Imaginea de ansamblu, după cutremurele și tsunamiul din Indonezia, este sumbră. Zona lovită de dezastrele naturale, de pe insula Sulawesi, a fost devastată de lichefierea solului.
Pămîntul a devenit, brusc, o masă imensă de nămol amestecat cu apă care a înghițit totul.
În imaginile de mai sus este surprins momentul în care falii uriașe de pămînt s-au transformat în rîuri de nămol care au mutat casele ca pe niște jucării. În alte locuri, pămîntul a înghițit totul.
Experții spun că lichefierea solului se produce cînd pămîntul este îmbibat cu apă, dacă pînza freatică este foarte aproape de suprafață, scrie Space.com.
Un corespondent CNN a relatat că „tot ce era la suprafaţă s-a scufundat în subteran, în timp ce nivelul nămolului creştea. Echipele de intervenţie pur şi simplu nu au nicio şansă să sape suficient de repede. Ştim că încă sînt oameni îngropaţi sub ruine. Nu au nicio şansă de a fi salvaţi'.
Într-o suburbie din orașul Palu, cel mai mare oraș de pe insula Sulawesi, 1700 de case au fost înghițite de pămînt. Un alt cartier a dispărut aproape în întregime.
„Am văzut cum se rostogoleau casele, cum se despica pămîntul, o mulţime de oameni au căzut în hău. Doar graţie lui Dumnezeu mai sînt în viaţă, împreună cu copiii. Ne-am scufundat în nămol, iar nămolul ne înghiţea. Nămolul parcă era viu!”, a povestit Muryatim Galanu, supravieţuitoare.
În imaginile de mai sus este surprins momentul în care falii uriașe de pămînt s-au transformat în rîuri de nămol care au mutat casele ca pe niște jucării. În alte locuri, pămîntul a înghițit totul.
Experții spun că lichefierea solului se produce cînd pămîntul este îmbibat cu apă, dacă pînza freatică este foarte aproape de suprafață, scrie Space.com.
Un corespondent CNN a relatat că „tot ce era la suprafaţă s-a scufundat în subteran, în timp ce nivelul nămolului creştea. Echipele de intervenţie pur şi simplu nu au nicio şansă să sape suficient de repede. Ştim că încă sînt oameni îngropaţi sub ruine. Nu au nicio şansă de a fi salvaţi'.
Într-o suburbie din orașul Palu, cel mai mare oraș de pe insula Sulawesi, 1700 de case au fost înghițite de pămînt. Un alt cartier a dispărut aproape în întregime.
„Am văzut cum se rostogoleau casele, cum se despica pămîntul, o mulţime de oameni au căzut în hău. Doar graţie lui Dumnezeu mai sînt în viaţă, împreună cu copiii. Ne-am scufundat în nămol, iar nămolul ne înghiţea. Nămolul parcă era viu!”, a povestit Muryatim Galanu, supravieţuitoare.
„I-am zis: fata mea, pleacă, lasă-mă! Lasă-mă să mor aici! Tot ce contează este să salvezi copilul. El este important. Dar ea mi-a zis: nu, nu, vreau ca tu să trăieşti, am făcut ca ea”, a povestit și Nurmin Jalanu, supravieţuitoare.
Pentru oamenii rămași în viață, supraviețuirea este o agonie fără sfîrșit. Mamele își caută disperate copiii, frați sau soți care nu mai știu nimic unii de alții.
Cei mai mulți nu au avut nicio șansă. În primul rînd pentru că alerta de tsunami emisă inițial a fost retrasă, iar valul care a venit peste cîteva ore i-a luat pe oameni pe nepregătite, apoi pentru că sistemul de alertă antitsunami este depășit.
„63% din populaţie n-avea cum să audă alarmele de tsunami, pentru că sînt prea puţine. Avem doar 56. Înainte aveam 200 şi de fapt avem nevoie de 1.000 de alarme”, a spus Sutopo Purwo Nugroho, Autoritatea pentru Dezastre.
Între timp, autoritățile au săpat gropi comune. Într-una vor ajunge o mie de cadavre, cîteva sute dintre acestea fiind aduse dintr-un singur spital. Trupurile fără suflet trebuie îngropate cît mai repede, avînd în vedere căldura și umiditatea din zonă, care pot duce la apariția unor epidemii.
Totodată, și religia musulmană spune că morții trebuie îngropați la cel mult 24 de ore de la deces.
Adăuga comentariu