Criza energetică stiri: 1576
Cutremure stiri: 271
Preşedintele stiri: 3386

Psihologul Anna Pavalachi, despre locul în care se simte acasă

23 sep. 09:19 (reactualizat 29 sep. 18:01)   Societate
5012 0

Nu întotdeauna avem puterea de a o lua de la capăt și să învățăm să ne bucurăm din lucruri mărunte. În cadrul unui interviu marca Noi.md, psihologul practic și expertul în psihosomatică Anna Pavalachi ne povestește despre cum procedezi atunci cînd simți că nu mai poți și cum întărești relația de cuplu.

Tot în această ediție, specialista vorbește și despre succesul ei pe care l-a obținut anume în R. Moldova, cum se simte în țara ei și despre felul în care va arăta femeia din ea peste zece ani.

Vedeți mai jos varianta scrisă a interviului:

- Salutare, prieteni și bine v-am găsit la o nouă ediție a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Invitata mea de astăzi este Anna Pavalachi, de profesie psiholog, care ne-a primit cu drag în casa ei. Bună ziua!

- Bună ziua, Anastasia și bine v-am găsit aici, la mine. Vorbeam ceva mai devreme că principala condiție este de a fi foarte confortabil, cald ca toți să se simtă bine.


- De asta mi-am permis să spun că am venit la tine acasă, pentru aici, de obicei, te găsim. Aici îți primești clienții, fie online sau offline. Cum ești astăzi?

- De obicei, eu adresez această întrebare. Mulțumesc, sînt bine și asta e oarecum o condiție obligatorie. Nu poți ajuta un alt om, dacă tu nu ești bine. Îl tragi și pe el în aceeași „gaură” și atunci asta este o condiție profesională obligatorie – să fii bine cu tine, să-ți înțelegi propriile emoții, sentimente și chiar dacă nu este bine, să înțelegi care este cauza acestora și să știi cum să le reglezi.

- Un psiholog are zile proaste sau se simte bine mereu?

- Are voie să aibă și zile proaste, desigur, dar este o capacitate profesională și etică de a face diferență dintre propriile emoții și ceea cuc e vine clientul.

- N-ar trebui să se răsfrîngă problemele tale personale asupra activității.

- Nu! Asta se numește triangulare, cînd tu îi oferi clientului soluții prin prisma problemei tale. De aici vine necesitatea ca tu să fii maxim bine cu tine. Chiar dacă ai probleme sau conflicte psihologice, apelezi la un mentor care te poate ajuta să le depășești, astfel încît să fii maxim posibil disponibil emoțional și foarte neutru. Să fii acea oglindă care oglindește starea clientului și deja să-l ajuți.

- Vreau să ne povestești cîte ceva despre tine, pe scurt, și despre meseria pe care o practici acasă.

- E bine acasă. Noi sîntem parte a unei culturi și asta ne influențează foarte mult și prin prisma profesiei este cumva complicat să lucrezi cu oamenii altor țări, dacă nu cunoști o cultură. Asta înseamnă acasă – să-ți cunoști cultura, tradițiile, neamul și a fi foarte familiarizat cu care vin oamenii. Noi avem aceleași asemănări – cum a fost copilăria, adolescența.

- Cu ce probleme vin oamenii?

- Foarte diverse. Dacă ne uităm pe partea psihosomatică, pentru că mie îmi place și pe ea sînt specializată, atunci vorbim de boli și anume prelucrarea bolii din punct de vedere psihologic. Asta nu exclude tratamentul medicamentos sau terapie manuală, masaj.

- Ședințele de psihoterapie te ajută cumva să treci mai repede peste boală?

- Exact. De exemplu, dacă e să vorbim despre oncopsihologie, oameni care suferă de cancer, atunci ei au nevoie de acest ajutor psihologic pentru a-și depăși starea, frica, pentru că acolo este foarte multă frică.

- E nevoie de acceptare?

- Desigur! Ți depășirea fricii de moarte și de tratament. Am avut cazuri cînd unei persoane îi era frică de chimioterapie și atunci lucrăm cu această frică, ca mai apoi persoana să meargă ușor în acest tratament, să primească acea doză de chimioterapie și să-i facă bine, nu rău.

- Totul vine de la gîndire pozitivă, da?

- Oarecum, da. Mindsetul ăsta este foarte important în ceea ce facem. Foarte multe cazuri sînt de acolo, din copilărie.

- Tu ai ales să lucrezi acasă. Cu siguranță ai avut oferte tentante peste hotarele țării. De ce anume în R. Moldova? Au nevoie moldovenii de mai mult ajutor decît alții?

- Am cochetat cu această idee în anumite perioade ale vieții mele de a pleca peste hotare. Prima dată cred că a fost atunci cînd am mers în SUA cu Work&Travel, foarte demult. După asta au mai fost perioade, mă gîndeam chiar să-mi fac studiile. Pînă la urmă, am reușit să le fac la Moscova, au fost în mare parte online și eu văd doar beneficii în asta, dar, totuși, am reușit cumva împreună cu familia să ne stabilim aici, să trecem toate aceste etape, să avem joburi. Acum pot spune că o parte bună a clienților mei sînt de peste hotare – moldoveni sau români, dar avem moldoveni care se află în toate țările lumii: Rusia, Marea Britanie, SUA, Luxemburg, România și acest online îmi permite să ies cu serviciile mele oriunde în lume și să ofer acest ajutor oriunde, indiferent de locul unde se află persoana.

- Am înțeles că te simți bine, faci ceea ce-ți place, pentru că asta contează cel mai mult. Hai să vorbim un pic despre aspectul financiar. Poate nu o să dăm cifre, dar se cîștigă bine din meseria pe care o ai? Îți permiți un trai decent în R. Moldova?

- În principiu, da. Acum sînt stabilă și pot spune că am ajuns la acea stare de stabilitate din punct de vedere financiar. Mi-a luat un pic de timp, pentru că lucrul cu clienții asta presupun – un pic de timp pînă oamenii te cunosc, te recomandă, îți dau acel credit de încredere, te privesc ca pe un specialist bun și toate acestea necesită timp. Da, eu acum mă simt bine la nivelul acestui venit financiar, mă simt bine să spun cît costă serviciul meu, chiar dacă pot auzi diverse păreri. Unii pot spune că este mult, alții mă întreabă de ce nu am mărit prețul.

- Apropo, cît costă o ședință de psihoterapie?

- Terapia psihosomatică este o mie de lei pentru o oră. Este diferență dintre psihoterapie, pentru că aici noi încercăm maximal posibil să soluționăm problema cu care vine persoana din prima ședință, a doua sau a treia. Este o terapie într-un timp scurt. Nu este nevoie ca omul să vină doi sau trei ani și vorbim despre aceeași problemă. Eu m-aș plictisi. Eu sînt omul rezultat, după cum spune mentorul meu. Mie îmi plac rezultatele și atunci eu sînt axată, pentru că rezultatul clientului înseamnă automat rezultatul meu personal.

- Vorbești cu atîta pasiune despre munca pe care o faci. Cu siguranță n-ai putea renunța la ea. La ce altceva nu ai putea renunța?

- Bună întrebare! Cred că la confort și stabilitate. Cumva asta îmi dă o doză de siguranță. Atunci cînd ai ce mînca, ai unde trăi, ai acest confort psihologic, ai familie, relațiile sînt bune, atunci doar din acest punct te poți realiza în continuare, te poți dezvolta, să crești. Capul tău nu este ocupat cu ce să pui pe masă, la necesitățile de bază. Poți crea, poți să mergi în mediul științific, să faci cercetări, să te dezvolți la alt nivel.

- Ai regrete sau frici? Și în general oamenilor ar trebui să le fie frică de ceva sau să se plîngă că nu le-a mers bine, acum ceva timp?

- Frica este un mecanism natural de apărare. Este normal ca atunci cînd ai ieșit în drum și vine o mașină peste tine, să simți frică pentru a-ți accelera mersul și să treci pe partea cealaltă a drumului sau să te oprești. Este un mecanism de autoapărare. Problema apare în momentul în care frica este doar în capul tău. Pericol exterior nu-i, dar mie mi-e frică și un film se derulează. Și atunci cînd frica devine paranoică și îți limitează modul normal de viață, cînd simți un disconfort de la această frică, atunci este o problemă.

- Dar cu regretele ce facem?

- Regretele sînt o parte a trecutului sau sînt încercarea disperată de a schimba ceva ce s-a întîmplat în trecut, dar trecutul nu poate fi schimbat.

- Ce definiție ai oferi cuvîntului „acasă”?

- Acasă este un loc, unde te simți bine, unde este acel confort și siguranță, oamenii dragi. Indiferent unde ai merge, există un singur loc unde te poți simți acasă. Pentru fiecare el poate fi diferit, dar există doar un loc unde ai senzația că ești acasă. Cineva – aici, în țară, altcineva – poate în altă parte.

- Tu unde ești acasă?

- Aici. Mă simt foarte încrezută, deschisă, încep să cunosc foarte mulți oameni și atunci chiar mă simt foarte bine aici.

- Unde o vezi pe Anna Pavalachi peste 10 ani?

- Mă simt ca la liceu sau la vreun interviu. Am să-mi permit să nu fiu modestă și să spun că am planuri mărețe, tot în această carieră. Continui să dezvolt ceea ce fac și îmi place foarte mult că am acces la toată lumea, indiferent unde oamenii se simt acasă, prin online. Să spun niște puncte exacte, unde mă văd în 10 ani, mi-ar fi complicat acum, dar cu siguranță în acest domeniu. Poate un pic și în domeniul științific ce ține de psihologie, mai mult partea practică.

- Vreau să trecem la o altă parte a interviului. Am pregătit cîteva întrebări, despre care tu nu știi. Sînt întrebări care mă frămîntă și pe mine și poate și pe ceilalți. Așa că, o să te rog să extragi cîte un bilețel. Citești întrebarea și cît mai scurt posibil să ne răspunzi, dacă e posibil. Știu că o ședință durează 60 de minute, dar eu o să te rog în doar cîteva minute să răspunzi la aceste întrebări, dînd cîte o soluție pentru fiecare. Te rog!

- „Ce ascunde durerea de cap?”

- De multe ori auzim fraza „mă doare capul”. Este o durere fiziologică?

- Desigur! Orice durere este fiziologică, resimțită de corp, interpretată de psihic, dar din punct de vedere psihosomatic, ar reflecta acele gînduri, neliniștiri, toată acea gumă de mestecat emoțională. Ești într-un conflict, nu-l poți rezolva și aceste gînduri te macină în continuu. De obicei, acești oameni dorm foarte rău noaptea, aceste dureri de cap sînt insuportabile și nu se pot concentra pe activitățile lor zilnice și atunci trebuie de văzut care este cauza acestei dureri.

„Ce este în spatele fricii de a nu reuși?”... Aici avem perfecționiștii, oamenii care-și setează niște obiective foarte înalte sau perfecționite și atunci frica asta crește automat că nu vei reuși, că standardele sînt foarte înalte.

- Și cum învățăm să nu mai fim atît de perfecționiști?

- Se vorbește mult despre asta. Începe să faci cu resursele pe care le ai și obține rezultatul pe care-l obții și atunci din rezultatul cela îți permiți să ieși la următorul nivel. Adică, pas cu pas. Normal că la standardul pe care ți l-ai pus nu ajungi după o singură acțiune. Împarți elefantul în bucăți și îl mănînci bucățică cu bucățică.

- Super! Foarte bună idee! Hai să mergem înainte. Mai avem cîteva întrebări și vreau să reușim.

- „Cum întărim relația cu partenerul de viață?” Aici este simplu. Lucrurile complicate întotdeauna sînt simple. Comunicarea. Ne învățăm să comunicăm.

- Cred că e cea mai grea meserie. Mai avem cîteva.

- „De ce copiii sînt furioși?”

- Îi vedem așa fără motiv.

- Poate pare că e fără motiv.

- Da, poate motivul e la altcineva – la părinți, de exemplu.

- Ar putea fi, dar copiii sînt ființe vii, sînt oameni. Ei au voie să simtă tot spectrul de emoții. Îi întrebăm direct pe ei de ce sînt furioși, ce s-a întîmplat sau furia este învățată de la mama, de la tata.

- Copiază cumva comportamentul părinților?

- Da, poate fi și asta, dar poate fi și propriul sentiment. Am luat o notă proastă și m-am înfuriat.

- E bine să dai totul pe față și să nu ții totul în tine?

- Da, emoțiile trebuie trăite. Responsabilitatea noastră ca părinți este să le creăm acest mediu sau să le spunem: „Uite, dacă ești furios, ia o pernă și bate-o, pentru că furia devine distrugătoare în momentul în care este îndreptată către tine, îți face rău sau faci rău altui om. Dar atunci cînd iei poza persoanei pe care ești furios și o bați, sau bați perna, sau te duci în pădure și ai strigat foarte mult pînă la senzația de eliberare, sau plîngi, toate astea te ajută să reglezi acea stare. Emoțiile trebuie trăite, dacă ele stau blocate, se formează blocaj în corp și peste o perioadă oamenii au senzația că nu mai pot respira sau au acel nod în gît.

- Și ultima întrebare.

- „Ce fac cînd simt că nu mai pot?”

- Sînt zile în care spunem „Nu mai pot, nu mai vreau nimic”.

Eu cred că ai voie în acea zi și în ziua următoare să lași tot și să nu mai poți. Să-ți permiți ție chiar să nu poți, să te odihnești, să evadezi într-un loc unde ești doar tu cu tine și să te restabilești. Toate aceste semnale care vin din interior ele nu sînt în zadar, ele vin să-ți comunice ceva. Dacă ai obosit – ai nevoie de somn, dacă ai senzația de foame – ai nevoie să mănînci, dacă nu mai poți – înseamnă că nu mai poți și poate ar fi cazul să te oprești și să revezi și să regîndești stilul tău de viață, domeniul de activitate, poate locul în care te afli nu este ok, poate relația cu partenerul nu mai este bună. Să-ți dai voie să faci asta, să mergi în acest sentiment, să nu-l respingi.

- Foarte prețioase informații, sfaturi. Îți mulțumesc foarte mult din numele tuturor și-ți urez succes în tot ceea ce faci.

- Mulțumesc, Anastasia și vă mulțumesc că ați venit, astăzi, la mine în vizită. Vă mai aștept!

- Cu mare drag! Prieteni, aceasta a fost ediția de astăzi a proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă”. Vă reamintesc, în cazul în care doriți să deveniți eroii rubricii noastre, așteptăm să ne scrieți pe adresa de email acasa@noi.md. Pînă la noi întîlniri!

Partenerii rubricii sînt Biroul Relații cu Diaspora din cadrul Cancelariei de Stat și Președinția Republicii Moldova.

Alte ediţii ale proiectului „Nicăieri nu-i ca acasă” le puteţi vedea aici.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

În care categorie de vulnerabilitate ați fost plasat după înregistrarea pe compensatii.gov.com?
Cartea neamuluiКатрук Валерий
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав