Astăzi va avea loc solstițiul de iarnă

Solstițiul de iarnă anual are loc la data de 21 decembrie, reprezentat prin cea mai lungă noapte din an și respectiv, cea mai scurtă zi. Astfel, de astăzi începe iarna astronomică, legată de mișcarea Pămîntului în jurul Soarelui, transmite deschide.

La data solstiţiului de iarnă, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii are valoarea maximă, de 15 ore şi 10 minute. Începînd de la această dată, pînă la 21 iunie 2023, durata zilelor va creşte continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător. Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblînzească monştrii haosului pentru încă un an.

Pentru alte culturi, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor, sărbătoare care coincidea cu Nașterea lui Isus Hristos pe 25 decembrie la creștini.

Deoarece evenimentul era perceput ca o inversare a prezenței Soarelui pe cer, concepte despre nașterea sau renașterea zeilor soarelui erau des întîlnite. În culturile care utilizau calendare ciclice bazate pe solstițiul de iarnă, „anul renăscut” era sărbătorit cu referire la viața, moartea și renașterea unor zei sau „noi începuturi”, cum ar fi Hogmanay Redding, un An Nou și o tradiție de curățare. De asemenea, „inversarea” era o temă frecventă, ca la sărbătoarea romană Saturnalia, unde sclavii și stăpînul lor își inversau rolurile în timpul acelei sărbători.

În India - Makara Sankranti, cunoscută și sub denumirea de Makaraa Sankrānti sau Maghi, este o zi festivă din calendarul hindus, cu referire la zeitatea Surya (Soarele). Are loc în fiecare an în luna ianuarie. Acesta marchează prima zi a tranzitului Soarelui în zodia Makara (Capricorn), marcînd sfîrșitul lunii în care are loc solstițiul de iarnă.

În Iran. Poporul iranian sărbătorește noaptea solstițiului de iarnă a emisferei nordice ca „noaptea de Yalda”, despre care se știe că este „cea mai lungă și întunecată noapte a anului”. Sărbătoarea nopții de Yalda, Shabe Chelleh („cea de-a 40-a noapte”), este una dintre cele mai vechi tradiții iraniene care a fost prezentă în cultura persană încă din Antichitate. În această noapte toată familia se adună de obicei la casa celui mai vîrstnic și o sărbătorește mîncînd, bînd și recitînd poezii (în special cele ale lui Hafez). Nuci, rodii și pepene verde sînt servite în special în cadrul acestei festivități.

La popoarele germanice. Triburile scandinave și germanice din Europa de Nord celebrau o sărbătoare de iarnă numită Yule (sau Jul, Julblot, Jólablót). Heimskringla, scrisă în secolul al XIII-lea de islandezul Snorri Sturluson, descrie o sărbătoare Yule găzduită de regele norvegian Haakon I (cca. 920-961). Potrivit lui Snorri, creștinul Haakon l-a mutat pe Yule din „mijlocul iernii” și l-a aliniat cu sărbătoarea creștină a Crăciunului. Istoric, acest lucru a făcut ca unii savanți să creadă că Yule a fost inițial un festival solar al solstițiului de iarnă. Cercetătorii moderni, în general, nu cred acest lucru, deoarece mijlocul iernii în Islanda medievală era după aproximativ patru săptămîni de la solstițiul de iarnă.

Cultul roman al lui Sol Invictus. Sol Invictus („Soarele invincibil”) a fost inițial un zeu sirian care a fost ulterior adoptat ca zeu principal al Imperiului Roman sub împăratul Aurelian. Sărbătoarea sa era oficiată în mod tradițional pe data de 25 decembrie, la fel ca pentru cei mai mulți zei asociați cu solstițiul de iarnă în multe tradiții antice. S-a speculat că acesta ar fi motivul pentru înlocuirea sa cu Crăciunul.

În Asia de Est, solstițiul de iarnă a fost celebrat ca unul dintre cele douăzeci și patru de termeni solari, numiți Dongzhi în chineză . În Japonia, pentru a nu se face frig în timpul iernii, există obiceiul să se înmoaie într-o baie fierbinte „yuzu”.