Inovații de dragul păstrării tradițiilor

Interlocutorul nostru este Andrei Vozniuc, parohul Bisericii Măzărachi, blagocestivul eparhiei de rit vechi a Moldovei

- Părinte Andrei, fiind paroh al unei Biserici din capitală, ați stat zile în șir în satul Cunicea, Florești. Ține de obligațiile Dvs. de blagocestiv?

- Anume așa. Cunicea este cel mai vechi sat de rit vechi din Moldova. La 18 august, trecut, acolo a decedat parohul bisericii din localitate, părintele Ștefan, și încă nu-i putem găsi un înlocuitor. În biserica de rit vechi, candidatul la gradul sacru, vorbind pe limba noastră, trebuie să fie o persoană curată și neapărat căsătorită. Înainte de nuntă, el și soția sa trebuie să păstreze virginitatea. De un an căutăm un candidat demn pentru această funcție, care să devină un adevărat sprijin spiritual în sat. Căutăm nu numai în republică , dar și în Ucraina, și în Rusia. Sper ca în scurt timp să rezolvăm această problemă, căci Cunicea pentru prima dată în istoria sa este de așa mult timp fără preot. Iată de ce în acele zile de iulie am fost nevoit să rezolv numeroase probleme, să îndeplinesc toate cerințele și slujbele. Trei liturghii consecutiv, apoi înhumarea unui oficial decedat, apoi vizitarea bolnavilor la domiciliu. În plus, am organizat în sat mai multe adunări. Satul e mare, viu, poporul este evlavios. De aceea era important ca oamenii să-și poată spune propunerile, temerile, rugămințile.

- În republică, ce număr de comunități de rit vechi avem?

- Cincisprezece. Preoți avem în jumătate dintre ele. Cea mai mică parohie este la Telenești, vre-o 10 persoane. Cele mai mari – în sate ca Dobrija veche, Pocrovca, Cunicea, la Chișinău și Tiraspol. Astăzi mulți dintre locuitorii lor părăsesc locurile natale, caută fericirea peste hotare, devin participanți ai programului rus de strămutare. Însă în general, asta nu afectează viabilitatea eparhiei. În Moldova, credința de rit vechi are rădăcini de trei sute de ani.

- Inclusiv în Transnistria?

- Desigur. Acolo avem trei comunități – la Tiraspol, Bender și în satul Bîcioc, Grigoriopol. Nu le lăsăm fără atenție. Cu ceva ani în urmă autoritățile locale din Tiraspol au reparat capital acoperișul bisericii de rit vechi. Da recent, o structură de afaceri a acordat un ajutor: a instalat în jurul bisericii un gard nou, a contribuit la construirea casei bisericești. În s.Bîcioc am reușit să ridicăm o clopotniță -grație unui mecenat care s-a născut în acest sat.

- Evident, pandemia nu putea să nu afecteze activitatea eparhiei.

- Ea a distrus multe din planurile noastre. Dar dacă în România lipovenii au început să se roage pe străzi, au instalat altare de vară în corturi și foișoare, noi nu am mers pe această cale. În cele mai grele timpuri chemam, din amvon, oamenii să se păzească pe sine și pe cei apropiați, și astfel am redus numărul celor care se rugau în biserică.

Cu regret, din cauza măsurilor de carantină nu am putut organiza mai multe evenimente consacrate jubileului de 400 de ani ai protopopului Avvacum – conferințe, concerte, expoziții, prezentări de carte. Se preconiza, ca în a. 2020 jubileul acestui ascet spiritual, scriitor talentat să fie marcat festiv în toate comunitățile de rit vechi pe toate continentele. Mi-a reușit doar să țin o prelegere într-o conferință online, organizată la Moscova, în casa lui Pașcov.

Covidul ne-a încurcat să marcăm demn și centenarul eparhiei noastre. În a. 1920 a fost numit oficial primul episcop de Chișinău, Innochentii Usov. Acest arhiereu a stat în fruntea eparhiei timp de 20 de ani. În cinstea lui, doream să înființăm o tradiție nouă – lecturile Innochentii. Vlădica Inochentii a fost un episcop-scriitor, care ne-a lăsat moștenire numeroase lucrări. Tot acestui jubileu de 100 de ani ai eparhiei am vrut să-i consacrăm expoziția de fotografii a lui Serghei Țîmbaliuc, care a acumulat o arhivă mare care povestește despre viața credincioșilor de rit vechi din Moldova. Mai avem un vis – s-o ajutăm pe Natalia Abacumova să editeze o carte despre toate eparhiile de rit vechi din Moldova. Ea a acumulat un material științific, de arhivă neprețuit, pe care noi l-am fi completat cu documente foto. O astfel de carte ar fi apreciată la justa valoare de adepții ortodoxiei vechi, dar și de cei interesați de viața rușilor pe teritoriul moldovenesc. Fără sprijinul sponsorilor nu ne-am putea descurca, și eu sper că se va găsi un mecenat care este gata să sprijine acest proiect semnificativ.

Cum am mau spus, pandemia ne-a încurcat multe planuri. Cum numai se va retrage, neapărat vom traduce în viață cele plănuite.

- Înțeleg că din cauza piedicilor de carantină s-a iscat o pauză în comunicarea dintre întîi-stătătorul BORRV, mitropolitul Moscovei și a întregii Rusia Cornilii și conducătorul credincioșilor de rit vechi din România, mitropolitul de Belaia Crinița Leontii. Întrevedreea lor la Biserica Măzărache , la 10 Mai,2018 a fost un eveniment istoric, după care urma ca mitropolitul Cornilii să viziteze România în a. 2020.

- Este un eveniment istoric pentru toți adepții ortodoxiei de rit vechi, căci este vorba despre biserici creștine înfrățite în care trebuie menținută dragostea creștină. Este chezășia propovăduirii în lumea de azi. Fără servicii divine comune ar fi imposibil. Unirea se consolidează prin bucuria comunicării în rugăciune, prin liturghie, ceea ce în traducere înseamnă CAUZĂ COMUNĂ. Simbolul unirii este cupa din care se împărtășesc toți creștinii. Dacă bisericile frățești vor înceta să se roage ele nu vor mai fi frățești. Ceea ce e lipsit de logică – Hristos nu poate fi divizat. Este foarte important ca și mitropoliții să se roage împreună și astfel să arate dragostea apostolească. În anii precedenți, asta se făcea la Belaia Crinița, în regiunea Cernăuți. Da la Moscova nu-mi amintesc careva rugăciuni comune ale celor doi mitropoliți.

Avem mare nevoie de un Sobor comun, ca împreună cu frații ruși din România să putem discuta problemele bisericești acumulate. Trebuie să înțelegem, că mitropolia Belaia Crinița , pe care circumstanțele istorice au impus-o să se mute în România, nu se mărginește doar la România. Mitropolitul din Belaia Crinița are grijă de toți credincioșii de rit vechi aflați peste hotare – în Europa, America, Australia, în alte țări și pe alte continente. Mitropolia Moscovei a canonizat în ultimii ani mai mulți sfinți, care încă nu-s canonizați de mitropolia Belaia Crinița. Adică, treptat noi de îndepărtăm unii de alții. Iată de ce era așa de importantă întrevederea din mai, 2018 de la Biserica Măzărache. Voi menționa, că pentru prima dată în ultimii ani s-au adunat așa de mulți arhierei – 11 episcopi din ambele părți. Negocierile au durat ziua întreagă. Iar la final fețele luminoase ale participanților au arătat că ele nu au fost zădarnice, că s-a ajuns la o înțelegere în chestiunile cele mai importante. Atunci mitropolitul Cornilii a fost invitat să viziteze România în a.2020. Iar în a.2019 urma să aibă loc următoarea întrevedere la Chișinău, în biserica noastră, care astfel devine unica platformă neutră pe care pot interacționa mitropoliții. Desigur, cum numai pandemia va ceda, și vizita în România, și întrevederea de la Chișinău vor fi pregătite imediat.

- Știu că în a. 2015 la biserica Măzărache a fost descoperită o arhivă eparhială de rit vechi foarte bogată, care începe cu perioada a.1944. Care este soarta ei?

- În cercetarea acestor documente unice - manuscrise, agende, scrisorile preoților și ale mirenilor, cărți liturgice ne-a ajutat Natalia Litvinova, profesoară la Universitatea ”M.Lomonosov” din Moscova, una dintre organizatoarele expedițiilor arheografice de studiere a comunităților creștine de rit vechi din Moldova. Este extrem de interesantă arhiva lăsată de vlădica Iosif, care a condus eparhia între anii 1945 – 1961. Acolo toate-s sistematizate, repartizate, numerotate , chiar și scrisorile anonime. Datorită ei, noi putem cunoaște activitatea celor 20 de comunități ale eparhiei în acei ani. Este foarte interesantă agenda personală a lui vlădica. E lesne că înțelegi adevărata valoare a acestor înscrisuri, făcute într-o limbă vie, plastică.

- Este adevărat că și azi mai sperați să găsiți arhiva eparhială antebelică, care include lucrările episcopului Innochentii, dispărută fără urmă?

- Sperăm că ea va fi găsită. În acei ani în Moldova trăiau așa apologeți ai creștinismului de rit vechi, ca renumitul istoric și scriitor Fiodor Melnicov, părintele Ștefan Cravțov, care a devenit mitropolitul de Belaia Crinița, părintele Chiril Ivanov, alți scriitori talentați, cercetători ai ritului vechi, preoți. Ei corespondau cu personalități strălucite, editau cărți, broșuri. Aici, erau numiți «partidul rus». Apropo, acum 10 ani o mare parte din moștenirea lui Melnicov a fost găsită în România, în timpul reparației unei case vechi. Proprietarul casei a vrut să o pună pe foc . Din fericire, el a arătat aceste foi preotului, și așa a aflat că este un lucru neprețuit, care a stat la baza celor 8 volume de lucrări ale lui Melnicov, care includ materiale foarte valoroase despre creștinii de rit vechi.

- La biserică, Dvs. creați un muzeu-sacristie a credinței de rit vechi în Moldova. Despre ce vor povesti exponatele lui?

- Muzeul va activa deplin după ce îl vom echipa cu rafturi speciale. Am început să amenajăm această încăpere din Centrul spiritual în mare parte grație scriitorului-etnograf Pavel Liubici. Aici avem lucrările pictorului Piotr Rîlischii, care și-a imortalizat baștina – satul Pocrovca. Iar fondurile de bază vor fi constituite din numeroase materiale de arhivă – fotografii, agende, scrisori, manuscrise, create la noi, în sudul Basarabiei și aduse secole în urmă din Rusia. Vor fi nprezentate icoane, obiecte liturgice – potire, candele, cruci pectorale vechi. Sper că în viitorul apropiat printre exponate vom avea și veșmintele preoților din sec.19, care grație ambasadei Rusiei au fost duse la Moscova pentru restaurare, căci la Chișinău este imposibilă restaurarea țesăturilor de epocă.

Pentru noi este foarte important să echipăm nu numai muzeul, dar și depozitul de carte, depozitul de icoane, încăperea pentru documentele de arhivă. Tot aici, la Centrul spiritual, în septembrie se va deschide o școală duminicală pentru copii și maturi. Biserica va deveni nu doar un centru religios, dar și unul cultural de rit vechi, în care va fi studiată istoria și contemporaneitatea. Apropo, aici apare și ziarul eparhial «Виноград». Editarea lui va continua toamna în același format А4 pe 12 pagini. Ca și în numerele trecute, vom publica acolo materiale despre viața eparhiei, activitatea mitropoliei, actele soboarelor, ședințelor consiliului mitropoliei, articole liturgice, canonice, istorice.

- Am auzit despre minunații restauratori Natalia Golenco și Gheoghe Nicolaescu, care readuc la viață iconostasul unic din biserica Pocrovca. În Centrul spiritual s-a găsit loc și pentru atelierul lor ?

- Fiind blagocestivul eparhiei, eu controlez lucrările de restaurare a acestui iconostas vechi. Îl restaurează meșteri cu adevărat minunați, de categorie superioară. Aducem din Pocrovca icoane, tot iconostasul conține cca 70, unele de un metru înălțime. Practic fiecare dintre ele păstrează o taină: sub chipurile sfinților găsim straturi multe, așa numitele înscrieri tardive. Plus - funinginea acumulată. Să nu uităm că iconostasul este primul lucru pe care îl observă omul care intră în biserică. Ani în șir bisericile erau nevoite să instaleze iconostase «asamblate» din icoane aparte. Dar tradiția creștinilor ruși de rit vechi, care se trage din sec. 15, cere un iconostas unic, întreg, care are propriul sistem semantic. Datoria noastră este să o păstrăm.

- Părinte Andrei, aveți 37 de ani. Sună incorect pentru un preot de rit vechi, dar ați făcut o carieră strălucită: parohul principalei biserici de rit vechi din țară, cu 6 ani în urmă ați fost ales blagocestivul eparhiei. Participați la ședințele consiliului mitropoliei, la Moscova. Dar aveți studii de jurist, nu?

- Da, am absolvit dreptul la Universitatea din Bălți, însă nu am lucrat pe specialitate. Am livrat produse de panificație, al lucrat la o tipografie, am făcut serigrafie. Dar cunoștințele juridice mi-au prins bine. De fapt, întreaga Carte a legilor bisericești este construită pe dreptul roman. Din fragedă copilărie am mers spre credință, deși părinții erau simpli cetățeni sovietici, buni, muncitori. Mama provenea dintr-o familie de rit vechi, lucra educatoare la o grădiniță de copii, tata – la fabrica de zahăr. El a acceptat credința noastră înainte de a se cununa cu mama. Pe mine în lumea credinței de rit vechi m-a adus bunica pe linie maternă, Elizaveta Iacovlevna Subbotina. Ritul vechi nu constă doar în vizitarea bisericii. Contează modul de trai, pătruns de creștinism: rugăciunile zilnice, posturile stricte. Înainte de orice lucrare, trebuie să faci semnul crucii. Bunica a curmat orice prostii ale tinereții. Am mers cu ea la biserică de la 10 ani. După ce vărul meu a obținut un computer, ea nici nu intra în camera lui.

- Să fi știut Elizaveta Iacovlevna, că nepotul ei va procesa la computer ziarul eparhial!

- Da, pe atunci nu ne imaginam așa ceva. Dar eu în copilărie am mers spre credință foarte insistent. Odată chiar am fugit la mănăstirea Cunicea. Mama m-a găsit, m-a dus acasă. Pe urmă s-a conformat, mi-a permis să-mi petrec acolo vacanțele. Încă de atunci mă pasionau icoanele. Îmi plăcea să desenez, da la mănăstire lucra familia neaoșă a pictorilor de icoane Moscvicev – acum răposata Evdochia și fiica ei Anfisa. Ele m-au învățat multe lucruri. După cl.11 un an întreg am însușit, la mănăstire, secretele acestei arte. M-a influențat și școala duminicală de la biserica s. Pocrovca, unde am cunoscut-o pe viitoarea mea soție Tatiana.

- Încă nu demult era greu să-ți închipui această deschidere a celor de rit vechi – conferințe, expoziții foto, concerte. Toți enoriașii salută această disponibilitate spre dialog cu societatea, cu statul?

- Nu, nu toți. Însă majoritatea înțelege, că în realitățile noastre este imposibil să trăiești în autoizolare. Este necesar dialogul cu puterea, cu diferite comunități de rit vechi. În ultimii ani, avem posibilitatea să discutăm și în cadrul meselor rotunde moscovite, devenite tradiționale înainte de pandemie. Participanții lor – preoți, savanți istorici, filozofi, culturologi, studenți. În societate crește interesul pentru creștinismul de rit vechi – apar tot mai multe cărți, reviste, filme televizate despre istoria ortodoxiei de rit vechi.

Voi menționa în mod deosebit, că multe sărbători, conferințe și expediții științifice ale noastre au fost organizate cu aportul ambasadei Rusiei, reprezentanței Rossotrudnicestvo. Le mulțumim diplomaților ruși pentru atenție și sprijin: de Crăciun eparhia primește cadouri pentru copii și veterani. Se știe, că minunatele clopote pentru biserica de rit vechi din Cahul au fost dăruite de ambasada Rusiei. Diplomații ruși au dăruit cărți și pentru școala duminicală. Recent, angajații Casei Rusești din Chișinău au donat un lot de carte s. Pocrovca, și au promis să contribuie la echiparea muzeului cu rafturi speciale.

- Din februarie, curent consiliul bisericii Măzărache are un nou președinte – Iacov Timofeevici Tiutiunicov, grație căruia au fost soluționate mai multe probleme…

- El s-a dovedit a fi un organizator bun, un președinte activ al consiliului. Grație eforturilor sale a fost soluționată problema înregistrării cadastrale a clădirii cu două etaje a Centrului spiritual, se lucrează la gazificarea încăperilor de pe teritoriul bisericii, a fost reconstruită prăvălia de lumînări. Iacov Timofeevici a adus un lot mare de marfă pentru ea de la Moscova – pandemia a făcut și aici anumite probleme. Principalul e că acum el personal pune bazele producerii lumînărilor din ceară naturală. Într-o încăpere de la subsol a fost utilat un atelier, în Rusia – achiziționate matrițe speciale . Dacă ne reușesc toate, vom aproviziona cu lumînări nu numai capitala. Adică, Iacov Timofeevici are multe idei, inclusiv ce țin de activitatea excursionistă pe teritoriul bisericii Măzărache.

- Pe tot spațiul post-sovietic s-au păstrat doar trei mănăstiri de rit vechi: la Uleima sub Iaroslavl, Belaia Crinița în Ucraina și la Cunicea. Credeți că aceasta din urmă poate fi deschisă pentru excursii? Mulți și-ar dori să o viziteze.

- Eu cred că nu trebuie să facem acest lucru. Mănăstirea înseamnă plecare din lume, acolo se roagă zi și noapte: rugăciunea comună, rugăciunea personală, rugăciunea înainte de somn, citirea învățămintelor în timpul mesei… Da, la mănăstirile mari, cum e cea din Uleima, călugărițele au unde se refugia. Acolo pe un teritoriu enorm stau mai multe clădiri, biserici. Da la noi trei călugărițe și 7 poslușnițe în frunte cu stareța mănăstirii matușca Solomonia trăiesc și muncesc într-o încăpere mică, unită cu biserica. Ce fel de excursii mai pot fi?

- Părinte Andrei, corul de bărbați al bisericii este renumit. Am auzit multe impresii benefice despre harul Dvs. – vocea puternică, care sună foarte bine împreună cu corul, despre cîntările care păstrează tradițiile sudice de rit vechi. Nu în zadar acum niște ani spectatorul a salutat foarte călduros corul Dvs . la seara muzicii sacre în Sala cu Orgă.

- Da, corul a evoluat deseori în sălile de concerte, și la Moscova, și la Rogojscaia sloboda, și în bisericile altor orașe. Încercăm să interpretăm piesele păstrate anume prin părțile noastre. Ele au într-o notație deosebită în manuscrisele din aceste regiuni sudice. De aceea trebuie să păstrăm aceste tradiții ca pe ochii din cap. În Rusia se interpretează mai sec, academic, la noi – melodios, sufletește.

Apropo, la 18 iulie toți creștinii l-au sărbătorit pe Serghii Radonejschii, și în Casa de cultură a s. Pocrovca am organizat o seară de cîntări spirituale cu participarea a patru coruri – a bisericii Măzărache, a comunității de rit vechi din Tiraspol, Cunicea și Pocrovca. Concertul a adunat și băștinași, și numeroși oaspeți.

- În Moldova au avut loc numeroase expediții arheografice de studiere a tuturor aspectelor modului de trai al comunităților de rit vechi. Le-a condus Irina Vasilievna Pozdeeva, profesoară a Universității ”M.Lomomosov din Moscova. Credeți că e important să fie continuate aceste studii la scară largă?

- Aceste expediții au fost blagoslovite de mitropolitul Cornilii și de episcopul Chișinăului și a întregii Moldove Evmenii. Creștinii noștri le mulțumesc acestor oameni pentru munca titanică de studiere și păstrare a culturii ortodoxe de rit vechi pe teritoriul Moldovei. Se știe că în rezultatul acestor expediții au fost descoperite manuscrise necunoscute anterior, materiale de arhivă valoroase. Potrivit savanților, în Moldova au fost descoperite toate tipurile de cărți de rit vechi, datate cu sec.17, într-o stare bună! La noi există ediții ale tuturor tipografiilor principale din sec.18, inclusiv renumita tipografie Klințovsk. Dar anume cărțile au fost întotdeauna baza culturii creștine.

Desigur, sperăm că asemenea expediții științifice vor continua, și că în Moldova vor veni savanții ruși. Țin minte cum se mirau ei de faptul că în satele noastre oamenii le răspundeau la întrebări timp de vre-o 6-8 ore, și demonstrau o cunoaștere perfectă a genealogiei lor de cel puțin patru generații.

Apropo, anume Irina Vasilievna Pozdeeva a sonorizat formula importantă, care trebuie să contribuie la păstrarea culturii ortodoxe de rit vechi – inovații de dragul păstrării tradițiilor. Anume grație cunoașterii energice, insistente, curajoase a noului, ortodocșii de rit vechi și-au putut păstra mereu modul de trai, cultura, credința.

A intervievat Tatiana Borisova