X 
Transnistria stiri: 1354
Eurovision stiri: 497

Nicolai Lebedev: ”Eu nu sînt tiran, eu pur și simplu știu ce-mi doresc”

16 noi. 2019,, 09:31   Interviuri
6276 2

Plaiul nostru este foarte generos la talente – nenumărate persoane remarcabile dintre conaționalii noștri și-au manifestat calitățile în diferite țări.

Unul dintre ei este și Nicolai Lebedev, scenarist și regizor de film, dublu laureat al Premiului de Stat al Rusiei – pentru pelicula «Звезда», consacrată eroilor Marelui Război pentru apărarea Patriei, și filmul «Легенда № 17» despre renumitul hocheist Valerii Harlamov. Zilele trecute Nicolai a vizitat din nou Moldova: aici se filma un documentar dedicat creației sale – acea parte, în care este reflectată perioada aflării sale la Chișinău.

La 16 noiembrie, Nicolai își sărbătorește ziua de naștere. Acest interviu, realizat de colega noastră Svetlana Derevscicova pentru revista InStyle în timpul precedentei sale vizite, îl publicăm în calitate de cadou din partea conaționalilor.

ххх

Că Nicolai Lebedev va ajunge departe era evident încă în perioada studiilor la facultatea de jurnalism a Universității din Chișinău și a activității la ziarul «Молодежь Молдавии». Încă de pe atunci se deosebea de ceilalți, iar talentul său strălucea astfel încît la deschiderea chioșcurilor cu ziare, se formau cozi cu doritori de a cumpăra ziarul cu articolul său.


Și iată că la începutul anilor 90, Nicolai a plecat din Chișinău, a absolvit VGIC-ul. A filmat lucrarea «Змеиный источник». A filmat pelicula «Звездa». A luat premiul de stat al Rusiei. A devenit academician al Academiei Ruse de Film ”Nica”. Aprimit premiul «Золотой Орёл». A lucrat în SUA, Australia, Spania, Marea Britanie, Italia, Suedia, Slovacia… A filmat pelicula «Волкодав из рода Серых псов». Și-a cumpărat un apartament în Spania. Filmează «Легендa№ 17». A obținut al doilea Premiu de Stat al Rusiei. A filmat pelicula«Экипаж».

În tot acest răstimp noi eram mîndri de el, ne bucuram pentru succesele sale uite ce vedetăși ce celebritate a crescut printre noi! De parcă am lua și noi parte la faima și talentul său, iar lumina slavei lui cade și peste noi, pămîntenii lui provinciali.

Și iată-l pe Nicolai Lebedev la Chișinău. Nu a venit pur și simplu – a adus cu el noua peliculă «Экипаж», premiera căreia la Moscova a fost una de răsunet.

Cu toții eram curioși: cum e Nicolai al nostru? Același băiat bun, simplu,fermecător? Nu s-a molipsit de ”boala vedetelor”? Nu și-a uitat pămîntenii? Nicolai nu ne-a dezamăgit. A rămas același, nu s-a schimbat deloc, nu numai că n-a îmbătrînit – parcă a mai întinerit chiar. N-a uitat pe nimeni, comunică simplu și binevoitor. Printre altele, el poată să spună: ”Îmi zice într-o zi Nikita Mihalcov…” sau, în timp ce-și savura cafeaua pe o terasă – ”Scuze, Filip mă telefonează … care-care – Kirkorov, desigur”, și nu e nimic uimitor: este lumea lui, mediul lui de comunicare.

Nicolai, tu prietenești cu Kirkorov, faci selfi cu Pugaciova. Cineva, dintr-o parte, are impresia că această lume – de glamour, beau monde, vedete – e nițel sărită de pe fix, anormală. Tu cum exiști în ea?

Da, Filip îmi e prieten, pe Alla Borisovna o ador – să știi că ea nu corespunde imaginii pe care ne-am creat-o noi despre ea. De fapt, este o persoană extrem de delicată, inteligentă. Nemaivorbind despre faptul că este o mare interpretă și o personalitate eminentă, puternică, profundă. Sînt fericit că am posibilitatea să comunic cu ea. Dar dacă vorbim de show-business în general, eu nu am o relație directă cu el și nu pot spune în ce măsură este anormal.

Dar lumea filmului?

Acolo toți muncesc! Mă întreba cineva despre V. Mașcov – cum lucrezi cu el, că e așa de dificil? El este uimitor! Este atît de muncitor! Și o persoană de încredere, un sprijin, un apărător. Și mai este și un actor minunat, deloc capricios. Și Daniil Kozlovskii – un muncitor fantastic! De la el poți învăța cum să lupți în fiecare zi cu propria lene. El luptă așa. Ne-am cunoscut în timp ce lucram asupra peliculei «Легендa», și el timp de jumătate de an, de mai multe ori pe săptămînă, venea din Piter pentru repetiții. Toată ziua repetam, în paralel el mai reușea în fiecare dimineață să meargă la sală, seara – la patinoar, finisa filmările și în alte pelicule, juca și repeta la teatru. În șase luni a avut o singură zi de odihnă! A evoluat fantastic în acest film.

Te cunoaștem ca fiind o persoană foarte inteligentă, fină, delicată. Dar cu asemenea calități este imposibil să construiești și să menții o asemenea mașinărie complexă ca producția cinematografică și să mai aduci în filmele tale actori de prim rang. Cum de reușești? Recunoaște, ești un tiran?

Nu, nu-s un tiran. Dar știu exact ce-mi doresc. Să strigi, să arunci cu scaune este o manifestare a slăbiciunii regizorului, nu a puterii sale. Într-o profesie, și nu doar în cea de regizor, principalul e să fii foarte sigur pe ceea ce faci. Pentru aceasta trebuie să te pregătești minuțios. Iată de ce înainte de a începe filmările, eu îmi iau o pauză de vre-o trei luni, și plec cu scenariul. Revin deja cu pachetul regizoral deplin, cu un proiect elaborat în detalii, cu răspunsuri exacte la orice întrebări. De aceea lumea are încredere în mine. Desigur, am fost și testat. Și în prezent mai dau astfel de teste. Spre exemplu, Vladimir Menișov, cu care avem relații minunate, pe platou mă testează o-ho-ho! Dar dacă regizorul știe ce vrea, dacă înțelege încotro merge, actorii îl urmează bucuroși. Și nu doar actorii – întreaga echipă. În timp ce filmam «Экипаж», nu am ridicat vocea niic măcar o dată, chiar dacă filmul e foarte complicat.

Ba nu, o dată am zbierat. Pentru «Легендa» filmam scena în care după meci hocheiștii revin în vestiar. Conform scenariului, ei trebuiau să se certe, să clarifice relațiile. Însă actorii se certau alene, neconvingător. Ce să fac? Am năvălit în vestiar și am zbierat o dată! Nici nu bănuiam că știu asemenea cuvinte. Ei, hocheiști-sadea care au văzut multe în viață, au înlemnit. Drept rezultat, i-am adus în așa o stare, că pe urmă se certau de tremurau pereții. Episodul a fost filmat ca la carte. Dar am făcut intenționat acest lucru, pentru a-i aduce pe actori la starea necesară. Dar în general, de ce să strig la oamenii care și așa se străduiesc.

Să știi că libertatea actorilor nu depinde de ce le permite regizorul. Există un dictat mult mai dur – cel al operatorului. Unii operatori cer ca actorul să stea într-un anumit punct. Și acesta, în loc să trăiască în cadru, să se simtă liber, începe să-și strămute în mod mecanic corpul. Operatorul cu care lucrez în prezent este un polonez stabilit la Hollywood. Are o cu totul altă școală. Urmărește actorul și-i permite să facă tot ce dorește. După care instalează lumina necesară. Și noi putem schimba poziția camerei așa cum îi este comod actorului, ca să putem prinde impulsul acestuia. Anume asta este libertatea – actorul nu se simte închis într-un cadrul strict, pe care regizorul și operatorul i l-au pus artificial în față.

Muncești foarte mult. Dar nu arăți obosit – ci înfloritor. Cum reușești să arăți incredibil de tînăr?

Principalul e să dormi destul. A fost un timp, lucram pe atunci asupra peliculei «Волкодав», în care dormeam trei-patru ore doar. Dar în timp ce lucram la «Легендa» înțelegeam deja, că dacă nu voi dormi destul, voi da greș. Veneam acasă, deconectam telefonul, internetul și dormeam.

Practic, nu beau – foarte rar pot lua o gură de vin, mai degrabă pentru a-i simți gustul. Nu fumez. Încerc să comunic cu oameni plăcuți și interesanți, și să primesc bucurii din această comunicare.

Există oameni pe care îi admiri?

Da, există. Fellini. Edit Piaf. Michelangelo. Shakespeare. Spielberg. Hitchcock. Reazanov. Pugaciova. Învăț de la Mihalcov. De la Mitta. Avem foarte mulți oameni de la care poți lua ceva bun, interesant, minunat și eu încerc să fac asta!

O întrebare despre cel mai recent film al tău, «Экипаж». Am văzut cu uimire un episod în care tu joci rolul unui angajat al companiei aeriene. La ce ți-a trebuit să intri în cadru? Ce-ai vrut să spui cu asta?

A fost o glumă! Am vrut să apar într-un film împreună cu Mitta. În acea zi, Danila (Kozlovskii – red.) ajunge pentru prima dată pe marele și minunatul aeroportl Vnukovo, eu intenționam să trec în uniformă de pilot, alături de Alexandr Mitta. Ar fi mers doi regizori a două filme cu denumirea «Экипаж», vorbind despre avioane și accidente aviatice… Mi s-a părut o glumă perfectă. Dar A. Mitta plecase anume atunci la un festival. Așa că a trebuit să inventăm alte apariții - astfel, și noi ne-am filmat cu Mitta în aceeași zi în locuri diferite, vorbind între noi. Și el a apărut într-un episo aviatic.

În acest film, în situații extreme, toți eroii sînt foarte curajoși și știu a se mobiliza. În jur totul arde, dar ei știu ce au de făcut. Nimeni nu intră în panică, nu-și pierde cumpătul, nu manifestă slăbiciune. Tu ai o experiență reală cum se comportă oamenii în asemenea situații?

Eu cred în ceea ce are mai bun omul. Cred că dacă omul este bun, el se comportă onorabil chiar și în clipe de slăbiciune, el se adună imediat și demonstrează calități neașteptate. Am văzut foarte multă lume care făcea lucruri incredibile fără a sta pe gînduri. Pe platoul de filmare a peliculei «Волкодав из рода Серых Псов», am avut un băiețandru, care cu mare greu a fost angajat stagiar. În timpul incendiului actrița a căzut de pe rampă și zbura direct pe trotuar. El a fost unicul care a prins-o în brațe. Și a salvat-o pe ea, pe mine, filmul – pe toți! Am fost martorul acestei situații. Asemenea oameni avem foarte mulți, eu am încredere în ei și-i iubesc.

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?