În practică mecanismele anti-offshore existente în Moldova mereu dau greș, iar în unele situații statul stimulează rezidenții moldoveni să scoată profitul din Moldova într-o jurisdicție offshore.
Opinia a fost exprimată de experți care menționează că de mai mulți ani în țară acționează acordul de colaborare dintre Centrul Național Anticorupție și Banca Națională a Moldovei (BNM), care prevede diverse direcții de interacțiune și există un sistem online special pentru schimb de informații între CNA și băncile comerciale. Dar majoritatea contactelor întreprinzătorilor moldoveni cu zonele offshore trec, vorba ceea, ”în afara casei”. Mai mult, mediul de afaceri privește adesea offshorurile ca pe o metodă legală de optimizare a activității financiare.
”În pofida unei opinii răspîndite, aceste scheme ar fi total ilegale, a declarat unul dintre experții Noi.md, membru al consiliului Uniunii avocaților din Moldova care a preferat să-și păstreze anonimatul.
Potrivit lui, ca regulă, o companie offshore nu este deschisă pe căi legale. Orice cetățean moldovean care dorește să devină proprietar al unei companii offshore trebuie să obțină autorizarea BNM pentru investirea mijloacelor într-o companie străină sau pentru achiziționarea unei cote-părți. Dacă întreprinzătorul se află peste hotare și efectuează a asemenea tranzacție, asta nu se consideră încălcare a legii. Dar în conformitate cu legislația moldovenească el trebuie să obțină de la BNM permisiunea pentru asemenea tranzacții, să-și anunțe afilierea cu această companie și să prezinte cu regularitate dările de seamă.
Această practică este folosită în multe țări din Europa de Est și fosta URSS, pentru care este caracteristică disciplina financiară joasă, și de aceea statul vrea să posede informații mai detaliate. De facto, însă, întreprinzătorii ascund relațiile lor cu asemenea companii, căci de cele mai multe ori acestea au un caracter dubios. În realitate puțini dintre ei respectă aceste reguli. Ei ignoră cerințele legale și reglementările BNM și a altor instituții ale statului, nimeni nu ține o evidență în acest sens”.
În opinia expertului, reiese că în unele situații statul stimulează rezidenții moldoveni să scoată profitul din Moldova într-o jurisdicție offshore. Spre exemplu, în ultima perioadă pe post de intermediar pentru scoaterea banilor adesea era folosit Ciprul. Profitul acumulat în Moldova era achitat ca dividende fondatorului cipriot, ceea ce este facilitat de acordul dintre guvernele Moldovei și Ciprului privind evitarea impozitării duble. El a stat la baza mai multor scheme prin care banii merg într-o anumită zonă offshore, unde nu există impozitare. În rezultat, sarcina fiscală comună în această metodă de optimizare a constituit cca 5%.
„De cele mai multe ori anume căutarea posibilităților de reducere a sarcinii fiscale duce businessul în zonele offshore. Spre exemplu, situația tipică, în care un om de afaceri moldovean care exportă produse agricole activează prin intermediul unui offshore, să zicem – Insulele Virgine Britanice. Conform calculelor sale, venitul anual trebuie să fie de 100 mii dolari. Însă el nu vrea să achite impozitul din întreaga sumă, de aceea o parte din plăți le trece prin companii offshore. Pentru el este foarte comod, dar se încalcă legislația și scad intrările în bugetul de stat”, a menționat interlocutorul nostru.
O schemă offshore destul de extinsă a devenit și ”pachetul antiraider”, la care recurg afaceriștii moldoveni. Mulți proprietari ai afacerilor preferă să cumpere o companie offshore, să o facă acționar sută la sută al propriei companii și să continue afacerile în regim obișnuit. Astfel ei își protejează cumva activele de atacurile unor terți, își asigură securitatea pe care statul nu le-o poate asigura.
Adăuga comentariu