COVID-19 : VACCINAȚI 1 007 469  INFECTAȚI 417 369 (+5138)   TRATAȚI 373 179     DECESE 10 566(+24)   Mai multe detalii 
Criza energetică stiri: 537
Coronavirus stiri: 7867

Ludmila Garnița: Mai mult ca orice Ioviță se îngrijora dacă voi putea sări voinicește pe cal

29 noi. 2021,, 10:00 (reactualizat 29 noi. 2021,, 18:00)   Interviuri
3917 0

Recent, la Teatrul dramatic de stat pentru tineret «De pe strada Trandafirilor» în numele lui Iurii Harmelin s-a desfășurat un master-clas cu titlul «Vorbirea scenică și tehnica vorbirii», oferit de musafira moscovită – L.M.Garnița, profesoară GITIS, actriță și om de teatru. Am rugat-o pe Liudmila Mihailovna să ne vorbească de spre aceste lecții, organizate cu sprijinul reprezentanței ”Россотрудничествo” în Moldova.

- După prima zi de master-clas l-am întrebat pe Evghenii Bognibov, aprtist emerit din RM și cunoscut ”harmelian”, despre impresiile sale. El a spus că anul trecut în acest teatru erau atent studiate în regim online lecțiile Dvs. cu studenții moscoviți. Dar actualele lecții ”vii” s-au dovedit a fi de-o sută de ori mai utile.

- Altfel nici nu se poate! Însușirea secretelor tehnicii vorbirii scenice trebuie făcută anume ”pe viu”, trebuie ascultate atent multe nuanțe ale pronunției. Numai prin antrenarea auzului studentul învață să observe greșelile, devierile de la norma sonoră, începe să distingă sunetul firesc de cel preconceput.

- Dar în internet există numeroase materiale la temă, exerciții, frămîntări de limbă, lecții video!

- Poți învăța pe de rost manuale întregi de tehnică a vorbirii, care și ele-s destule în internet, dar așa și să nu înțelegi niște momente - cheie. Cum am mai spus, un master clas ”viu” este de neînlocuit în acest caz. Mai mult, exercițiile făcute incorect duc la suprasolicitarea coardelor vocale, la alte probleme.


- În sala de sport «De pe strada Trandafirilor» lecțiile Dvs. semănau cu un joc atractiv. De aceea la ele trebuia să te prezinți cu mingi de tenis, dopuri de la sticle de vin, covorașe yoga…

- Da, este un proces creativ de perfecționare a deprinderilor practice care țin de respirație, articulare, dicție, voce. Trebuie să înțelegem că vorbirea scenică presupune și plastică, și ritmică. În același timp, mulți oameni de teatru, pentru a rezolva aceste probleme, apelează la servciile laringologului, fiziologului, psihologului, specialistului în cultura fizică curativă.

- Cine dintre artiștii cu renume au fost nevoiți să muncească mult la lecțiile Dvs.?

- Fiecare artist trebuie să muncească pentru a obține o voce sonoră, o dicție clară, o intonație expresivă. Așa că e imposibil să evidențiez pe cineva anume. Îmi amintesc, spre exemplu, de Mișa Polițeimaco. La început vorba ”pe nas” fără a observa aceasta. L-am impus să meargă la medic. S-a dovedit că vina era a unei sinuzite netratate. Probleme evidente de sănătate am auzit imediat în vorbirea Ciulpanei Hamatova. O întreb: ”Fumezi?”. Ea zice:”Nu!” De unde atunci această neînchidere a coardelor ? Specialistul ne-a dat asigurări: coardele-s în regulă. S-a dovedit că problema era alta, și foarte gravă. Ciulpan a fost chiar supusă unei intervenții, din fericire foarte reușite.

- Da ce ați auzit în vorbirea scenică a ”harmelienilor” ?

- În fond, erau deja artiști profesioniști, nu a trebuit s-o luăm de la zero. În cadrul lecțiilor le aminteam lucruri foarte importante, în fond – am încercat să le dau un set de exerciții noi, apărute recent. Și nu doar noi, dar care lucrează puternic – pentru ca după plecarea mea artiștii să utilizeze în continuare acest material.

Pot spune că nu am depistat vre-un caz ”grav”. Da, în vorbire se face auzită o pronunție moale, deseori sunetul ”s” sună altfel. Dar să corectezi aceasta în condițiile de aici este imposibil, și nici nu e nevoie. De aceea pun accent pe greșelile depistate în timpul audierilor individuale.

În linii mari, această trupă de actori tineri mi-a părut foarte interesantă, muncitoare. În timpul lecțiilor erau foarte atenți, responsabili, asimilau informația cu plăcere.

- Vreau să vă întreb despre minunatul Dvs. soț, artistul poporului din Rusia, scriitorul, compozitorul Vladimir Cacean. Dar știu că ați avut o pierdere irecuperabilă – în luna mai, Vladimir Andreevici a decedat în urma coronavirusului…

- Volodea a fost o persoană extrem de interesantă, profundă, iubită de toți. Era adesea intervievat, dar eu niciodată nu am vrut să mă aflu în razele slavei sale. Tot ce ține de vanitate, eu am depășit încă în timpurile în care evoluam în filme, pe scenă. Pe urmă, dacă la Volodea veneau jurnaliști, eu mă retrăgeam în umbră. Am refuzat chiar și interviul televizat cu Boris Corcevnicov, la care am fost invitată insistent. Noi am trăit împreună 44 de ani fericiți, și cu asta am spus totul.

- Dar numai despre munca comună a voastră la Teatrul Tineretului din Moscova, în spectacolul ”Trei muschetari” montat de fiul lui Gheoghii Tovstonogov, regizorul Sandro Tovstonogov, poate fi scrisă o carte! Dacă nu greșesc, anume pentru acest spectacol Maxim Dunaevski a creat acel buchet de piese irepetabile ”muschetărești”, care ulterior au trecut în pelicula cinematografică. Ați jucat-o acolo pe Regina Ana?

- Corect, și pot spune că aceste piese, acum foarte populare, Vladimir Cacean, care-l juca de D”Artanian, le interpreta uimitor, să mă ierte Boiarschii!

- La GITIS, ați studiat în atelierul artistei poporului din URSS Olga Androvscaia. Conștinetizați atunci, că vă predă o mare artistă rusă ?

- Conștientizam, căci am avut fericirea să vizionez personal ultimul eu spectacol la MHAT – «Соло для часов с боем». Juca genial, la renumita scenă cu ”țigăncușa” sala a încremenit. Pentru că la spectacol Olga Nicolaevna a fost adusă din spital. Juca așezată în fotoliu, și tot așa a interpretat ”țigăncușa”, prin mișcarea brațelor a redat toate nuanțele dansului ! Numai la încheierea acestei scene de neuitat s-a ridicat în picioare pentru niște secunde doar. Și sala imediat s-a ridicat, dăruindu-i un val de aplauze!

Însă de ați ști ce fericire era pentru noi, studenții, să comunicăm cu Olga Nicolaevna la lecțiile obișnuite. Ea emana bunătate, deschidere, feminitate. Ea așa trăia – modest, foarte atentă cu studenții săi. Și noi, fetișcane tinere, asimilam totul. Îmi amintesc, Androvscaia lansa spectacolul meu de absolvire «Хозяйка гостиницы». Eu o interpretam pe Mirandolina, Sadalschii – pe cavaler. La un moment dat Olga Nicolaevna ne-a mărturisit: «Eu toată viața am visat s-o interpretez pe Mirandolina. Ei, Garnița, șezi aici, voi încerca eu să interpretez această scenă, da tu privește». Și a jucat strălucit renumita scenă în care Mirandolina leșina. Cadalschii, zăpăcit, mi-a șoptit: «Cu greu m-am reținut să nu o cuprind. Fermecătoare femeie …» Dar ea trecuse demult de 80!

- Gleb, fiul Dvs., a mers pe urmele părinților. În a.2008 a devenit campion mondial la scrimă artistică. Știu că este un mare merit al Dvs. Povestiți-ne despre esența acestui cocteil de performanță teatrală și pasiune sportivă.

- La campionatul de scrimă artistică trebuie să prezinți un mic spectacol, de cca 15 minute, în care luptele de scrimă să constituie un anumit subiect. Juriul apreciază și exactitatea potrivirii chipului, și muzicalitatea spectacolului, și costumele, și măiestria sportivă. Fiul mei împreună cu echipa sa de artiști profesioniști a participat la campionatul mondial de la San-Marino, iar eu i-am ajutat în soluționarea unor sarcini regizorale. Gleb îl juca pe Johnny Depp, prietenii lui – pe alți eroi din filmele cu participarea acestuia. Conform subiectului, ei erau exponate din muzeul figurilor de ceară, care la un moment dat învie și încep să clarifice relațiile în dueluri de scrimă.

- Sincer vorbind, nu am mai auzit de asemenea campionate. Face parte din hobby-uri?

- Desigur. În toată lumea este destul de popular, la noi încă nu este bine dezvoltat. Fiul meu și prietenii lui au fost primii, care reprezentat Rusia la o asemenea competiție mondială. Și din start – victorie! Dar după ce au revenit acasă nimeni nu a manifestat un interes deosebit pentru acest debut reușit. Numai Mihail Zadornov a inclus subiectul lor de scrimă în mai multe concerte. Ulterior băieții au plecat în diferite orașe și au abandonat acest hobby minunat. Păcat!

- Liudmila Mihailovna, cariera Dvs. cinematografică a început la studioul «Moldova-film», unde în a. 1975 ați jucat rolul principal în pelicula istorică ”Calul, pușca și libertatea”, filmat de Vlad Ioviță, plecat din viață prematur – la 47 de ani. Ce amintiri aveți despre acea colaborare ?

- Într-adevăr, a fost primul meu rol principal, și tot ce este pentru prima oară în viață se memorizează în mod special. Eu abia absolvisem universitatea, experiență nu aveam. Unde mai pui, că era unicul rol feminin și, respectiv, eu eram unica femeie printre actori. Ioviță înțelegea perfect starea mea psihologică și mi-a formulat exact sarcinile. M-a tratat foarte atent, chiar anxios, așa că toate temerile mele s-au epuizat repede și eu m-am inclus cu plăcere în lucru. Țin minte cum regizorul explica scena în care eu trebuia să sar pe cal și să depășesc voinicește un gard. Vladimir avea emoții – voi reuși oare, îmi propunea ajutorul cascadorului. Dar eu l-am asigurat că mă voi isprăvi singură: «Eu am trăit într-un sat ucrainean, am mers noaptea la pășunat!» Ioviță a concretizat: «Dar aici nu va exista șaua!» Eu: «Cine merge noaptea la pășunat cu calul înșeuat?» Mare i-a fost mirarea, că eu am îndeplinit ferm toate sarcinile lui privind călăria ! Apropo, m-a ajutat și faptul, că eram candidată în maeștri în sport la atletica ușoară.

- Atunci ați vizitat Moldova pentru prima oară?

- Da, și am fost fermecată de frumusețea dealurilor minunate, a pajiștilor înflorite pe care pășteau turme de oi. Odată Ioviță a organizat pentru grupul de creație o sărbătoare – masa a fost pusă la o margine de pădure. Gustul acelor frigărui, a minunatului vin moldovenesc l-am memorizat pentru întreaga viață. Ca și încrederea pe care o aveam în regizorul nostru înflăcărat, care și el credea în echipa sa prietenoasă de oameni tineri.

A intervievat Tatiana Borisova

1

Adăuga comentariu

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

De ce, în opinia dumneavoastră, ar trebui să fie îngrijorate în primul rînd autoritățile din Republica Moldova?
Balade despre strămoșiСандуляк Владислав
Despre cum se nasc zeiiКатрук Валерий
Muzeul de ceară din Codri (+Video)Катрук Валерий
 X