X 
Criza energetică stiri: 1748
Cutremure stiri: 283

Istoricul ucrainean Andrei Crasnojon: «Aș vrea să mai găsesc asemenea lespezi cu texte din perioada moldovenească - cea mai misterioasă și mai interesantă»

18 ian. 09:25 (reactualizat 18 ian. 18:48)   Interviuri
6880 0

În Moldova, interesul pentru cele patru lespezi de temelie din timpul lui Ștefan cel Mare, plasate în cetatea Belgorod-Dnestrovsk, nu a mai încetat după ce acestea au fost descoperite la Herson, în a.2013, de savantul ucrainean Andrei Crasnojom, doctor în științe istorice, rector al Universității Naționale Pedagogice din Ucraina de Sud ” C.Ushinsky”. Dar acum, că pe timp de război soarta lor, la fel ca și a altor valori istorice, a rămas necunoscută, informația despre aceea că lespezile-s întregi și nevătămate, ne-a făcut să apelăm din nou la această temă.

Din spusele lui Andrei Crasnojon, aceste lespezi care conțin texte memorabile în limbile greacă și slavona bisericească, în zilele noastre reprezintă unicul document, în care se spune cine, cînd și din ce motiv a construit nu cetatea în întregime, ci un sector concret al zidului sau turnul de unde provine această lespede.

Această cetate a jucat un rol important în istoria moldovenească. Ea deschidea porțile comerciale pe timpurile lui Alexandru cel Bun, adică la începutul sec. ХV și înainte ca această cetate și acest oraș, după mai multe încercări, să fie cucerită de turci în a. 1484. Prin acest oraș Moldova medievală primea din Orient mărfuri pe care le tranzita apoi mai departe spre Occident.

După știrea despre aceea că lespezile au rămas la Herson, miniștrii culturii din România și Republica Moldova și-au arătat disponibilitatea să contribuie la transportarea lespezilor găsite într-un loc sigur.

Istoricul ucrainean a răspuns cu amabilitate la întrebările site-ului nostru privind istoria lespezilor, precum și istoria acelei perioade în întregime.


Andrei Vasilievici, în ce stare se află lespezile?

Dacă vorbim despre exponate de muzeu, ele se află într-o stare bună. Iar dacă despre obiecte istorice – gradul lor de conservare și starea lor constituie o mare diferență. Starea este bună, gradul de conservare – diferit. Gradul de conservare este determinat de existența deteriorărilor și a cioburilor provocate de acțiunile militare, natură sau de vandali pe durata secolelor în care ele s-au aflat între zidurile cetății.

Pentru ca acești factori să nu cauzeze daune suplimentare, între anii 1848 și 1900 ele au fost scoase de pe zidurile cetății. Ulrima lespede a fost scoasă în a.1900. Cercetătorii le scoteau pe măsură ce erau descoperite pe zidurile cetății Akkerman. Una dintre aceste lespezi nu a fost scoasă de pe zid – un învățător din partea locului a dăruit-o Societății pentru istoria antichității. Cea de-a doua lespede, găsită într-o parte de cetate, a fost cumpărată de la localnici. Două – scoase de pe ziduri. În total – patru, a mai existat și a cincea, care n-a ajuns la noi și este cunoscută doar din imagini.

Cum am putea cunoaște pe deplin textele bătute pe aceste lespezi?

Nu bătute, ci sculptate. Este o sculptare în piatră, nu o bătaie. Le puteți cunoaște cu ajutorul tastaturii, a computerului și prin Google. Ele au fost publicate de multe ori, prima publicare științifică s-a făcut în a. 2013 în revista Stratum plus, editată chiar la Chișinău. Adnotarea la acest articol este accesibilă, o găsiți pe site-ul revistei. Aici nu există secrete pentru savanți. Și în presa popular-științifică aceste texte și traducerea lor au fost re-publicate nu o singură dată.

Aceste descoperiri ne oferă posibilitatea să privim altfel unele pagini din istoria Moldovei medievale ?

Orice descoperiri oferă posibilitatea de a privi altfel unele pagini din istoria Moldovei medievale, inclusiv acestea. Pentru că orice descoperire ne dă o viziune nouă, dat fiind că ea prezintă informații necunoscute anterior. Dar deoarece aceste descoperiri au fost făcute în sec. ХIХ și informația despre aceste texte și aceste lespezi este cunoscută demult, pentru savanți ele au fost redescoperite în a. 2013, după ce umila dvs. slugă le-a găsit pentru a doua oară în muzeul regional din Herson. Adică, înainte de a. 1941 ele se aflau în colecția muzeului arheologic din Odessa și de atunci soarta lor era necunoscută, dar din a. 2013, după ce le-am găsit eu, a început cea de-a doua etapă a studierii lor. Prima a fost în sec ХIХ. Tot ce s-a scris despre aceasta a fost repetat, reconștientizat de savanții din sec. ХХ și începutul sec. ХХI . Și în a.2013, că originalele au devenit accesibile, s-au făcut completări și modificări semnificative ale concluziilor predecesorilor. Aceasta a devenit posibil grație unei activități științifice normale cu aceste scrieri, dat fiind că acolo nu totul poate fi lesne citit, trebuie să ai acces la original, este important.

Putem așa dar spune, că a doua descoperire a acestor lespezi în a. 2013 a oferit informații noi despre Moldove medievală la hotarul ei de Sud - Est, în partea de coastă, unde este amplasat Belgorod-Dnestrovsk și de unde provin aceste lespezi.

Istoricii moldoveni au fost și ei atrași în această activitate?

De obicei, se atrage la răspundere, da savanții și istoricii nu se atrag la activitate, ei înșiși, din proprie inițiativă, automat inițiază și generează orice activitate cu documentele. Istoricii moldoveni, și istoricii români, și istoricii ucraineni , și istoricii ruși și în sec. ХIХ, și în sec. ХХ, și la începutul sec. ХХI mereu au acordat atenție sporită acestor lespezi. Dacă vorbim anume despre istoricii moldoveni, este și Nicolai Rusev, și Marianna Șlapac, și Pavel Bîrnea, și numeroși alți medieviști, care așa sau altfel au atras atenție textelor de pe aceste lespezi.

Însă printre numeroasele publicații doar unele pot fi numite lucrări-cheie. Este lucrarea istoricului prerevoluționar rus Alexandr Cociubinskii. Este lucrarea-studiu asupra acestor texte a lui Vasilii Lastîșev, un alt istoric prerevoluționar rus. Este lucrarea lui Nicolae Iorga, care conține ceva interesant, și lucrarea epigrafistului român Ion Bogdan din a. 1908.

Ei, și în a.2013 în lista acestor publicații-cheie a intrat și lucrarea mea. Fără modestie falsă voi spune, că grație accesului la originale am reușit să revizuiesc concluziile colegilor numiți mai sus.

Pentru Republica Moldova aceste artefacte istorice au o însemnătate enormă, ele fiind mărturia faptului, că anume domnitorii moldoveni au construit cetatea Belgorod-Dnestrovsk (sau, cum se spune în Moldova, Cetatea Albă). Una dintre lespezi, cum o spuneți și Dvs., se afla într-o mănăstire. Există oare posibilitatea ca aceste descoperiri importante să fie transmise părții moldovenești?

Nu există o așa posibilitate, dat fiind că este vorba despre fondul muzeistic al Ucrainei. Dacă vom începe să transmitem unul altuia descoperirile găsite în lumea întreagă, care în opinia proprietarului așa sau altfel țin de cultura acestei țări, toate muzeele s-ar face țăndări. Spre exemplu, Muzeul Național de istorie din Chișinău va trebui să transmită Greciei colecția sa antică, pentru că este patrimoniul lor cultural, etc.

Dar aceste artefacte istorice au o importanță mare nu doar pentru Republica Moldova. Căci ele nu mărturisesc faptul că anume domnitorii moldoveni au construit cetatea pe Nistru. În ambele video-uri ale mele eu vorbesc despre aceasta.

La moment, unica lespede, care îl pomenește pe unicul domnitor din toți cei care au fost, - Ștefan cel Mare, - mărturisește faptul că el doar a reparat porțile centrale, care existau deja, cu o lună sau două înainte ca moldovenii să cedeze cetatea sultanului turc Baiazid. Adică, domnitorii moldoveni, reieșind din textele de pe aceste lespezi, nu au nimic în comun cu construirea cetății din Belgorod.

Dar cine are? Comunitatea locală. Una dinte lespezi, cea mai veche, este scrisă în limba greacă. În texte este pomenit numele mecenatului Fedorco, care a dat bani pentru construirea unei părți a zidului. Nu a cetății propriu zise, a unei părți din zid. Spre exemplu, acolo se vorbește despre recunoștința față de Ștefan II. El este numit «prietenul și apărătorul» Belgradului, pe atunci chiar așa era, dar nu ctitor.

Pe a treia lespede sub propriul blazon, dar nu moldovenesc, este desemnat un oarecare pan Stanciul. Și doar pe cea de-a treia lespede din cele care se află azi în colecția din Herson, și din cele care s-au aflat pe zid, se spune clar și concret, că Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a început și a terminat reparația porților centrale.

În același timp, înainte de a lucra cu originalele, colegii români și cei moldoveni susțineau că aceste lespezi mărturisesc faptul, că domnitorii moldoveni au construit întregul complex de apărare de 10 hectare. Însă din textele lespezilor nu rezultă acest fapt. Acesta era un oraș-republică, el era autonom și de sine stătător în anumite perioade ale existenței sale, independent de Moldova, în plan politic și militar el acționa de sine stătător. Orașul putea aloca cetății din propriul buget finanțele enorme și costurile muncii, el putea lua de sine stătător așa decizii, și lespezile confirmă acest lucru.

Colegii români atribuiau lespedea scoasă de pe mănăstire celei mai mari curți și o datau eronat cu a.1479, dar nu este adevărat. Adică, lespedea ține de mănăstire și nu are nimic în comun cu construirea celei mai mari componente a cetății. Nu-i de mirare, că ei doreau să lege această lespede de cetate, doar și în textul ei este desemnat domnitorul moldovean Ștefan cel Mare anume ca ctitor. Dar dacă citim textul atent, el spune – «mănăstire», nu «mur», adică «zid», cum presupuneau cercetătorii.

Așa că acest oraș nu era unul moldovenesc, să nu se supere colegii mei moldoveni, - în perioade diferite el a avut relații diferite cu autoritățile centrale din Moldova, și în mare parte aceste relații erau bazate pe principiile autonomiei. Adică, acest oraș era autonom față de puterea centrală din Moldova și chiar avea dreptul să promoveze propria politică externă, comerțul și activitatea economică internă, spre exemplu – baterea monedelor.

Dacă site-ul moldovenii.md va găsi un sponsor care să organizeze confecționarea copiilor exacte a acestor lespezi, din aceeași piatră?

Întrebarea nu este pentru mine. Noi am făcut copiile exacte ale acestor lespezi demult, încă în mai,2016, și le-am instalat în nișele lor natale din cetatea Belgorod-pe-Nistru. O altă «porție» din aceste copii a fost plasată în același an în expoziția Muzeului de studiere a ținutului natal din Belgorod-Dnestrovsk. Formele speciale, în care au fost turnate ele, au fost conservate și transmise Muzeului –rezervație națională «София Киевская», acolo se păstrează. Dacă veți găsi sponsori, ar fi mult mai ieftin să adresați acestei rezervații o scrisoare oficială și să cereți ca ea să organizeze turnarea din aceste forme. Orice grup de restauratori profesioniști ar face această lucrare în rezervația națională«София Киевская», fără careva probleme.

În rezultatul analizării documentelor istorice și a situației social-politice din delta Nistrului și a Mării Negre, pare veridică versiunea conform căreia cetatea medievală a fost întemeiată de genovezii veniți pe malul limanului la propunerea împăratului bizantin, care au ocupat coasta regiunii nordice a Mării Negre în sec. XIII-XIV. Dar dezvoltarea propriu-zisă cetatea și populația urbană a cunoscut-o în perioada aflării în componența Statului Moldovenesc. De vremurile moldovenești țin și principalele construcții medievale care s-au păstrat. Se știe, că artefacte din antichitate s-au păstrat puține, majoritatea lor era pe terasa inferioară și ele au fost înghițite de apele limanului, care au spălat malul abrupt. Și totuși, ce artefacte moldovenești nu au dispărut și pot fi văzute de turiști?

Reieșind din care studiu al documentelor istorice vă permite să spuneți, că cetatea medievală a fost întemeiată de genovezi ? Este o scornire, pe care savanții în lucrările lor o ard cu fierul încins, cu începere de la domnul Avachean, cercetător român din anii 1920. El a fost primul care a demonstrat, în săpăturile efectuate pe banii Muzeului militar din București, că citadela Belgorod , atribuită genovezilor, nu are nimic în comun cu ei.

Astăzi cunoaștem, că citadela a fost întemeiată , - se are în vedere cea mai veche parte a complexului de apărare, castelul cu patru turnuri, - a fost întemeiată și construită, de fapt, în primul deceniu al sec. ХV de domnitorul moldovean Alexandru cel Bun. Cel mai probabil, era reședința lui în acest oraș minunat, liber, pe care l-a patronat.

Așa că în sec. XIII-XIV acolo nu a existat o cetate, și încă genoveză. Tradițional, genovezilor le era atribuit totul în această regiune, chiar și cetatea Hotin, dar nu este adevărat. Genovezii au fost la Belgorod, dar nu li s-a permis să se dezvolte, ei nu au avut aici nici măcar un consulat. Spre deosebire de Chilia, sau de Sudak, Kafa, ei nu au avut aici administrație locală – puterea aparținea în totalitate magistratului.

Comparați acest oraș - Belgorod – cu Dubrovnic, care era un oraș-republică, cu Veneția. Iată analoagele cele nai apropiate, în care consiliul dogilor administra totul – partea economică, etc. Asta în timp ce în interiorul orașelor existau comunități. În cazul nostru la Belgorod exista și comunitatea genoveză, însă ea nu avea aici putere.

Și despre artefactele care nu au fost pierdute. Nu a fost pierdută și mai există și acum citadela ce ține pe deplin, cred eu, de domnitorul moldovean Alexandru cel Bun. Nu a fost pierdută și biserica construită de Ștefan cel Mare în a.1480, cu patru ani înainte ca turcii să cucerească orașul, pe malul limanului, la 100 metri de cetate. Astăzi ea este cea mai veche biserică din sudul Ucrainei, dacă nu ținem cont de teritoriile din Crimeea, ea are peste 540 de ani. Și s-a păstrat, este o biserică funcțională! Așa că artefacte moldovenești avem.

Cum apreciați epoca lui Ștefan cel Mare, timpul și locul Principatului Moldovei în realitățile europene de pe atunci?

Este o întrebare foarte amplă. Pe scurt, apreciez înalt. Ca și mulți alți savanți, eu cred că Ștefan cel Mare a fost un domnitor moldovean de excepție, care cu adevărat a încercat să formeze politica internațională conform principiului creării unei coaliții anti-turce, și miza pe ambițiile moștenitorului împăraților bizantini. Cel mai probabil, un timp oarecare el conta pe – nu mai știu, eliberarea Constantinopolului de turci de către forțele locale de coaliție, sau pe restaurarea cioburilor puterii oficiale a împăraților bizantini în Moldova, dat fiind că era însurat cu Maria de Mangup, rudă a Paleologilor, ultima dinastie a împăraților Bizanțului.

Așa sau altfel, încercarea a eșuat. Spre sfîrșitul vieții el și-a întors politica anti-turcească cu 180 de grade, și de la confruntarea dură și neîmpăcată cu turcii a trecut la un compromis politicos și atent.

În poeziaAkkerman, Alexandru Hajdeu numește acest oraș «oraș de scaun»:

«Te salut, oraș de scaun a Moldovei!

La cimitirul distrugerilor,

în cenușă, ți-am găsit comoara gloriei antice:

urma primului debarcader, urma primelor așezări ».

Cum apreciați – acest oraș a fost într-adevăr al doilea, ca însemnătate, oraș al Principatului Moldovei?

Depinde de perioadă. În perioada în care Principatul Moldovei chiar putea pretinde la puterea deplină asupra Belgorodului și a întregii coaste, este vorba despre scurta perioadă de domnie a lui Ștefan cel Mare, mijlocul anilor 60 – a.1484, se putea vorbi despre aceea, că acest oraș era nu primul sau al doilea – el era mai mare ca Iașul, capitala. Dacă la mijlocul sec. XV populația Iașului era de doar 2 mii de oameni, aici erau 10-15 mii. Era primul sau al doilea? Însă Iașul era capitală, da acesta – oraș-republică.

Nu-s de acord cu termenul «oraș de scaun», deoarece orașul de scaun este cel în care stă marele cneaz. Aici el nu a stat. Domnul se afla în capitală, la Iași. Al doilea ca mărime? Cred că nu. Chilia și Belgorodul puteau concura, ele erau pe locul doi ca mărime.

Este vorba despre două orașe unice, nu despre primul și al doilea. Azi așa se spune despre Odessa: «Odessa nu este primul, nici al doilea oraș din Ucraina». Asta putem spune și despre Akkerman, și despre Belgorod cu denumire medievală. Așa că poezia lui Hajdeu romantizează nițel situația.

În afară de lespezile numite, s-au păstrat și alte artefacte importante din timpurile Principatului Moldovei?

De peste 120 de ani se fac săpături în acest oraș, așa că artefacte există fără număr ! Ceramică, obiecte de uz casnic, sute și mii de monede. Artefacte, desigur, avem. Da epigrafică – nu. De aceea aceste lespezi au o importanță majoră - ele conțin aceste texte!. Aș vrea să mai găsesc lespezi de acest fel cu asemenea texte din perioada moldovenească, pre-turcă – cea mai misterioasă, cea mai interesantă și cea mai activă, furtunoasă.

În timpul săpăturilor din a. 2017 am descoperit un colț al unei case moldovenești în principala curte a cetății Akkerman, sub fundația unei moschei construite de sultanul Baiazid II, care cucerise orașul în a. 1484. Această casă moldovenească era arsă. Concluzia: înainte de asalt au fost trase focuri de armă, știm asta, și probabil casa a avut de suferit, căci era în ruine și cenușă. Da deasupra, după ce a fost distrusă, a apărut această moschee.

Avem destule artefacte, dar cu regret arheologii nu au avut prea mult timp pentru a studia anume Belgorodul medieval. Mai ales în căutarea urmelor moldovenești, căci este o provocare foarte serioasă pentru arheologia modernă. Este foarte dificil să le evidențiezi, din numeroasele mostre de ceramică medievală, pe cele anume locale, de origine moldovenească.

Pe de altă parte, orașul nu era unul pur moldovenesc. Limba lui oficială era greaca, stema moldovenească era doar pe unele lespezi oficiale, despre care vorbim acum. Mai exact – pe unica lespede a lui Ștefan pe porțile Chiliei, și la mănăstire. În celelalte cazuri erau doar blazoanele personale ale autorilor construcției unui sau altui turn (ca în cazul Stanciul, de exemplu, lespedea din a. 1454). Sau așa numita cruce germinată de tip bizantin, care cel mai probabil era simbolul oficial al Belgorodului medieval. Ea este înfățișată pe lespedea din a.1440. Apropo, ea este și pe monedele din Belgorod. Apropo, denumirea medievală a Belgorodului nu este moldovenească, pentru că în letopisețele moldovenilor el era numit Belgorod, da pe monedele proprii și în textele lespezilor el este însemnat grecește și se numea «Asprocastron», adică «Oraș alb», în traducere din greacă.

Preconizați organizarea unei expoziții a descoperirilor arheologice de la Belgorod-Dnestrovsk, la Chișinău și în alte orașe ale Moldovei?

Eu nu-s lucrător muzeistic. Este o activitate profesionistă a muzeelor sau a angajaților Institutului de arheologie. Apoi – să evidențieze asemenea exponate din perioada moldovenească în muzeele mai multor orașe (unele și azi le păstrează muzeul militar din București ) și să organizeze o asemenea expoziție este treaba profesioniștilor.

Eu am altă preocupare, cercetări în domeniul fortificărilor, studii medievale, da expozițiile aparțin muzeografilor. Îi voi ajuta cu plăcere, însă nu voi participa la organizare. Spre exemplu, înainte de război mi s-au adresat colaboratorii Rezervației naționale «София Киевская», și i-am ajutat să organizeze o expoziție bazată pe exponatele Muzeului de arheologie din Odessa, a Muzeului de studiere a ținutului natal din Herson, a Muzeului de studiere a ținutului natal din Belgorod-Dnestrovsk, cu tematica respectivă – perioada genoveză, porturile, sec. ХV … La acea expoziție, apropo, desfășurată luni în șir pe teritoriul rezervației din Kiev, au fost expuse și cele patru lespezi din Belgorod-Dnestrovsk

Așa că să ajut - da, să organizez – nu pot.

Cum apreciați straturile culturale din orașul antic și din ce timpuri oamenii au locuit pe teritoriul acestui oraș?

Cam de pe la finele sec. VI, însă o dată sigură ar fi începutul sec. V înainte de era noastră. Adică, aproape un mileniu oamenii au trăit pe teritoriul orașului Belgorod-Dnestrovsk. El se numea Tira, era un oraș antic, este adevărat. Straturile culturale le apreciez foarte înalt. Este unul din patru cele mai mari orașe grecești în nordul Mării Negre. În Crimeea erau două orașe de acest fel, Panticapeus și Chersonese, unul în sudul Ucrainei – Olvia, și unul în sud-vestul Mării Negre – Tira.

Cercetătorii au făcut acolo un număr enorm de descoperiri fantastice, cercetările Tirei antice în mare măsură au umbrit cercetările Belgorodului medieval. De aceea perioada moldovenească mereu a rămas undeva pe planul doi, prea multă atenție nimeni nu i-a acordat, toți căutau antichitatea.

Așa că în acest sens antichitatea a deteriorat tabloul cercetării în formă pură.

A urmat o întrerupere de 900 de ani, pînă la finele sec ХIII. De atunci încoace vorbim despre existența permanentă pe teritoriul Belgorod-Dnestrovskului a unei localități medievale noi și foarte noi, denumirea căreia nu s-a schimbat pe parcursul a 800 de ani. Întotdeauna ea s-a numit Belgorod, orașul alb, doar că în diferite limbi.

20
0
1
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ar trebui să demolăm monumentele din perioada sovietică?
Azi am văzut în vis un ARMISTIȚIU SLAVON!Сандуляк Владислав
Cartea neamuluiКатрук Валерий