Problema protecției identității naționale ca instrument al securităţii naționale (Partea I)

Foto: moldovenii.md

Identitatea URSS era una supranațională și era axată pe concepţia de "popor sovietic". Veriga de bază, care unea diferite naționalități în formațiunea de tip supranațional, precum era Uniunea Sovietică era ideologia comunistă. Imaginea omului sovietic era menţinută de propaganda de stat. La sfîrșitul secolului al XX-lea ideologia comunistă încetează să joace pe teritoriul Uniunii Sovietice rolul de verigă unificatoare a diferitelor națiuni. Nu mai credea nimeni în comunism. Entitatea supranațională, URSS, s-a prăbușit, iar împreună cu ea și o asemenea structură supranațională că poporul sovietic.

În Republica Moldova, Rusia, Ucraina, au apărut o mulțime de probleme în acest sens. Pe de o parte, acestea sînt state multinaționale. Pe de altă parte, în aceeași Moldovă există problema autoidentificării grupului etnic majoritar, mai bine-zis, a autoidentificării elitelor. Iar fără elitele naționale este practic imposibilă consolidarea naţiunii. Parţial aceeași problemă există şi în Rusia, fapt care e determinat de modul identificării noii structuri naționale dar şi de definirea acesteia "rossiane" sau " russkie"? Aceeași problemă există şi în Kazahstan ‒ "kazahstanieni" sau "kazahi"?

*Mecanismele păstrării identității naționale

Bineînțeles, fiecare stat se străduieşte să-şi consolideze identitatea națională, deoarece de acest fapt depinde existența statului însuși.

În acest sens, este important să se identifice cîţiva factori principali în activitatea autorităților, dar și aspectele conceptuale, care sînt elaborate și puse în aplicare de către state pentru a asigura integritatea identității naționale. Este vorba de ideea şi ideologia națională.

1. Ideea naţională

Ideea naţionala este piatra de temelie a oricărei națiuni și a oricărui stat. Anume ea este cea care determină obiectivele de dezvoltare, scopurile, direcţiile-cheie, idealurile și principiile morale, motivația existenţei naţiunii. Acest lucru este de înțeles, căci ideea națională este o generalizare sistematizată a identității naționale. Ideea națională definește sensul existenței unui sau altui popor, grup etnic sau națiuni și este în măsură să răspundă la o serie de întrebări, ce caracterizează poporul. În special, la întrebarea referitor la istoria și apariția națiunii, precum și la problema misiunii istorice a acesteia, dar şi a sensului existenței ei.

Prin urmare, națiunea nu poate supraviețui fără o idee națională. În cazul în care o națiune nu are această idee ‒ mai devreme sau mai tîrziu va dispărea ca națiune şi asta pentru că ideea națională are menirea de a asigura condiţiile necesare pentru existenţa națiunii.

Adesea ideea națională are un aspect religios, căci religia este unul dintre cei mai puternici factori, care contribuie la unificarea poporului. Spre exemplu, pentru cehi, unguri, ideea națională a fost integrarea europeană și modernizarea țării. Pentru URSS ideea națională a fost cea a modernizării, victoriei comunismului în întreaga lume. Pentru Rusia modernă ‒ revenirea la statutul de „Mare Putere”.

"În lumea secolului al XXI-lea, pe fundalul noii repartizări a forțelor economice, civilizaționale, militare Rusia trebuie să fie o țară suverană și influentă. Noi nu numai că trebuie să ne dezvoltăm cu paşi siguri, ci, de asemenea, să ne menținem identitatea națională și spirituală, să nu ne pierdem ca națiune. Să fim și să rămînem ‒ Rusia", - a declarat în mesajul său adresat națiunii, Vladimir Putin, în decembrie 2012.

Pentru Statele Unite ale Americii ‒ ideea de „Țară a Făgăduinței”, poziţionarea Americii ca lider mondial, universalitatea modelului şi modului american de viață, care trebuie să fie urmat de către toți. Pentru Republica Federativă Germană – la început a fost ideea de unire a germanilor, apropo, introdusă şi în constituție. În prezent ‒ transformarea Germaniei în centrul politic și economic al Europei. Pentru români ideea națională, pe lîngă cea de integrare europeană, este cea de unire a tuturor românilor ‒ crearea României Mari. Cel puțin, această idee este implementată intens de către elite, în special, de Traian Băsescu.

Moldova nu are, din păcate, o idee națională. O parte din elite consideră că ideea națională constă în unirea cu România, adică, lichidarea propriului stat. Cealaltă parte crede că integrarea europeană, trebuie să fie idee naţională, fără să-şi dea seama că integrarea europeană ‒ este doar un vector de dezvoltare şi nu o idee națională. Unii „moldovenişti” (Patrioții Moldovei), consideră drept idee națională constituirea Marii Moldove de pe timpurile lui Ștefan cel Mare. Alţii ‒ consolidarea statalității, prin integrarea europeană. Totodată unii dintre ei nu vor nici măcar să audă că integrarea europeană poate distruge statalitatea țării, să contribuie la asimilarea de către România vecină.

Cel de-al treilea grup propune în calitate de idee naţională ‒ protejarea națiunii moldovenești, întoarcerea la izvoare, inclusiv cele religioase și tradiționale. Cu toate acestea, „moldoveniştilor” nu le-a reuşit implementarea în practică a ideii naţionale, deși încercări s-au făcut. Mai mult decît atît, elita de dreapta în ultimii ani a reuşit să anihileze multe dintre reuşitele „moldoveniştilor” în ceea ce privește consolidarea identității naționale a moldovenilor.

2. Ideologia național-statală

Ideologia – este ceva mult mai larg decît ideea națională, include o serie de valori, principii morale, tendințe privind evoluția concepţiei despre lume, formate în societate pe parcursul întregii sale istorii etc. Prin urmare, ideologia în societate poate și trebuie să fie prezentă mereu, mai ales, că aceasta ar putea fi şi de stat.

Spre exemplu, în Rusia în anii 1994-1995 s-a făcut o încercare de a crea o nouă doctrină ideologică, care a fost numită "patriotism democratic". Această idee a fost introdusă în calitate de prevedere-cheie în Mesajul preşedintelui, adresat Adunării Federale, fiind intitulat "Despre consolidarea Statului Rus". Elemente constitutive ale noii ideologii au devenit: conceptul de formare a unei noi naţiuni politice „ruşi", cu o retorică politico-patriotică generală, care include şi ideea de „Rusia ‒ mare putere”, declaraţia cu privire la necesitatea reintegrării spaţiului postsovietic cu rolul de lider al Rusiei, precum și renaşterea sintagmei "Rusia unitară și indivizibilă". În practica politică, o dezvoltare cu totul specială a căpătat teoria noii națiuni ruse.

Atunci cînd la putere a venit Putin (1999), rigiditatea și perseverenţa, consolidate de imaginea unui statalist convins, i-au permis noului prim-ministru să ocupe nişa ideologică a așa-numitului „conservatorism iluminist”. Această tendință a fost confirmată printr-o serie de documente politice de program, care conțineau, inclusiv prevederea referitor la necesitatea ideii naţionale, înţeleasă ca patriotism, suveranitate, statalitate şi solidaritate socială, ca mai apoi să ţină şi de practica politică a lui Vladimir Putin, deja în calitate de șef al statului.

Păstrînd aceeași paradigmă a activat şi Medvedev, în pofida retoricii economice liberale. În mesajul său din 05.11.2008, adresat Adunării Federale, președintele Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, referindu-se la ruşi a vorbit despre ei ca fiind o națiune cu o istorie milenară, care a creat o cultură unică, care există în baza temeliei solide a valorilor şi idealurilor elaborate şi probate timp de secole.

În același timp, D. A. Medvedev a evidențiat în mod special tradițiile familiale, grija faţă de cei vîrstnici și patriotismul. Acestea, a spus el, sînt valorile noastre, principiile societății noastre și reperele morale. Toate acestea sînt lucruri evidente, pe înţelesul tuturor, ideea generală asupra cărora ne face să fim un popor unitar.

Pentru alte țări, ideologia națională este reprezentată prin tot felul de construcţii etnice imperiale. În Turcia, spre exemplu, este la modă ideea pan-turcismului și cea a Marelui Turan. În unele dintre monarhiile arabe se promovează în mod serios ideea Marelui Califat. În Japonia, conservatorii pînă în prezent visează cu ochii deschişi la Imperiu și la japonezii ca parte a „marii familii japoneze”, în care fiecare îşi cunoaşte drepturile și obligaţiile, respectă ierarhia în societate, familie, inclusiv în ce-i priveşte pe cei vîrsnici. România a preluat ideea pan-românismului, în care România apare ca succesoare a ideii „Romei Mari”. În Polonia este promovată în mod activ ideologia Rzecz Pospolitei şi a misiunii speciale a Poloniei în modernizarea "Estului barbar" (adică a Belarusului, Ucrainei, Rusiei). Ucraina încearcă să promoveze ideologia rusofobiei și a "măreţiei cazacismului" ca esență a Ucrainei libere în contrast cu Rusia "sclavagistă".

În Moldova, totul este mult mai dificil. Noi nici măcar nu avem oficial fixată în constituție ideea statului național, dar nici a nucleului care stă la baza formării naţiunii. Articolul 1 din Constituția Republicii Moldova propune o interpretare neo-liberală a valorilor supreme de stat. În şirul valoric propus "omul, drepturile și libertățile lui" stau pe locul întîi. Religia, familia, statalitatea, națiunea au roluri secundare. În articolul 10, „Unitatea poporului și dreptul la identitate” lipseşte definiția clară a „moldovenilor ca națiune, care formează statul". Adică, se vorbeşte despre dreptul la identitate a poporului, dar nu este indicat despre ce popor este vorba!

În țara vecină, România, în Constituție este stipulată ideea că România este un stat național, iar cetățenii acestuia sînt români. În Moldova, acest lucru lipseşte. Incontestabil este faptul că independența statului ar trebui să fie, de asemenea, atribuită valorilor constituționale fundamentale, mai mult decît atît, acestea trebuie să fie prioritare în raport cu altele. Abordarea neo-liberală prevăzută în Constituția Republicii Moldova a permis legalizarea partidelor și programelor unioniste, existența unor organizații anti-guvernamentale, promovarea istoriei anti-moldoveneşti şi a ideilor naționale, legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, care aduce prejudicii valorilor tradiționale și familiei ca temelie a societății și națiunii.

Proclamarea ideologiei drepturilor omului ca adevăr absolut duce la scindarea statalităţii, națiunii, comunităţii și familiei. În acelaşi timp, noi nu sîntem împotriva drepturilor omului, însă ele nu ar trebui să contravină intereselor statului, societății și națiunii, mai ales, în acele cazuri în care este evident că drepturile omului sînt un instrument de luptă a unor state și națiuni împotriva altora. În caz contrar, ajungem la o absurditate absolută, atunci cînd în şcoli este studiată istoria altor state, prin urmare şi a altei națiuni, sau atunci cînd în organele puterii de stat, datorită interpretării "liberale" a drepturilor omului, sînt aproximativ 30 de cetățeni ai României. La Curtea Constituțională s-a creat o situaţie şi mai interesantă: din cei șase judecători patru sînt cetățeni ai României.

Principalul obstacol în calea introducerii unei ideologii unice de stat îl constituie cele două articole, care şi-au pierdut complet sensul: acel cu referire la diversitatea ideologică și pluralism (articolul 1, alineatul 3) și acel referitor la faptul, că nu poate exista nici un fel de ideologie a statalităţii sau o ideologie obligatorie (Articolul 5, alineatul 2). Aceste articole au fost introduse pentru a întări starea societății fără o idee fundamentală, apărută după prăbușirea ideologiei comuniste. Însă, haosul din conştiinţă nu poate dura mult timp, în caz contrar acesta este capabil să distrugă statul însuși, așa cum s-a întîmplat cu Uniunea Sovietică după prăbușirea ideologiei comuniste. Constituția ca lege fundamentală a statului este o derivată a ideologiei și obiectivelor societății, dar nicidecum invers.

Prin urmare, Republica Moldova ar trebui să consolideze ortodoxia în calitate de religie de stat, statul național și națiunea moldovenească ‒ ca bază și esență a statalităţii moldoveneşti, moldovenismul şi ideea de modernizare a țării ‒ ca idei naționale. Drept valori și repere morale ar trebui proclamate familia (de exemplu, în Constituția Ungariei este promulgat: "familia formată dintr-un bărbat și o femeie constituie baza națiunii"), credința creștină, dreptatea socială, proprietatea privată, unitatea, egalitatea, patriotismul, suveranitatea și solidaritatea socială (ajutorul reciproc), grija pentru persoanele în etate, responsabilitatea faţă de familie, comunitate și țară.

Astfel, cea mai importantă sarcină a puterii de stat, care tinde spre păstrarea identității naționale a Republicii Moldova, este dezvoltarea ideii naţionale moldoveneşti, moldovenismului argumentat științific, propaganda adevăratei istorii a poporului moldovenesc, confirmarea denumirii străvechi a națiunii – „moldoveni” şi a limbii ‒ "moldovenească". Toate acestea ar trebui să se facă în baza ortodoxiei. Pe această bază, este posibilă consolidarea întregului popor al Republicii Moldova în jurul națiunii majoritare întru realizarea unui viitor mai bun, inclusiv şi în ceea ce priveşte problemele de elaborare a unei politici economice adecvate. În baza ideii naționale adoptate devine posibilă şi trebuie elaborată seria politicilor publice, care vor constitui fundamentul pentru consolidarea identității moldovenești.

Mihai Sorbală