TEMELE PRINCIPALE Toate Știrile

MAI multeminimizează

Revenirea la handmade

În deceniul din urmă urmărim cum în Republica Moldova revine tendințele handmade. Cu fiece an tot mai mulți dintre cetățenii noștri dezvoltă și promovează mărfuri-unicat, confecționate de ei înșiși. Dacă mai înainte (în special în anii antebelici și postbelici) lucrurile produse industrial erau considerate de cea mai bună calitate, acum tot mai apreciat devine lucrul manual.

Cu folos pentru tine și pentru alții

Experții spun că tendința handmade revine pentru că oamenii își doresc unicitate. Ei nu vor să cumpere și să poarte îmbrăcăminte standardizată, de șablon, ei își doresc exclusivitate. Mulți nu-și permit să cumpere din buticuri scumpe, și nici nu poți fi sigur că plătind o sumă mare, vei avea norocul să porți haina mult timp. În schimb, poți coase, tricota personal ceva într-un singur exemplar sau poți cumpăra vestimentație de autor de la cineva care este pasionat de acest meșteșug.

Meșter handmade nu este doar cel ce coase, croșetează, sculptează în lut sau în lemn obiecte unice, fierbe săpun etc., dar și specialistul care produce în loturi mici, de cele mai multe ori manual, diverse produse alimentare, cultivă produse ecologice, coc pîine sănătoasă, produc brînzeturi, fac vrăji deasupra infuziilor din plante, dulcrețurilor și altor chestii folositoare. Tot mai multă lume optează pentru o mică afacere de familie. Și este de înțeles – mulți oameni vor să se alimenteze corect și sănătos. Situația incertă privind locurile de muncă în țară, șomajul îi provoacă pe oameni să deschidă o afacere proprie, care chiar dacă nu-i va îmbogăți, nu-i va lăsa să moară de foame. Unii dintre concetățenii noștri trec la manufactură, dorind să fie de folos oamenilor, să le împartă din cunoștințele și aptitudinile proprii.

Din această categorie face parte și interlocutoarea Noi.md Aurelia Guzun, care cunoaște totul despre ierburile de leac. Aceste cunoștințe se transmit de generații pe linia feminină a familiei. Aurelia pregătește produse din ierburi, dar o face, - spune ea, - de dragul pasiunii, este un hobby al ei. Ne-a povestit, că practică acest meșteșug deoarece multă lume dorește să cumpere produse ecologice, pregătite în condiții casnice, căci are grijă de propria sănătate și dorește să consume produse autohtone curate.


– Pentru unii este important să sprijine producătorii locali, și pentru mine este important să cumpăr produsele fermierilor noștri, chiar dacă uneori ele-s mai scumpe ca cele din rețelele comerciale, – spune A.Guzun. – Dar cel mai mult oamenii au încredere în producătorii locali onești, care se comportă cinstit și grijuliu cu clienții lor. Producătorii mici fac asta, căci doresc să reușească pe piață.

Plus la ierburile medicinale, prepararea ciocolatei, bomboanelor din fructe uscate, miere și nuci, A.Guzun fierbe dulcețuri din petale de trandafir, bujor roz, salcîm, liliac și caprifoi, siropuri din muguri de pin și conuri de brad. Pentru a-și promova produsele și pentru a-și împărtăși cunoștințele și aptitudinile, utilizează rețelele sociale.

– Eu încă nu pot fi un exemplu de business mic. Deocamdată, mă aflu la nivelul hobby. Dar dacă voi decide să fac afaceri, voi opta pentru gospodăria țărănească, de fermier. Cred că această formă de organizare este cea mai potrivită pentru necesitățile unei produceri mici cu profil artizanal. Pentru a porni o afacere bazată pe ierburi medicinale, e nevoie de suprafețe mari, aer curat, plantații. Pentru mine și hobby-ul meu este important să mențin sănătatea cu ajutorul ierburilor de leac și a forțelor naturii.

De ceva ani, jurnalista Inna Jeltova cultivă verdeață condimentată, prepară oțet din fructe și pomușoare, ceaiuri din ierburi și alte tipuri de produse din fructe și legume, fabricate manual. A început totul din dorința de a crește pentru consum propriu ierburi, legume și fructe sănătoase, ecologice. Treptat, acestea au început să fie cunoscute în cercul prietenilor, apoi – a cunoștințelor, apoi a prietenilor și cunoștințele cunoștințelor. Acum este o mică afacere sub acoperișul magazinului virtual DomnMoraru. Caracteristica paginii lor din internet spune: «Straturi ecologice pe coastele Cojușnei. Cultivăm pentru noi și pentru cei ca noi ».

La întrebarea de ce mulți oameni preferă să cumpere produse de la producătorii locali, Inna a răspuns cu o altă întrebare: «Tu vei prefera tocana de vinete sau castraveciorii murați, preparați de tine sau prietena ta, sau pe cele de la supermarket ? » Ea a amintit, că altă dată toți aveau bunici\străbunici, mătuși la țară, care coceau pîine, conservau legume, creșteau acasă găini etc. Și era o rutină drăguță, cu care eram obișnuiți. Venind în ospeție, plecam încărcați cu produse naturale, crescute acasă. Da acum am rămas, figurat vorbind, fără bunici . Satul a rămas pustiu, dar ne dorim ceva real, nu impersonal.

– În toată lumea, este apreciat lucrul manual. Noi abia ne apropiem de aceasta. Unii zic: mare lucru, să cultivi verdeață. Iar cei care au propriul teren, vilă, înțeleg cum e să cultivi verdeața nu pe bază de îngrășăminte, nu pe hidroponice, da din cea veritabilă, aromată , – cugetă I.Jeltova. – Lucrul manual întotdeauna presupune volum mic și implicare personală. Deci, este pus și suflet. Poți să n-o ei în serios și să mergi la supermarket. La urma urmei, pentru cineva chiar nu contează: este pîinea marilor producători autohtoni, sau cea de la Nata Matiescu sau Dorin Mereuță. Deși, la sigur, cel care a gustat din produsele de panificație ale Natei sau ale lui Dorin, va face diferența sută la sută. Este un produs diferit. Pe cel de la Nata eu îl mănînc sec. Pe el nu poți pune o bucată de salam sau cașcaval, el este autosuficient. Sau același oțet. Poți cumpăra unul german de la magazin. Nu zic că e rău. El e bun, dar e altul, NU ESTE VIU. Nu-i dăunător, dar nici folositor. Da în condiții de casă fiecare lot (lot înseamnă cel mult douăzeci de litri, dacă e din pomușoare - trei-patru litri) are alt gust. Pentru că nu e o fabrică, unde totul este determinat, filtrat în minutul necesar, etc. Adică, totul este individual. Iar lucrul manual este alternativa deplină a producerii industriale. Și e nevoie de mult timp și efort pentru a face, a ambala, semna. Și sticluțele cu oțet nu se mișcă pe bandă rulantă.

Interlocutoarea Noi.md a menționat, că pentru a realiza volumul de produse pe care ea îl face la moment, deocamdată este suficientă prezența pe rețelele sociale. Dar mai departe apare dilema și întrebarea: dacă ne dezvoltăm în continuare, cîtă manufactură va mai fi în această afacere? În opinia ei, în producerea manuală cel mai complicat este nu să-ți promovezi produsele, ci să corespunzi legislației în vigoare.

– Cel mai dificil este să corespunzi legislației, care nu este deloc loială față de ceea ce se numește «artizanat» – meșteșug, – menționează I.Jeltova. – În sensul că ți se înaintează o mulțime de condiții, care au logică dacă tu ești, barem, un S.R.L., dar arată ca ceva surrealist în contextul celor făcute de tine. Da în condițiile noastre și un S.R.L. este prea scump: nu avem de unde mai plăti și un contabil. De aceștia-s mulți. Statul este orientat spre businessul mare. Poate, și spre cel mijlociu cumva. Da noi – așa, nici încolo, nici încoace.

Miza – afacerea de familie

Între timp, în lume facerile de familie devin tot mai populare. Cu ceva ani în urmă ONU a declarat anii 2019-2028 Deceniul agriculturii de familie, și chiar a elaborat și încearcă să implementeze un Plan global de acțiuni. Premisele au fost simple și clare: creșterea bruscă a populației urbane și reducerea celei rurale, pierderile semnificative ale biodiversității, reducerea calității produselor alimentare. Un alt factor important – în plan planetar, asigurarea populației în creștere cu produse alimentare suficiente , căci în acest domeniu de la o regiune la alta există devieri semnificative. În acest context, ONU mizează în special pe gospodăriile individuale mici și pe fermele de familie.

Portalul Noi.md a clarificat, că acest program a fost precedat de o analiză profundă, care a arătat că acest gen de gospodării are un randament mai mare ca cel al corporațiilor mari, mecanizate. Acest lucru se referă la majoritatea culturilor și produselor, și constă în faptul că fermele familiale lucrează solul mai eficient și mai ecologic, produc diverse produse, deseori obțin recolte mai mari și de o calitate net superioară, și că ele au rămas unica forță care păstrează și încearcă să sporească biodiversitatea. Da, uneori lasă de dorit volumele, comparativ cu gospodăriile mari. Dar acest aspect diferă de la o țară la alta. Spre exemplu, la noi majoritatea laudă produsele grecești și italiene. Ei bine, în Grecia fermele și gospodăriile familiale constituie 95% în repartizarea terenurilor din agricultură. Iar cele mai gustoase produse de panificație, halva, măsline, produse lactate și de carne etc. le produce, în fond, tot businessul de familie. La fel e și în cazul Italiei.

Povara bolilor

În afară de ONU, mai există și Organizația mondială a sănătății (OMS), care a alcătuit o statistică interesantă. Spre exemplu, acum 15 ani prin diverse studii OMS a ajuns la o concluzie serioasă – nesănătatea europenilor este bazată pe bolile provocate de alimentație. Analiștii au introdus un indice numit «povara bolilor», care este estimat în anii de viață, cu amendamentul invalidității. Mai simplu – acest indice apreciază numărul anilor pe care oamenii îi pierd din cauza diferitor maladii, precum și cei trăiți cu dezabilitate. Ei bine, «aportul» alimentației în această povară este mai mult ca semnificativ. În Europa, să zicem, în a.2000 au fost pierduți 136 milioane de ani de viață sănătoasă. Și anume factorii alimentari au fost cauza pierderii a peste 56 mln. de ani. Iar în pierderea altor 52 mln. de ani împreună cu alți factori și-au jucat rolul și cei ce țin de alimentație.

Alegerea sănătoasă

Din spusele antreprenoarei Irina Moghiliova, dacă faci cunoștință cu datele statistice și cele ale cercetărilor, volens-nolens începi să cugeți asupra alimentației sănătoase și asupra faptului, că îți dorești ca cei dragi să aibă o viață mai îndelungată și mai de calitate.

– De aceea, noi în familie ne străduim să includem în alimentație produsele gospodăriilor mici, care de cele nai multe ori atrag atenție și calității, și factorilor ecologici, și altor aspecte. Și chiar faptul că aceste produse costă mai scump ca cele de la magazin nu ne poate sfii, pentru că nu ne dorim să completăm statisticile OMS în compartimentul «povara bolilor din cauza alimentației», – spune I.Moghiliova. – Spre exemplu, de mulți ani am renunțat la oțetul din magazin, unde mai pui că mica gospodărie handmade, de la care procurăm noi, oferă nu doar oțet clasic – de vin și de mere, dar și de pere, gutui, coacăze, zemos, ș.a. Este nu doar mai gustos, mai folositor, dar mai oferă și o diversitate culinară. Principalul însă e că este mai sănătos, căci conține doar 2-3 ingrediente naturale. La fel și ceaiurile din ierburi, mierea, cașcavalul, verdeața și un șir de alte produse – ne străduim să le cumpărăm de la gospodăriile familiale: acolo oamenii au interesul sincer de a bucura cumpărătorul prin calitate și gust. Iar eu personal optez pentru biodiversitate. Și înțeleg perfect, că spre deosebire de businessul mare corporativ, întreprinderile mici de familie îi acordă multă atenție – pot sădi și produce ceea ce nu-i avantajos pentru companiile mari, căci nu aduce profitul preconizat. Oamenii încep să se dumirească în probleme de ecologie, cultivă acele plante care au devenit o raritate, au grijă ca în procesul de creștere și producere a produselor naturale să nu apară multă chimie – anume asta, chiar dacă în măsură mică, influențează pozitiv și clima, și sănătatea.

În același timp, interlocutoarea Noi.md a menționat, că participarea insuficientă a statului în sprijinirea businessului de familie, care formal acceptă strategiile europene în domeniul alimentației corecte, de fapt nu acordă atenție acestor chestiuni nici în baza legislativă. Iată de ce deocamdată gospodăriile mici se isprăvesc de sine stătător cum pot, deseori doar grație propriului entuziasm.

Avem nevoie de strategii complexe

Produsele handmade într-adevăr se bucură de popularitate la noi – e suficient să vii la iarmaroacele specializate ca să te convingi de aceasta. În plus, este un segment minunat pentru atragerea turiștilor – fiecare vrea să aducă dintr-o altă țară ceva inedit, unic, ce nu vei găsi în rețelele comerciale mondiale. Dar poate oare manufactura să devină o sferă suplimentară în dezvoltarea economiei?

Galina Șelari, doctor în economie, directoarea Centrului de cercetări strategice, în comentariul pentru Noi.md a spus că deocamdată nu putem conta pe aceasta.

– Statul nu a fost preocupat de această direcție nici în vremurile mai bune, dar acum, în perioada pandemiei, nu-i arde de aceasta. Ca sursă pentru, scuzați de expresie, «menținerea nădragilor», direcția handmade poate exista, ca parte a economiei , doar dacă va face parte dintr-un program mare, integru. Spre exemplu, turistic, care include pensiunile și magazinașele sătești în care poți cumpăra diverse produse, suvenire, obiecte caracteristice regiunii date – costume naționale, bucate, produse din lut, lemn, etc., - argumentează G.Șelari. – Desigur, este important din punctul de vedere al statului, pentru că multe tehnici de artă populară pleacă împreună cu generația care le posedă. Există entuziaști care încearcă să păstreze aceste tehnici, căci este un lucru important și apreciat, însă la noi în spatele problemei de supraviețuire, creația populară adesea este transformată în meșteșug primitiv, ceea ce este cu totul altceva. La București, spre exemplu, există muzeul satului sub cerul liber, care conține gospodării sătești în care oamenii practică genuri specifice de meșteșuguri naționale. Plus la faptul că oaspeții sau turiștii pot urmări toate aceste procese, li se oferă și posibilitatea de a procura diferite obiecte. Dacă vorbim despre o asemenea formă, ea este reală. Însă aceste meșteșuguri trebuie să fie de calitate, în special dacă este vorba despre ceaiuri, săpun, panificație. Aceste produse trebuie să fie certificate din punct de vedere al siguranței.

În opinia doctorului în economie, în jurul țării noastre lucrurile se schimbau destul de repede și înainte de pandemie, azi se schimbă mult mai rapid, Moldova tot are posibilitatea să se schimbe, dar pentru aceasta e nevoie de strategii complexe și competente.

– Cu 10 ani înainte de pandemie s-a încercat plasarea Republicii Moldova pe harta turistică a lumii. S-au investit mulți bani în marca Made in Moldova, pentru a elabora traseele căii vinului. Însă la noi se vorbea puțin despre sprijinirea ramurii, nu există o analiză a căilor pe care noi le-am promovat timp de un deceniu, dar este totuși un termen îndelungat, – a menționat Galina Șelari.. – Pentru a merge înainte și a soluționa problemele, avem nevoie de o viziune complexă asupra țării.

Așa că în viitorul apropiat nu ne putem aștepta ca manufactura să devină o sferă suplimentară, semnificativă în dezvoltarea economiei. Dar o direcție de activitate interesantă și promițătoare, care ne va face viața mai diversă, ea poate deveni.

Lidia Ceban

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


MAI multe

Sondaj Toate

load