Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Ce tratează poveștile lui Mircea Grecu (FOTO)

2 aug. 2017,, 18:15   Interviuri
24135 1

Psihologul Mircea Grecu, împreună cu coautoarea sa, Jana Grecu, a inventat povești terapeutice unice, solicitate în multe țări, dar, din păcate, nu și acasă.

El și-ar fi putut construi o afacere în baza lor, dar preferă acțiunile de caritate. În plus, Centrul Internaţional de Prevenire şi Informare în Domeniul Adicţiilor (CIPIDA), al cărui secretar general este Mircea Grecu, îndeplinește o muncă ce ar trebui să fie efectuată de stat. El face acest lucru, de asemenea, gratuit. Acest om este un idealist adevărat, un Don Quijote modern sau doar un excentric? Despre activitatea sa ne-a povestit însuși Mircea Grecu:

- Centrul nostru se ocupă de prevenirea, reabilitarea și resocializarea persoanelor care suferă de dependența chimică și nechimică. Timp de 5 ani, specialiștii CIPIDA au ajutat circa 200 de persoane dependente. Opt dintre acestea lucrează, astăzi, cu noi în calitate de voluntari.

Organizația noastră promovează o abordare complexă. Noi considerăm că nu e o ieșire din situație să-i adunăm pe toți dependenții de droguri din țară și să-i închidem la pușcărie. Iar să ne ocupăm, exclusiv, de tratamentul medicamentos, fără reabilitare și resocializare, nu este eficient. Din păcate, în prezent nimeni în țara noastră nu se ocupă cu adevărat de prevenirea primară a dependenței de droguri. Responsabilii de la Ministerul Educației au spus că ei nu sînt experți în domeniul drogurilor, iar cei de la Ministerul Sănătății susțin că nu sînt profesori. Nu contează cît de multe arestări ale utilizatorilor finali operează organele corespunzătoare, dacă nu este dusă lupta cu sursele, nu vom reuși să facem nimic. Avem nevoie de un program clar și complex și de specialiști cu calificare înaltă.

Dependența este o boala foarte gravă, care se răspîndește rapid ca infecția și afectează aproape întreaga societate moldovenească. Acesta include dependența de: jocuri, droguri, alcool, iar acum peste tot în Europa a mai apărut o dependență – cea de pornografie. Trebuie să luptăm cumva cu toate acestea.


- Cum putem face acest lucru la nivel de stat?

- Anul trecut am organizat o conferință internațională pentru a crea în Moldova Agenția Națională Antidrog. Participanții la conferință au ajuns în unanimitate la concluzia că țara noastră are nevoie de o agenție care să abordeze problema în cauză în mod complex: atît reducînd disponibilitatea drogurilor, cît și cererea pentru acestea. Numai conlucrarea exigentă și complexă a specialiștilor din domeniul dependențelor (a polițiștilor, psihologilor, medicilor, asistenților sociali etc.) cu implicarea organizațiilor nestatale ne va ajuta să izbăvim societatea moldovenească de dependența de droguri și ludomanie.

În țara noastră există Comisia Naţională Antidrog, dar aceasta nu are nicio forță juridică. Este o organizație care oferă doar servicii de consultanță, iar dacă e să fiu sincer, eu nu înțeleg cu se ocupă, la concret, membrii acestei comisii. Cel mai interesant este faptul că mulți dintre membrii Comisiei împărtășesc aceeași opinie.

În ciuda faptului că în anul 2010 Guvernul a aprobat Strategia națională antidrog pentru anii 2011-2018 și planul măsurilor preconizate pentru perioada 2011-2013, 2014-2016 și 2016-2018 nu au fost întreprinse măsuri concrete în vederea realizării strategiei. În plus, nu există niciun fel de rapoarte la acest capitol! Despre ce ne vorbește acest lucru?

În consecință, în ultimii șase ani numărul pacienților înregistrați la Dispensarul Republican de Narcologie a crescut de la 9 mii pînă la 12 mii. Potrivit experților, real, în țara noastră locuiesc peste 60 de mii de mii de persoane dependente de droguri și circa 100 de mii de consumatori. Vîrsta de debut a consumului de droguri a scăzut în mod semnificativ de la 18-24 în anul 2012 la 14-16 ani în anul 2016. Totodată, numărul utilizatorilor minori de droguri s-a dublat. Cum pot vorbi reprezentanții actualei guvernări despre dinamica pozitivă, dacă narcomania „întinerește” în Moldova, iar numărul persoanelor dependente de droguri din întreaga țară crește vertiginos?

Mai am o mulțime de întrebări. De ce tratamentul de stat al dependenților de droguri nu prevede reabilitarea complexă și resocializarea? De ce asistența psihologică pentru persoanele dependente de droguri nu este acordată de psihologi-adictologi, ci de psihologi-profesori? Cine în țara noastră ar trebui să se ocupe de prevenirea primară a narcomaniei? De ce la închisoare stau, de regulă, nu traficanții de droguri, ci dependenții de droguri? Dar cea mai importantă întrebare e – de ce organele puterii refuză să implementeze abordarea complexă pentru rezolvarea acestei probleme? Cine are de cîștigat de pe urma acestei situații?

Anul trecut m-a sunat o locuitoare a Chișinăului și mi-a povestit că în casa ei, la Botanica, timp de șapte ani, sînt vîndute droguri și că ea în tot acest răstimp s-a adresat diverselor instanțe, dar fără niciun rezultat. La ea au venit și polițiști, și procurori, însă, în ciuda promisiunilor, nimeni așa și nu a putut face nimic (sau nu a dorit). Am povestit această istorie unei jurnaliste de la ziarul „Moldavskie vedomosti“ și am chemat jurnaliștii de la postul de televiziune Moldova-1 să filmeze un reportaj. După aceea am fost chemat la Procuratura Generală și am fost rugat amabil să nu mă mai joc de-a detectivul și să nu mă ocup de distribuirea informațiilor false, căci în caz contrar...

- Cum de reușiți să faceți ceva?

- Proiectele sociale orientate spre copiii de vîrstă preșcolară și școlară mică, de care ne ocupăm noi, nu au găsit sprijin la oficialii moldoveni. În țara noastră însă există oameni care cred în copii și în viitorul independent sănătos al Republicii Moldova. Grație domnilor Vasili Chirtoca, Vladimir Odnostalco și Ivan Diacov, peste 20 de mii de copiii din Moldova, România, Ucraina și Rusia au primit gratuit poveștile terapeutice: „În căutarea fericirii pierdute“, „Ghetuța și Papucel“ și „Ursulețul Marmi” (poveste pilduitoare sau Cum a căutat Ursulețul măsura”). Anume acești oameni au contribuit, în primul rînd, la succesul proiectului nostru. Tirajul total al cărților cu povești a fost de 60 de mii de exemplare.

- De la ce vîrstă trebuie să ne ocupăm de profilaxia primară a narcomaniei?

- Profilaxia narcomaniei trebuie începută chiar la grădinițele de copii. Această necesitate este determinată, în primul rînd, de întinerirea constantă a consumatorilor de droguri și alcool, nu numai în Moldova, dar și în întreaga lume. Conform datelor recente, 90% dintre primele încercări ale substanțelor narcotice o fac copiii cu vîrste cuprinse între 15-16 ani. De asemenea, a crescut numărul cazurilor de utilizare a substanțelor narcotice și psihoactive în rîndul copiilor de 9-11 ani. Iată de ce abordarea modernă a acestei probleme implică prioritatea lucrului în vederea prevenirii, care ar trebui să înceapă înainte de debutul „vîrstei critice“, adică obiect principal al activităților de prevenire devin copiii cu vîrste între 5 și 9 ani. Anume la această vîrstă este deosebit de important să influențăm corect copilul. Regulile pe care el le „absoarbe“ în această perioadă devin pentru el model de comportament pe tot parcursul vieții. Este inutil să-i povestim unui adolescent de 14-16 ani despre riscul dependenței de narcomanie și de jocurile de noroc dacă principiile de bază nu i-au fost cultivate la timpul potrivit și nu au fost depozitate, respectiv, în mintea lui.

În ce mod putem găsi din timp o modalitate de a avea acea „cheiță” ca să ajungem la sufletul copilului, cointeresîndu-l în problema pe care noi, adulții, dorim să-l determinăm să o rezolve? Există dovezi științifice că, pînă la vîrsta de 10 ani, la copii domină „tipul de gîndire al emisferei drepte“. Prin urmare, cea mai importantă informație pentru dezvoltarea și socializarea copiilor ajunge la ei prin intermediul chipurilor luminoase, de basm. Acesta este motivul pentru care recomandăm să începeți cu povestea profilaxia consumului de droguri și a dependenței de jocurile pe calculator. Folosind metoda „terapiei prin povești”, putem ajuta copilul să treacă prin mai multe situații cu care se va confrunta în viața de adult, dar cel mai important îi avertizăm referitor la pericolul dependenței de droguri, dar și de al celei de jocuri pe calculator.

- În ce constă această metodă?

- Terapia prin povești e cea mai veche metodă de psihologie practică a civilizației umane și, totodată, una dintre cele mai tinere din practica științifică modernă. Unul dintre fondatorii acesteia este cunoscutul psihoterapeut american Milton Erickson. El insera în poveste îndemnul, pilda, deoarece basmul acționează direct asupra subconștientului, ocolind conștientul. Potrivit opiniei lui Erikson, capacitatea de schimbări pozitive o are fiecare persoană, doar că la unii aceasta este blocată. Anume poveștile metaforice ne ajută să pornim mecanismul de schimbare.

Deosebit de populară și eficientă este metoda „terapiei prin povești” pentru corectarea comportamentului copiilor de vîrstă preșcolară și școlară mică. În special, prin intermediul „terapiei prin povești” se poate lucra cu copiii agresivi, hiperactivi, nesiguri, leneși, timizi și alarmați; a face față problemelor cauzate de comportamentul adictiv, de sentimente de: rușine, vinovăție, frică etc.

În multe țări, instituții întregi studiază „terapia prin povești”. Spre exemplu, în Rusia există Institutul Internațional al Terapiei Complexe prin Povești. Această metodă este aplicată atît pentru copii, cît și pentru adulți. Dvs. creați, pur și simplu, o asemenea situație în care un adult sau un copil se regăsește, iar prin intermediul basmului începe să funcționeze mecanismul schimbărilor.

- Vă rugăm să ne povestiți despre proiectul internațional „Țară independentă“?

- Proiectul psihopedagogic în cauză are ca scop prevenirea dependenței de droguri și a jocurilor de noroc a 20 de mii de copii cu vîrste cuprinse între 5 și 9 ani prin intermediul poveștilor terapeutice: „În căutarea fericirii pierdute “, „Ghetuța și Papucel“ și „Ursulețul Marmi” (poveste pilduitoare sau Cum a căutat Ursulețul măsura”). Lucrul la proiect presupune cîte trei ședințe tematice pentru fiecare poveste. Prima lecție constă în dozarea informațiilor, în timp ce copiii cunosc povestea. Inițial, e posibilă doar citirea poveștii, vizualizarea ilustrațiilor cărții, discutarea faptelor, comportamentului eroilor. La a doua lecție povestea nu numai că trebuie să fie citită, ci și repovestită, dar, în special, jucată, adică înscenată de adulți și copii. La cea de-a treia lecție este necesar ca copilul să fie încurajat să analizeze conduita personajelor, precum și să discute despre atitudinea lor personală față de poveste.

Utilizînd poveștile terapeutice menționate, contribuim la dezvoltarea moral-spirituală a copilului, pregătindu-l astfel să evite cele mai strașnice dependențe ale secolului XXI.

- Cîte instituții școlare au participat la proiect?

- În perioada 1 octombrie 2016 – 31 mai 2017, 120 de instituții de învățămînt din Chișinău, Bălți, Edineț, Briceni (Moldova), Sankt-Petersburg (Rusia), Lviv (Ucraina) și Suceava (România) au participat la proiectul nostru. De asemenea, în cadrul proiectului au fost ținute 4320 de lecții la tema profilaxiei narcomaniei și a ludomaniei.

- Cum are loc procesul creativ, ținînd cont de faptul că poveștile au fost scrise de doi autori?

- Apar o mulțime de conflicte constructive. Intrăm în război pentru fiecare cuvînt. Dar, în cele din urmă, găsim calea de mijloc și întotdeauna învinge prietenia. Mama mea e o adevărată profesionistă, care a dedicat mulți ani literaturii pentru copii. Am încredere deplină în ea. De multe ori disputele noastre sînt rezolvate de unul dintre cei mai străluciți pictori pentru copii din țară, de Igor Hmelnițchi. Anume datorită desenelor lui poveștile noastre au devenit magice.

Scriem concomitent în trei limbi: moldovenească, rusă și engleză. În general, lucrul asupra unei povești durează aproximativ opt-nouă luni, asta chiar dacă povestea are doar 16 pagini.

- Cum apreciați rezultatul obținut?

- Am reușit să publicăm peste 100 de mii de exemplare de cărți cu povești terapeutice pentru copii în limbile moldovenească, rusă, engleză și ucraineană. Poveștile noastre au primit o mulțime de recenzii pozitive din partea psihologilor, pedagogilor, care utilizează „terapia prin povești” din Anglia, Turcia, Austria, Germania, România, Ucraina și Rusia.

În unele școli din Turcia povestea „În căutarea fericirii pierdute“ este folosită, de asemenea, drept material educațional pentru studierea limbii engleze. După motivele poveștilor noastre, în România și Ucraina au fost montate spectacole.

- Dar Ministerul Educației v-a oferit vreun sprijin?

- Ministerul Educației al Republicii Moldova, în mod tradițional, nu ne ajută, ci ne pune mai tot timpul bețe-n roate. Ba nu le convine titlul proiectului, ba altceva. Mai mult de un an am tot încercat să obținem permisiunea de a ține lecții privind profilaxia narcomaniei și ludomaniei în școlile din țară. Așa și nu am mai obținut-o. În schimb, am reușit să găsim înțelegere în cadrul Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport a Consiliului Municipal Chişinău. Cînd șefă a Direcției era Tatiana Tverdohleb, ea ne-a eliberat permisul pentru desfășurarea acestora.

- Ținînd cont de faptul că proiectele Dvs. sînt gratuite, cum vă cîștigați existența?

- Țin prelegeri, lecții, organizez traininguri și seminare, consult persoanele dependente de droguri și alcool din Moldova și România. În plus, eu sînt și mediator. Pentru mine banii sînt importanți doar în măsura în care îmi asigură existența și-mi permit să-mi întrețin familia. Sănătatea copiilor pentru mine este mult mai scumpă. Viitorul Moldovei depinde de faptul ce oameni vom crește din copiii noștri. Bază a educației lor trebuie să fie valorile morale tradiționale și dragostea față de Patrie. Nu contează cît de patetic sună, dar noi vom continua să luptăm pentru sănătatea și fericirea copiilor noștri. Ne dorim foarte mult ca ei să aibă un viitor luminos.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?