Moldoveanca care a scris istorie în baletul național

9 mar. 2018,, 14:45 Societate

4549 0

La cei 79 de ani, Larisa Bașcatova încă iese pe scena Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu", asta deși balerinele se retrag din meserie după 20 de ani de activitate.

Pe lîngă micile roluri pe care le are acum, ea este și persoana care are grijă de ținutele actorilor, fiind șefa Secţiei costume, îmbrăcăminte pentru dame a teatrului. Femeia are în gestiunea sa o întreagă „împărăție" a costumelor.

Larisa Bașcatova este angajată a Teatrului Național de Operă și Balet încă de la fondarea lui și de mai bine de 60 ani a fost fidelă scenei și publicului care a venit să o admire. Dragostea pentru ceea ce a făcut i-a fost răsplătită atît prin recunoașterea publicului, dar și prin ordinul Gloria Muncii, pe care l-a primit în anul 2011. A fost în nenumărate turnee, spune că nu și-ar imagina viața fără teatru și că cel mai mult nu-i plac concediile, pentru că atunci nu poate veni la serviciu.

Povestea de viață a balerinei pare ruptă din filme: stă pe vîrful degetelor încă din copilărie, de pe scenă și-a cunoscut iubirea vieții, iar în culise au crescut cei doi copii ai săi. Ea mărturisește pentru 60plus.md că în viață a reușit să le trăiască pe toate.

Avea doar 18 ani cînd a venit împreună cu fratele ei și cu o prietenă la Chișinău, unde au aflat că se formează o trupă de operă și balet. Aici a și început cariera sa. A îndrăgit baletul încă din copilărie. În anii grei de după război, în Odessa, acolo unde s-a născut, Larisa mergea duminica la spectacole de balet împreună cu mama sa.

„După ce am văzut spectacolele, mi-am dorit să fiu balerină și am găsit împreună cu bunica o școală de balet la Odessa. Acolo erau pedagogi din Leningrad (Sankt-Petersburg), din Moscova. Am muncit foarte mult și nu a fost deloc ușor să învăț să dansez balet, dar mie îmi plăcea. După ani de antrenamente, pentru o balerină e aproape același lucru să stea pe talpă sau pe vîrful degetelor", ne spune Larisa Bașcatova.

„Pe atunci, la Chișinău se forma trupa de operă și balet, veneau artiștii din toată Uniunea Sovietică. Spectacolele se jucau la Teatrul „Mihai Eminescu", pentru că actuala clădire a Teatrul de Operă și Balet a fost construită mai tîrziu. Primul spectacol de balet pe care l-am pus în scenă a fost „Lacul Lebedelor". Îmi amintesc că eram atît de fericită cînd m-au angajat la teatru. A venit bunica și m-a întrebat dacă aș vrea să mă întorc la Odessa. Eu i-am zis: „Vai, bunico, cum aș putea să mă întorc, dacă eu am aici și partituri solo?! Nu, îmi este bine și aici", povestește Larisa Bașcatova.

„Munca unei balerine este atît de obositoare, încît este comparată cu cea a unui miner"

„Din acest motiv, balerinele se pensionează după 20 de ani de muncă. La 40 de ani, organismul unei balerine este pur și simplu istovit, picioarele sînt bolnave și obosite. Sînt cazuri rare cînd balerinele dansează după 20 de ani de muncă. Desigur, ar putea să joace rolul unor dame în spectacole, cînd nu trebuie să danseze pe poante. Iată, de exemplu eu am jucat-o pe regină, unde nu era nevoie să stau pe vîrful degetelor. Şi acum ies în scenă la mimance, adică atunci cînd artiștii participă la scenele de masă ale producțiilor de balet. Eu nu mă imaginez într-un alt loc. Fie că sînt bolnavă sau răcită, eu tot vin la teatru", spune emoționată balerina pentru sursa citată.

Grație spectacolelor, Larisa Bașcatova a intrat în pielea a numeroase personaje. Și acum, cînd iese pe scenă o încearcă emoții care nu pot fi redate în cuvinte.

„Cînd îmbrăcam, spre exemplu, costumul de regină pentru a ieși pe scenă, mă simțeam dintr-o dată într-o altă lume. Cînd pășeam pe scenă știam că nu sînt pur și simplu Larisa Grigorievna, șefa Secției de vestimentație, ci că sînt o regină. Curînd voi juca în spectacolul „Liliacul". Am acolo o scenă mică: merg în spatele solistei principale și duc cutia sa de costume. Ea îmi arată unde să o pun și apoi mă întorc în culise. E un rol scurt, dar cînd îmbrac costumul pentru acest spectacol mă simt ca o franțuzoaică", povestește entuziasmată Larisa Bașcatova.

Baletul a adus-o față în față cu dragostea vieții sale

Istoria de dragoste a balerinei Larisa Bașcatova și a soțului său, solistul de operă, Nicolae Bașcatov pare ruptă din filme sau dintr-o carte cu povești. El a văzut-o primul. Venise din Sankt-Petersburg la Chișinău, la audiții și a mers la un spectacol de balet, în care juca și Larisa.

„El stătea în sală, iar eu dansam chiar pe avanscenă. A văzut spectacolul și a plecat. După aceasta, un solist de-al teatrului se apropie de mine și-mi zice: „Larisa, cineva îți transmite salutări!". Fără să înțeleg despre ce e vorba, îl întreb cine. Iar el îmi răspunde: „O să afli".
Peste o lună, viitorul meu soț și alți soliști au fost angajați la teatru. Într-o zi, în timp ce coboram scările teatrului, pe neașteptate apare el, mă oprește într-un colț și mă întreabă: „Păi, ne vedem diseară?". Eu cînd l-am văzut cît e de înalt și cum stătea impunător în fața mea, nu știam ce să răspund și nici nu mai ieșisem la întîlniri cu alți băieți. Am scos un „da" abia auzit și așa am început să ne întâlnim", își amintește emoționată balerina.

În povestea lor de dragoste, totul este deosebit, inclusiv felul în care s-au căsătorit. „A venit într-o dimineață la ușa camerei mele din cămin. Mi-a zis să mă îmbrac și să-mi iau pașaportul cu mine. A spus că el nu mai are timp să aștepte. Ne-am dus la Oficiul Stării Civile și am depus cerere de căsătorie. Nu am avut o rochie de mireasă, nici inele, am sărbătorit modest cu niște colegi și prieteni. Peste un timp am început să locuim împreună, într-un subsol. Și încet-încet am primit și un apartament cu o cameră, dar credeam că este un palat", își amintește Larisa Bașcatova.

Larisa și Nicolae Bașcatov au trăit împreună 34 de ani, pînă în momentul în care el s-a stins din viață. Au doi copii, care chiar dacă au crescut într-o familie de artiști și au copilărit în teatru, au ales alte drumuri în viață. Unul dintre feciorii săi, Iurii Bașcatov, este dublu medaliat cu argint la înot la Jocurile Olimpice de la Seul, în 1988 și Barcelona, în 1992. Fiul cel mare, Serghei, este mai aproape de meseria artistică a părinților: muncește la Teatrul de Operă și Balet în calitate de designer de lumini.

„Nici nu pot să-mi imaginez ce voi face dacă voi pleca din teatru"

Larisa Bașcatova s-a pensionat în 1978 și atunci i s-a propus să devină inspector de balet, era persoana care se ocupa de organizarea repetițiilor, a spectacolelor.

„De multe ori nu erau balerine care să danseze în spectacole și coregraful îmi zicea: „-Larisa, azi se joacă „Giselle". Pregătește-te să ieși pe scenă". Și eu îi spuneam: „Păi, eu nu mai dansez". Dar nici el nu se lăsa și îmi spunea: „Știi ceva, te-ai pensionat prea devreme, azi urci pe scenă să dansezi". Și uite așa continuam să ies pe scenă", își amintește balerina.

Larisa Bașcatova e mereu în mișcare, îi place să muncească și nu-i plac concediile.

„Eu nu mă simt bătrînă. Acum, la 79, mă simt ca la 50 de ani. Energia încă fierbe în interiorul meu. Poate că or fi genele de la bunica mea, care a trăit 90 de ani, poate pentru că sînt mereu în mișcare. Simt o satisfacție deosebită în fiecare zi cînd pășesc pragul teatrului. Merg printre costume, mă uit să fie toate bine aranjate, să fie curate. Dacă stau acasă începe să mă doară cîte ceva, dar aici mă simt bine", povestește Larisa Bașcatova.