Satul Nezavertailovca a fost menționat documentar în anul 1541. Către mijlocul secolului XV, teritoriul intră în posesia tătarilor din Crimeea.
În anul 1541 pe locul actualului sat Nezavertailovca este atestată localitatea Caiaclia, denumire de origine turcică, iar partea de miazăzi a spațiului dintre Bugul de Sud și Nistru capătă denumirea de Edisan.
Războiul ruso-turc (1887-1891), terminat în urma încheierii tratatului de la Iași, stabilește granița între Imperiul Rus și cel Otoman pe rîul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru în componența Imperiului Rus.
Prima mențiune documentară a localității Nezavertailovca este datată cu anul 1789. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (republică a cazacilor la pragurile Niprului) de către Ecaterina II, cazacii zaporojeni au luat drumul pribegiei. O parte dintre aceștia s-au îndreptat spre gurile Dunării, unde un grup condus de un oarecare Micolcea, a ajuns în locul unde astăzi se află Nezavertailovca. Din cauza revărsărilor Nistrului, aceștia nu au mai putut continua drumul spre sud-vest, fiind nevoiți "să facă cale-ntoarsă" (in dialectul cazacilor - zavertati). Astfel, locul a primit inițial denumirea de Zavertailovca, ceea ce înseamnă: "locul unde faci cale întoarsă" sau "locul unde cotești". Ulterior denumirea se transformă în Nezavertailovca, adică "locul unde nu te poți întoarce" sau "locul spre care să nu cotești".
Adăuga comentariu