele și globalizarea», - Sistemul comercial nu poate și nu va face acest lucru. De aceea a apărut propunerea de a cere ca mediile comerciale să părăsească sfera de producere pentru copii. Dar asemenea propuneri contravin logicii de-reglementării și neoliberalismului, de care se conduc cercurile guvernante din multe țări. În loc să reglementeze afacerile și să protejeze cetățenii de pătrunderea excesivă a lor , guvernele au devenit agenți ai sectorului privat, și promovează interesele acelui unu la sută. Asta este în defavoarea adulților, dar și a copiilor, care au și mai puține puteri pentru a se împotrivi influenței corporațiilor globale ».

Numai inițiativa activă a pedagogilor, scriitorilor, artiștilor plastici poate împinge statul spre reglementarea serioasă a acestei sfere de activitate, - este convins Rabkin. «Cărțile pregătite special, desenele animate și jocurile online trebuie să introducă noua generație în lumea diferitor culturi, inclusiv cea a popoarelor băștinașe, a Chinei, Japoniei, Iranului, Turciei, Rusiei și a restului Europei, Africii, Americii. Și nu este deloc obligatoriu să urmăm modelele Hollywoodului sau formatul TicTok ».

O atenție deosebită trebuie să acordăm băieților și tinerilor, care trebuie ajutați să se maturizeze în baza unor modele comportamentale adecvate și a armoniei interne. Pedagogii și părinții, în special, în ciuda influenței mediilor corporative, trebuie să discute de pe poziții critice cu copiii lor ce este concurența și egoismul. Foarte firesc și simplu să le povestească copiilor istorioare care au format cultura mai multor generații ale strămoșilor lor.

Iată de ce este așa de importantă participarea părinților. Desigur, e mai ușor și mai atrăgător să conectezi copilul la interactiv și să transmiți media-giganților globali educarea lui. Dar părinții trebuie să le altoiască copiilor dragostea pentru propria cultură și să-i ajute pe toate căile să o mențină.

Copiii trebuie să capete ceea ce le aparține de drept – patrimoniul cultural.

«Nu este vorba despre nostalgie, ci despre necesitatea păstrării diversității culturale și educarea unor cetățeni conștienți. Atunci se va forma generația liberă de convingerea promovată activ de cercurile de afaceri, cum că globalizarea neoliberală este firească și inevitabilă. Ei trebuie să devină cetățeni, în ciuda eforturilor enorme de a-i reduce la nivelul consumatorilor. Iar asta va obliga statul să-și amintească de obligația de a proteja copiii de interesele comerciale nejustificate, precum și de morala care stă la baza acestor interese. Dar pentru ca efectul să fie cel scontat, iar impunerea de sus să nu provoace nemulțumire, schimbările trebuie să fie ceruite de societate», - este convins savantul.

Trebuie să cerem schimbări în politica de educație țoi restricții în publicitatea adresată copiilor. Mai simplu, putem lua copilul cu noi la magazin și împreună cu el, să alegem atent cumpărăturile. La fel de important e să-i asigurăm copilului acces la programe educative care nu depind de interese comerciale, să le altoim valoarea împărtășirii ideilor și sentimentelor cu cei mai diferiți copii.

Cristina Agatu