Opinia unui politolog belgian despre cei care au venit la putere în Ucraina

Foto: ruvr.ru

La ceremonia de învestitură, noul preşedinte al Ucrainei, Piotr Poroşenko, a promis să stabilizeze urgent situaţia din ţară. Cu toate acestea, în ultimele zile, situaţia s-a agravat şi mai mult.

Despre viziunea sa asupra situaţiei şi posibilele consecinţe ale crizei ne-a vorbit într-un interviu pentru Vocea Rusiei Luc Michel, politolog belgian, administrator general al organizaţie non-guvernamentale Observato eurasiatic pentru democraţie şi alegeri (OEDE).

„Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este natura oamenilor care iau decizii politice la Kiev. Poroşenko doar îi reprezintă pe aceşti oameni. Dar cine sînt aceşti oameni?

În mare parte, ei fac parte din mediul Bandera, adică sînt susţinători ai ideilor lui Bandera. Adepţii lui Bandera pot fi caracterizaţi foarte uşor: ei sînt cei care erau controlaţi de serviciile secrete naziste. În anul 1945, generalul german Galland a transmis americanilor toate reţelele secrete de spionaj, inclusiv cele ale adepţilor lui Bandera. Iar atunci cînd Germania a devenit membru al NATO, adepţii lui Bandera au început să lucreze pentru CIA. Încă din anii 50, aceştia existau ca o organizaţie militară, folosită des de NATO. Cred că acest fapt poate să facă lumină asupra rolului doamnei Merkel în treburile Ucrainei.

Din mediul adepţilor lui Bandera din Munchen face parte, de exemplu, Kliciko. Cine mai conduce acum Ucraina? Premierul Iaţeniuk a lucrat în trecut la FMI şi în acelaşi timp a fost bancherul unei cunoscute secte americane scientologice. Un alt exemplu este ministrul de Interne Avakov. El este un bandit internaţional. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să distrugă în arhivele ministerului toate dosarele despre trecutul lui. Şi toţi au făcut acelaşi lucru. Ar fi o greşeală să vedem în Poroşenko doar „un baron simpatic al ciocolatei”. Pe el îl ştiu bine în Africa, în primul rînd pe Coasta de Fildeş, datorită aşa-numitului „război pentru cacao”. Cacao este o materie primă strategică pentru industria alimentară occidentală. Rezultatul concurenţei pentru această materie primă între francezi, englezi şi inclusiv Poroşenko a fost un război civil de cîţiva ani în Coasta de Fildeş, la care au participat mercenari. Poroşenko este preşedintele Ucranei, însă despre el ştiu mai multe africanii decît ucrainenii. Iar în spatele tuturor acestor persoane se află Washingtonul, care ia decizii pentru toţi.

În SUA sînt foarte puternice lobby-ul militaro-industrial şi două grupuri politice. Unul este format din neoconservatori, fosta echipă a preşedintelui George Bush. A doua este formată din cei care se consideră „realişti”. Liderul lor Brzezinski, care a fost cel mai mare duşman al Uniunii Sovietice, este acum duşmanul Rusiei. El este un om politic foarte influent, consilier al preşedintelui Obama pe probleme geopolitice. Se ştie că Brzezinski ar vrea să declanşeze un nou Război Rece, urmărind trei scopuri. Primul este să reia cursa înarmărilor, deoarece sectorul industrial al apărării trece printr-o criză. Al doilea este împiedicarea Rusiei de a deveni o mare putere. Al treilea scop este distrugerea relaţiilor economice şi a colaborării dintre Uniunea Europeană şi Rusia, inclusiv a parteneriatului din sfera gazelor. În speranţa de a vinde în Europa gazele lor de şist, chiar dacă sînt mult mai scumpe decît gazul rusesc. De dragul atingerii acestor scopuri, Washingtonul speră să bage zîzanie între Rusia şi Ucraina, să oblige Rusia să sisteze livrările de gaze în Ucraina şi în Europa şi, în final, să oblige Rusiei să se implice în războiul pe care Kievul îl poartă împotriva rusofonilor din estul Ucrainei.