Ștefăniţă, la vîrsta de numai 16 ani este numit domnitor la insistenţele și rugăminţile tatălui său aflat la Constantinopol.
La vîrsta de 12 ani Ștefăniţă a fost întemniţat în fortăreaţa de la Buciulești-Bistriţa, împreună cu mama și sora sa Ruxandra, după ce logofătul Gheorghe Ștefan l-a detronat pe Vasile Lupu. După 5 ani de captivitate, Ștefăniţă a fost eliberat, iar Poarta Otomană l-a numit în 1659 voievod. Ștefăniţă era firav la trup din cauza îndelungatei detenţii, însă cu mintea ageră.
Domnia sa a fost tulburată de domnul Munteniei Constantin Șerban din Muntenia, de turci și tătari, care aduceau pretendenţi la tron. După aceste încercări, în anul 1660, a urmat o ciumă și apoi o foamete cumplită, provocată de prădăciunile tătarilor şi de o mare invazie de lăcuste. Foamea era atît de teribilă încît oamenii, nemaiavînd hrană, au ajuns să se hrănească cu coajă de copac și papură măcinată în loc de pîine. De aici i s-a tras tînărului domnitor porecla de Papură vodă.
Ştefăniţă vodă s-a stins din viaţă la Tighina, în 1661, cînd s-a îmbolnăvit de tifos. Se crede că boierii ar fi grăbit şi ei moartea domnitorului, otrăvindu-l, căci „supărare și vrăjmășie făcea boierilor”. O „supărare” pricinuise spătarului Nicolae Milescu, căruia i-a tăiat nasul fiindcă se alăturase rivalului său, Gheorghe Ştefan.
Totuși Ștefăniţă s-a dovedit un bun apărător al intereselor Moldovei, întărind relaţiile cu vecinii, în special cu Muntenia, a dezvoltat comerţul și economia, i-a scutit pe ţărani de biruri.
Adăuga comentariu