COVID-19 în MOLDOVA VACCINAȚI 750 553 INFECTAȚI 280 175(+1042)   TRATAȚI 265 946     DECESE 6578(+9)   Mai multe detalii
Preşedintele stiri: 2907
Puterea stiri: 6728

Vaccinarea va învinge covidul, ori invers? Ce nu-i în regulă cu vaccinurile și savanții? Partea 3

20 iul. 10:00 (reactualizat 20 iul. 18:00)   Analitică
5074 0

(Primele două părți - la 30.06.2021 și 12.07.2021)

Cine-s autorii și purtătorii coronavurisilui: Care-i sensul jocului ponit în jurul elaborării vaccinurilor? Despre aceasta într-o emisiune de analiză cugetă politologul Serghei Curghinean, liderul mișcării «Суть времени». Dezvăluind sensul jocului, desfășurat în domeniul elaborării vaccinurilor, el vorbește alarmat despre aceea, că azi soarta popoarelor și a omenirii o decid persoane, concentrate pe cunoștințele științifice de acum un secol.

***

Care este ideea politică, pusă de mine în familiarizarea foarte superficială a spectatorului cu anumite abordări științifice și cu dezvoltarea istorică a acestor abordări? Căci, fără o idee politică, totul se reduce la popularizări mai mult ori mai puțin semnificative. Și atunci, care-i «sensul jocului»?

Ei bine, ideea mea politică este următoarea.


Pe exemplul covidului ne putem convinge că soarta popoarelor și a omenirii o decid persoane orientate spre cunoștințele științifice de acum o sută de ani, un pic condimentate cu o contemporaneitate aproape neînțeleasă lor, și foarte relativă. Iată pe ce bază se realizează politica în acea parte a domeniului sănătății, care întotdeauna a fost extrem de importantă, însă abia acum, din cauza covidului, devine decisiv de fatală.

Această politică este efectuată de persoane total neinformate, care se conduc de părerea persoanelor, delicat vorbind, informate la nivel mediu. Trump, spre exemplu, nu înțelege nimic din cele expuse de mine aici. Iar Fauci (Anthony Fauci, medicul-infecționist principal din SUA și directorul Institutului național de alergie și boli infecțioase – n.r.) înțelege ceva. Dar ceea ce înțelege Fauci nu este deloc absolut modern.

Și chiar dacă Fauci înțelege ceva în abordarea cu adevărat modernă a problemei vaccinării, el niciodată nu-și va dezvălui această înțelegere. Pentru că în baza unei înțelegeri incomplete — luați aminte! — au fost create ramuri industriale enorme. Pe asta se bazează toată farmacologia chipurile modernă, sau o mare parte a ei. Și această farmacologie modernă, chipurile modernă, nu are nevoie de o modernitate deplină. Pentru că această farmacologie este industrială, sedentară, enormă. Și cel mai important – este orientată spre interesul pur economic.

Această farmacologie nu trebuie să cugete asupra direcției în care merge contemporaneitatea. Ea trebuie să producă și să se izbăvească de vaccinuri, și astfel să adune trilioane de dolari. Niște domni avansați de genul celor care stau în spatele lui Gates, vor încorpora ceva în aceste vaccinuri. Iată ei le înțeleg pe toate. Dar ei pot încorpora ceva în aceste vaccinuri, deoarece zboară ca niște păsări deasupra clădirii farmacologiei ponderale, care are nevoie de un singur lucru – ca vaccinuri să fie tot mai multe. Și ca ele să fie produse cu accent pe o bază conceptuală învechită demult. Dar care nu poate fi schimbată, deoarece o astfel de schimbare va necesita o modificare prea mare a clădirii deasupra căreia zboară aceste păsări. Iar clădirea, repet, este enormă, ponderală, în ea au loc procese inerțiale.

***

Sute, poate milioane de oameni privesc în microscop și acționează conform unor anumiți algoritmi. Multe milioane de oameni dezvoltă cele obținute în baza acestor algoritmi, în industrie. Iar industria trece lent în comerț.

Și acest proces este dirijat în întregime de Măria sa Interesul Economic, înmulțit la inerția trecutului și legat de nădejde de această inerție.

Sus ticăloșii care planează ca păsările deasupra clădirii. Jos – clădirea păzită de cei care pompează din ea bani colosali și nu au alt interes – doar să pompeze bani. Și fiecare celulă a acestei clădiri te privește cu dispreț și spune: «Sălbaticilor! Ce pricepeți voi în contemporaneitate!? Nimic nu înțelegeți, spre deosebire de noi! De aceea noi vă vom salva. Iar cei care ne vor împiedica să o facem, să meargă în rezervațiile indigene și să trăiască acolo – hа-hа-hа! – așa zisa viață organică. Da noi vom decide cît vor trăi ei așa. Iar după ce nu-i vom mai suporta, îi vom distruge pur și simplu, cu superioritatea noastră incontestabilă ».

Ei, acești șmecheri, spun cu aroganță: «Ce pricepeți voi în modernitate?!» Dar ei înșiși nu pot și nu vor să priceapă această modernitate. Repet, poate că o parte din asemenea celule ale sinistrei clădiri existente ceva-ceva înțelege. Însă păstrează secretul. Este clar de ce. Pentru că celulele doresc să se afle în clădire. Iar clădirea impune anumite reguli, conform cărora oricine va spune ceva despre adevărata modernitate, trebuie să fie eliminat din clădirea pseudo-modernă.

Undeva deasupra clădirii croncănesc corbii cinici, care așteaptă clipa în care clădirea se va transforma într-o închisoare enormă pentru omenirea șocată. Ei știu totul. Și au intenția fermă să folosească clădirea nu pentru dezvoltarea omului, da pentru distrugerea și înrobirea lui.

***

Dar nu se reduce totul la corbi. Mai este și clădirea însăși, pe care corbii o vor acapara definitiv în cel mai scurt timp. Deocamdată însă ea aparține altor proprietari, orientați spre inerție și profit, profit și inerție. Nimic altceva. După care proprietarii vor ceda corbilor puterea asupra clădirii lor.

Subliniez, asta se va face în scurt timp. Azi însă guvernează nu doar corbii cu inchizitorii și alții, dar și o zeitate bicefală, la care un cap este inerția, al doilea – profitul. Această zeitate bicefală și pe corbi îi privește ca pe niște servitori. Iar aceștia se prefac a fi supuși, dar intenționează să preia clădirea medico-farmaceutică patronată de această stupidă zeitate bicefală.

Iată modelul politic, care mă face să mă preocup de discutarea unor probleme științifice, care încă nu demult erau pentru mine străine și nu-mi vor fi niciodată proprii.

***

Omul, dacă dorește să fie cel puțin văzător, iar acesta este primul pas spre obținerea dreptului de a-și determina soarta, trebuie să înțeleagă, că noi nu trăim în timpurile lui Mecinicov sau Ehrlich, care au prevăzut ceva în mod genial și au putut face fantastic de multe pentru epoca lor. Noi trăim în timpuri principial diferite.

Și noi înțelegem (revin la discuția despre temeliile clădirii medico-farmaceutice moderne), că anticorpii care ne interesează din motive înțelese există în plasma sanguină în forma unor mari macromolecule proteice globulare, adică construite conform principiului globulelor.

Și că anumite celule ale sistemului imunitar elimină acești anticorpi. Așa celule se numesc celule plasmatice. Este vorba despre așa numitele celule imunocompetente, numite plasmocite limfocitare. Anume ele produc anticorpi în organismul omului și a mamiferelor. Și se formează aceste celule în rezultatul așa numitei imunopoieze, adică a maturizării celulelor sistemului imunitar.

Și dacă noi nu vom vorbi, pe scurt barem, despre această imunopoieză, adică maturizare a celulelor sistemului imunitar, noi nu vom conștientiza intriga acelei vaccinări, care ne este băgată așa de insistent. Și ori vom trăi pe teritoriul inteligent al renunțării isterice la vaccinare, ori vom accepta umil ceea ce poate submina sănătatea națiunii înainte ca patronii lui Gates să atenteze la unitatea neamului omenesc.

***

Deci, unde anume are loc această imunopoieză, adică maturizare a celulelor sistemului imunitar? Ea are loc în diferite locuri. În măduva roșie a oaselor și în timus - glanda în care se formează limfa. Și în diferite locuri ea are loc în mod diferit. În timus se dezvoltă așa zisele limfocite-T, numite așa deoarece se dezvoltă în glanda timus.

Iar limfocitele-В, numite așa pentru că inițial au fost descoperite la păsări, și s-a stabilit că la păsări limfocitele-B se produc într-o cavitate saciformă vecină cu anusul. Această cavitate își trage numele din latină - bursa fabricatio. De aceea aceste limfocite a fost denumite limfocite-B. Apropo, și la om ele se formează într-un organ, care începe tot cu litera B. El se numește măduva oaselor, în engleză - bone marrow.

Dar dacă e să fim exacți, la început în embrionul uman aceste limfocite-B se formează din celulele stem din ficat și măduva oaselor. Da la maturi – doar în măduva oaselor. Limfocitele T și B interacționează destul de complex. Asta în timp ce ambele tipuri de limfocite îndeplinesc mai multe funcții.

Dar atenție! Limfocitele В au o funcție deosebit de importantă – funcția celulelor care prezintă antigenii. Ele recunosc dușmanii numiți antigeni. Ele îi arată sistemului imunitar cu degetul: «Iată dușmanul, eu l-am recunoscut!» Și dacă greșesc în această prezentare - au găsit altceva, sau au confundat dușmanul cu prietenul, - apar bolile respective: autoimune sau alergice.

Și unele fagocite pot fi celule care prezintă antigenii. Este una dintre tangențele importante dintre imunitatea celulară și cea umorală.

Celulele -В vin din măduva oaselor în organele limfoide secundare, cum ar fi splina și ganglionii limfatici. Acolo ele se maturizează definitiv, obțin capacitatea de a ține minte și a recunoaște diferiți antigeni. Maturizate, aceste celule se divizează (eu ajung la esența problemei, la care anterior era imposibil de ajuns) în limfocitele-B naive și activate.

***

Degrabă veți înțelege de ce este foarte important să ne dumerim prin ce se deosebesc între ele limfocitele-B. Deocamdată însă vă rog să credeți, că eu nu savurez bazele imunologiei moderne, da fac politică în domeniul sănătății. Deci, și politică în general.

Așa numitul limfocit-B naiv este un fel de disc curat, pe care încă nu-s înregistrate coduri, care permit acestui disc să-și amintească experiența contactului cu un anumit antigen și să reacționeze anume la acest antigen. Limfocitele-B naive pot intra în reacție cu antigenul fără a se orienta la cunoștințele precedente despre el. Asta le face concomitent și mai slabe, și mai flexibile. Natura nu creează surplusuri. De aceea este nu doar foarte nesăbuit că vedem în limfocitele-B o povară. Ar fi un semn de sălbătăcie fantastică. Da limfocitele-B activate, tot ele limfocitele-B ale memoriei, poartă în sine cunoștințe despre un anumit antigen. Ele-s orientate spre el. Ele odată au interacționat cu el, după care tot timpul vor fi orientate spre noi întrevederi cu acest dușman.

Ce este imprintingul antigenic, și orice imprinting? Este prima întîlnire cu o impresie profundă despre ea, care dictează existența ulterioară.

Limfocitele memoriei au cea mai lungă durată a vieții, cca 20 de ani. De aceea au fost numite celulele memoriei. Repet, este vorba despre o memorie anumită, care nu are nimic comun cu memoria umană de bază. Este vorba despre aceea, că pe toată perioada vieții aceste limfocite-B activate - limfocitele memoriei - vor ține minte:ce? Doar acel antigen, împotriva căruia ele au fost programate. Iată ce este imprintingul.

«Pe tine, ca pe prima dragoste, inima Rusiei nu te va uita »…

Prima dragoste. Ai memorizat-o. Da aici – prima groază, prima confruntare cu dușmanul. Sarcina acestor celule este să asigure un răspuns rapid prin atacul asupra unui antigen concret, cunoscut acestor celule. Înțelegeți? Un răspuns rapid, puternic la atacul unui dușman cunoscut.

Limfocitele-В activate se împart și ele în urmașii acelor limfocite-B, care deja s-au ciocnit odată cu antigenul și au format imunoglobuline pentru agentul patogen concret, și celule relativ naive. Acestea din urmă, spre deosebire de cele naive total, deja au interacționat cu limfocitele-T, care le-au informat despre antigenii devorați de sistemul imunitar.

Plus la limfocitele-B naive și activate, mai există și celulele-B plasmatice, care se formează pe ultima etapă de diferențiere a celulelor B activate de antigen. Ele au o viață scurtă și dispar, dacă antigenul lipsește. Dar ele pot produce un număr enorm de anticorpi la fel. Iar dacă antigenul cu care trebuie să lupte lipsește, ele trăiesc nu mai mult de 2-4 zile. O viață așa de scurtă o au doar plasmocitele sanguine. Iar celulele similare ale măduvei oaselor pot trăi ani de zile.

Așa dar, ce are loc în timp ce aceste celule acționează pentru nimicirea dușmanului-antigen? După lichidarea acestui dușman, o parte dintre limfocitele-B revin, pe diferite căi, în «depoul», unde au stat înainte de atacul dușmanului. Și se păstrează acolo un timp destul de îndelungat. Ele așteaptă un nou atac. Și, printre altele, nasc urmași care țin minte doar atacul precedent. Cum numai – atenție! – are loc infectarea repetată, aceste celule produc imediat o masă de imunoglobulină. Această producere a masei de imunoglobulină ca răspuns la a doua infectare se bazează pe memoria despre atacul precedent. O asemenea celulă ține minte acel atac, descoperă că are loc un atac analogic și reacționează momentan. Acest fenomen este numit răspunsul umoral repetat. Acest răspuns repetat se face mai rapid și mai masiv, ca primul, deoarece antigenul este recunoscut imediat.

***

Nu voi descrie detaliat cum anume are loc recunoașterea, prin ce diferă receptorii de recunoaștere etc. Eu aș descrie asta cu plăcere. Dar atunci echilibrul, realizabil așa de dificil, între cunoașterea științifică și politică va fi perturbat în mod fatal spre cunoașterea științifică. De aceea eu voi mai vorbi puțin despre limfocitele-T. Și voi trece la ceea ce este principal, adică la politica însăși.

Limfocitele -Т se diferențiază în glanda timus, și în mare măsură răspund de așa numitul răspuns căpătat al organismului la invazia antigenului dușmănos. Pentru noi este important faptul, că aceste celule se împart la fel în naive, adică care nu au avut contact cu antigenul, și active. Dar pentru limfocitele -Т naivitatea lor ține și mai puțin de pasivitate, ca în cazul limfocitelor-B.

Funcția de bază a celulelor-T naive este reacția la dușmani (agenții patogeni, antigenii), pe care sistemul imunitar al organismului încă nu-i cunoaște. Închipuiți-vă că o asemenea reacție nu ar fi posibilă. Și că toate limfocitele, care-s activate și țin minte contactul cu un antigen concret, ar reacționa numai la el. Atunci tot ce e nou și chiar tot ce a fost supus mutațiilor și deci s-a schimbat parțial, ar fi de nerecunoscut. Sau ar fi recunoscut eronat, și organismul ar fi nimicit. Adică, în toate este necesară o anumită moderare complexă, bazată pe cooperarea a două elemente.

Primul element — activat — cunoaște dușmanul și recunoaște – atenție! – noua apariție a vechiului dușman. Cu această experiență, acest element mai are și capacitatea unei reacții puternice și fulgerătoare la acest ceva cunoscut și recunoscut. Forța lui este în puterea și în reacția fulgerătoare, iar slăbiciunea – în faptul că el recunoaște corect sau incorect, dar reacționează doar la ceva cunoscut. La ceea ce e nou nu reacționează. Ori îl echivalează cu ceea ce este cunoscut, ori nu reacționează.

Al doilea element, numit naiv, dar care de fapt este mult mai puternic, reacționează numai la ceva absolut nou, necunoscut. El reacționează mai lent, mai clar, mai atent, cu totul deosebit de primul. Dar numai el răspunde de recunoașterea dușmanilor principial noi. Sau a dușmanilor care au obținut calități noi.

Pentru ca pledoaria mea anterioară să nu pară cu totul scurtă (chiar dacă ea din start, dacă doresc să o combin cu politica, poate fi doar superficială), voi descrie pe scurt cum astăzi, și nu pe vremea lui Mecinicov și Ehrlich, este modelată sau descrisă, sau cum arată reacția imună a organismului.

Această reacție se face cu ajutorul imunoglobulinelor, prescurtat Ig. Ce este imunoglobulina? O altă denumire a anticorpilor deja cunoscuți nouă. Ce-s acești anticorpi sau imunoglobuline? Niște compuși de zahăr și proteine, numiți «glipoproteide». Le produc celulele plasmei sanguine, despre care știm deja și care se formează din limfocitele-B, despre care la fel cunoaștem. Unde anume ? În măduva oaselor, splină, ganglioni. Ce anume fac?

Unu – ei «etichetează» fiecare dușman apărut. Adică, fiecare virus, bacterie, etc. Ei «marchează» dușmanul. Și atunci sistemul imunitar îndreaptă asasinul exact spre acesta. Adică, imunoglobulinele, lipindu-se de dușman, devin ținta atacului. Această funcție a lor se numește efectoare, adică de provocare a reacției sistemului imunitar.

Prima funcție a imunoglobulinelor este cea efectoare, a doua - cea de legare a antigenilor. Adică, imunoglobulinele nu doar marchează antigenul pentru nimicirea lui ulterioară. Prin această marcare ele slăbesc impactul antigenilor asupra celulelor sănătoase. Deci, dacă vă confruntați cu denumirea plictisitoare de Ig, în spatele ei se află ceea ce stă la baza imunității noastre. Ig este imunoglobulina, tot ea – ceea ce anterior se numea «anticorp».

Imunoglobulinele se împart în mai multe grupuri. Grupul А (idem IgA) – este oastea de frontieră a organismului nostru. Ele dau dușmanului prima luptă. Cea mai importantă parte a acestei oști o formează acele IgA, care asigură imunitatea de barieră, adică apără de invazii mucoasele noastre.

Următorul grup de imunoglobuline – grupul М (prescurtat IgM). IgM se pun în mișcare în clipa apariției unui dușman neașteptat și necunoscut. Ele se încleștează în el, formează un oarecare complex cu acesta. Numărul de IgM crește brusc în primele zile de infecție, după care ele-s înlocuite de imunoglobulinele din grupul G, idem IgG. Aceste imunoglobuline asigură apărarea de lungă durată în cazul infecției repetate. Ele apar ulterior și-s legate de limfocitele-Т ale memoriei. Acestea circulă permanent în sistemul sanguin și la o infecție repetată numărul lor sporește. Anume ele, în virtutea dimensiunilor mici, ajung în placentă și asigură imunitatea fătului și a nou-născutului. Prezența lor este dovada unei infecții suportate.

Într-un final, avem și imunoglobulinele din grupul Е (idem IgE). Acestea răspund în mare măsură de recidivarea bolilor. Mai există și imunoglobulinele din grupul IgD, care deocamdată nu-s foarte bine studiate. Se crede că ele participă la reacțiile autoimune.

***

După ce am creat acest model, foarte simplificat și trunchiat, dar deja suficient, dezvoltarea și concretizarea căruia ar transforma imediat această emisiune în una popular-științifică în totalitate și ar lipsi-o de conținutul politic, de dragul căruia eu pătrund în niște particularități științifice, putem trece la discutarea aspectului politic, dar și de însemnătate practică a problemei vaccinării contra covidului, și a vaccinării în general.

Recomandă:

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter


Intrarea în cafenele și restaurante ar putea fi permisă doar pentru cei testați sau vaccinați anti COVID-19. Care vor fi consecințele?
🔽🔽