X 
Transnistria stiri: 1352
Eurovision stiri: 497

O moldoveancă a uimit cinematografia europeană cu un scurtmetraj care a scos la iveală fricile sale din copilărie

27 mar. 2021,, 05:01   Interviuri
10315 0

La începutul lunii martie, mass-media din Republica Moldova scria că regizoarea Olga Lucovnicova a cîștigat Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin. Olga este prima moldoveancă care a reușit să obțină premiul mare al acestui festival.

Născută în 1991 în Republica Moldova, Olga Lucovnicova a absolvit în 2017 Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, facultatea - Director Imagine TV și Film. Filmul premiat la Berlinală reprezintă lucrarea sa de diplomă la finalul studiilor de masterat făcute în cadrul programei DocNomads Erasmus Mundus, care a avut loc în paralel în trei țări: Portugalia, Ungaria și Belgia.

Ce a determinat-o să realizeze acest scurtmetraj, dar și alte detalii din spatele producției acestuia descoperim în interviul oferit de regizoare pentru Noi.md.

Cum și cînd a apărut pasiunea ta pentru cinematografie?

În 2009 au început protestele în Moldova. S-a întîmplat să fiu atunci prin centru și am captat niște imagini, pe care le-am încărcat pe o rețea de socializare. Peste cîteva minute a dispărut internetul în tot orașul, iar fotografiile mele erau printre primele ilustrări ale protestelor. Cînd a reapărut conexiunea, fotografiile aveau multe vizualizări și comentarii din toate țările. Probabil atunci am simțit puterea contentului audiovizual. Tot în acel an am început să fac ședințe foto și reportaje. Deja știam că viitorul meu va fi legat de această meserie.


În 2011, în urma unui concurs, am intrat la buget la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Acolo profesorii Vlad Druc, Nicolae Pojoga, Valeriu Ciurea și Paul Protopopescu timp de patru ani au încercat să ne explice superioritatea artei față de lucrările comerciale. Ei au avut o misiune utopică, să explice studenților importanța filmului într-o țară care n-avea cinematografie.

Ai devenit recent cîștigătoarea premiului Ursul de Aur la a 71-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Ce înseamnă pentru tine acest premiu și dacă te-ai gîndit vreodată că ai putea fi distinsă cu un astfel de premiu?

Berlinale era visul meu. Doream să ajung acolo măcar ca un simplu spectator, de aceea am transmis filmul la concurs. Din 4000 de filme au fost alese doar 20 pentru competiția oficială și să fac parte din ea deja era o performanță.

Filmul a fost realizat în procesul de învățămînt. Este lucrarea mea de diplomă pentru masteratul DocNomads în regia filmelor documentare. Este un caz excepțional ca un film studențesc să ia Ursul de Aur.

Pentru mine acest premiu este un pas mare înainte, care îmi va ajuta să realizez planuri de viitor.

Povestește-ne pe scurt despre scurtmetrajul ”Nanu Tudor”, cum s-a născut ideea creării sale?

Filmul este o introspecție autobiografică în copilăria mea prin care am încercat să găsesc răspunsuri la întrebările care mă frămîntau ani în șir. Cred că ideea s-a născut dintr-o nevoie de a privi în ochii fricilor din copilărie, iar camera a fost doar un instrument pentru aceasta.

Cine este autorul scenariului? Cîte persoane au lucrat la acest scurtmetraj? Cu ce dificultăți te-ai ciocnit în procesul filmărilor?

În procesul de studiu în cadrul programului European DocNomads am descoperit lucrările regizoarelor Chantal Akerman din Belgia și Aliona van der Horst din Olanda, care abordează în film propriile istorii. Filmele lor m-au inspirat să fac un film personal, unde să fiu regizor și protagonist în același timp. Era un exercițiu necesar pentru a înțelege eroii filmelor mele care își deschid sufletul în fața camerei. În timpul pre-producție am făcut o cercetare academică despre memoria și traumele din copilărie și narațiunea de la prima persoană în filmul documentar. Aceste studii au stat la baza scrierii și dezvoltării scenariului. Pre-producția a durat cinci luni, iar atunci cînd era planificată filmarea, a început pandemia și echipa de filmare din Belgia n-a reușit să între în Moldova. De aceea a trebuit să lucrez singură la film și să mă ocup de toate aspectele procesului de filmare. Înregistram sunetul, filmam și regizam filmul de sine stătător. A fost un proces foarte dificil din punct de vedere tehnic, care însă a avut niște beneficii pentru dramaturgia filmului, cum ar fi deschiderea și sinceritatea protagoniștilor.

Cine sînt eroii principali al scurtmetrajului și unde a fost filmat?

Filmul este despre mine, iar eu am încercat să exprim emoțiile mele prin intermediul elementelor arhitecturale și decorative din casa străbunicilor, unde au avut loc filmările. Am folosit multe simboluri și motive care relatează istoria filmului într-un mod poetic și metaforic. Personajele secundare ale filmului sînt membrii familiei, printre care și “Nanu Tudor”, conversația cu el devenind coloana sonoră principală a filmului.

Care a fost bugetul scurtmetrajului?

Este o întrebare foarte complicată. În procesul de producție am elaborat bugetul, care a ajuns la 50 000 euro. Asta ar fi suma în viața reală. Însă fiind student, am avut parte de echipament performant oferit de universitate, care ulterior a finanțat și post producția filmului.

Cum ai aflat că ai cîștigat premiul?

A fost un moment pe care-l voi ține minte toată viața. Organizatorii m-au contact cu cîteva zile înainte de anunțarea rezultatelor, pentru a planifica o întrevedere ordinară online. Atunci aveam o presimțire, pe care încercam s-o inhibez ca să nu rămîn decepționată. Pe parcursul conversației, organizatorii m-au anunțat că am cîștigat. Am avut emoții foarte mari, tremuram toată. După ce am terminat discuția, nu-mi venea să cred că este adevărat și așteptam anunțul oficial pe internet pentru a mă asigura că am înțeles totul corect.

Cît timp ai lucrat asupra scurtmetrajului?

Am început să lucrez asupra scurtmetrajului în februarie 2020 și l-am finisat în septembrie 2020. Pre-producția a durat 5 luni, filmarea 10 zile și post-producția undeva o lună și jumătate. Premiera filmului a avut loc în martie 2021 și sper că vor urma multe prezentări în întreaga lume, pentru că deja am primit multe invitații la festivaluri de film.

Povestește-ne despre alte lucrări de-ale tale?

Am în spate multe filme de scurtmetraj. Doar în ultimii doi ani am realizat 10 filme. Totodată, cele mai importante sînt „O crenguță de scoruș” (2012), care a luat locul doi la Cronograf; „Nu am, moarte, cu tine nimic…”(2016), care a luat primul loc la Cronograf, al doilea loc la Festival de film din Croația și a intrat în selecția oficială la mai multe festivaluri internaționale și „Nu e sfîrșitul” (2019) despre Elena Iabanji, o moldoveancă care a învins cancerul și a devenit campioana mai multor super maratoane. Pe lîngă aceasta, în 2017 am făcut un an de voluntariat în Letonia prin intermediul programei European Voluntary Service, unde am descoperit că poezia lui Grigore Vieru “În limba ta”, a devenit imnul renașterii naționale a Letoniei și am filmat pelicula “Valurile Pustiului” (2018) despre Leons Briedis, prietenul lui Vieru și scriitorul leton care a tradus poezia în letonă.

Ce planuri de viitor ai?

Acum încep să lucrez la scenariul unui documentar de lung metraj. Producția va dura 4 ani, în care voi continua să cercetez conceptele de traumă și memorii. Vreau să explorez prin film modul în care istoria ne modelează personalitatea.

Unde îți faci studiile?

Am început studiile în film în 2011, la facultatea Director Imagine Film de la Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice. Am făcut facultatea 4 ani și Masteratul 2 ani. Apoi în 2018 am primit bursa Erasmus pentru studierea Regiei Filmului Documentar după programul de magistratură DocNomads Erasmus Mundus. Primul semestru l-am făcut în Portugalia, al doilea în Ungaria și ultimul an în Belgia. Am finisat studiile la Bruxelles în septembrie 2020, de aceea mă aflu acum aici. Anul trecut am intrat în paralel la doctorat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice și acum sînt în anul II de studii.

Cum crezi că poate fi renăscută cinematografia de acasă?

Renașterea cinematografiei deja a început. Vlad Druc a deschis în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice catedra Multimedia, profesorii de la catedră au aplicat de sine stătător pentru un grant japonez, din care au procurat echipament performant pentru studenți. Mai mulți ani de zile cineaștii au lucrat asupra legii cu privire la cinematografie, care în sfîrșit a fost adoptată, urmată de înființarea Centrului Național al Cinematografiei. Desigur, sînt încă multe capitole la care trebuie să muncim, însă eu sînt foarte optimistă în ceea ce privește viitorul cinematografiei naționale.

Ce înseamnă pentru tine cinematografia și unde ai vrea să ajungi în acest domeniu?

Cinematografia pentru mine nu este un scop, ci un proces de cunoaștere a lumii. Prin intermediul ei, eu mă exprim și interacționez cu realitatea zilnic. Ca în orice domeniu artistic, în cinematografie trebuie să-ți depui tot sufletul, să te dăruiești la maxim sau să renunți la ea complet. Aș vrea să am posibilitate să fac filme toată viața, pentru că am multe istorii care îmi trezesc curiozitatea și simt necesitatea să le povestesc.

Este de menționat că anul acesta pentru Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin au concurat douăzeci de scurtmetraje. Juriul internaţional a decis într-un final că marele trofeu va reveni filmului documentar „My Uncle Tudor/Nanu Tudor” regizat de Olga Lucovnicova.

„În filmul ”Nanu Tudor”, Olga Lucovnicova ne povestește despre complexitatea înțelegerii traumei din copilărie. Pe măsură ce detaliile intime ne introduc treptat într-o aparentă lume idilică, de nostalgie inocentă, discuția ei cu unchiul Tudor scoate la iveală treptat teroarea copilăriei şi negarea ei nesăbuită" în asta "discuția ei cu nanul Tudor scoate la iveală treptat teroarea traumei din copilăriei şi negarea ei nesăbuită". Privirea cinematografică subtilă a Olgăi Lucovnicova se roteşte anume în jurul membrilor familiei”, au menționat membrii juriului, care au apreciat atît „curajul personal”, cît și „măiestria” cu care a fost filmat scurtmetrajul.

Interviu, realizat de Cristina Moisei

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?