UE ridică sancțiunile împotriva a doi oligarhi ruși din cauza unor informații false

Politico a enumerat motivele pentru care UE a ridicat sancțiunile împotriva a doi oligarhi ruși – Grigori Berezkin și Viaceslav Kantor.

Motivele au constat în erori de birou, surse de informații nesigure și "antisemitism accidental". Publicația relatează acest lucru cu referire la cinci documente folosite de Consiliul European pentru a justifica sancțiunile împotriva oamenilor de afaceri ruși, a oficialilor și a membrilor familiilor acestora, relatează theins.ru

Politico notează că, în martie, un grup de avocați care reprezintă o serie de oligarhi ruși a publicat o scrisoare deschisă în care se plînge de informațiile folosite de UE în impunerea sancțiunilor. " Multe persoane au fost listate doar pe baza unor surse publice disponibile, obținute printr-o simplă căutare pe Google, inclusiv din articole dubioase de pe internet sau bloguri anonime", au declarat avocații. Ca urmare a unei astfel de lucrări pregătitoare slabe, multe liste de sancțiuni conțin distorsiuni grosolane, declarații factologice false și inconsecvențe."

În iulie, în timp ce apăra o plîngere a omului de afaceri rus Grigori Berezkin, proprietarul holdingului media RBC, avocatul Consiliului Europei, Bart Driessen, a trebuit să explice judecătorilor de ce Consiliul și-a bazat o parte din decizia de a impune sancțiuni pe un articol etichetat ca fiind scris de un robot de inteligență artificială numit Carmen. De asemenea, el a fost întrebat de ce Consiliul a citat materiale de pe site-ul Russian Crimes care păreau să fi fost scrise de jurnaliști inexistenți.

În cazul lui Viaceslav Kantor, beneficiarul din Akron, UE a trebuit să se justifice pentru naționalitatea evreiască/rusă din dosarul său. Denumirea "evreu/rus" poate fi o reiterare greșită a clasificării etnice din epoca sovietică, au declarat mai mulți academicieni angajați de avocații lui Kantor. Aceștia au considerat că este o descriere antisemită care nu ar fi trebuit să fie inclusă în documentul oficial.

Jurnaliștii de la Politico notează că, în mai multe cazuri studiate de publicație, decizia de a impune sancțiuni s-a bazat, printre altele, pe documente cu surse traduse automat. În dosarul Kantor, de exemplu, din cele opt articole din surse rusești, șase sînt traduse automat, două sînt publicații despre drepturile de publicitate. Într-unul dintre cazuri, Kantor este menționat ca acționar și nu ca beneficiar efectiv, ceea ce implică un grad mai mare de control, mărturie ușor de contestat.

Motivul pentru această abordare este însăși structura procesului decizional de impunere a sancțiunilor, notează Politico. Pentru a impune sancțiuni, dovezile sînt mai întîi colectate de o țară din UE, apoi transmise Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), care le prezintă reprezentanților tuturor celor 27 de țări ale UE în Consiliu pentru un vot în favoarea sau împotriva lor. Nu există o revizuire oficială a deciziei, ci doar un vot "da" sau "nu". De două ori pe an, ambasadorii UE decid prin consens dacă actualizează lista în întregime, dar, cu excepția Ungariei, care insistă să elimine mai multe nume din motive politice, nu au existat prea multe discuții.

Țările sancționate pot cere Consiliului Europei să se răzgîndească, dar rareori reușesc să facă acest lucru. Potrivit sursei Politico, țări precum Estonia, Lituania și Polonia se opun eliminării unor persoane de pe listă pentru a menține presiunea asupra Rusiei. Doar cîteva persoane au fost eliminate de pe lista de sancțiuni a UE, majoritatea din cauza decesului lor.