X 
Transnistria stiri: 1392
Eurovision stiri: 502

Revoluția conservatoare. Confruntarea dintre Donald Trump și statul periferic. P. 2

16 apr. 2021,, 10:01 (reactualizat 16 apr. 2021,, 18:00)   Analitică
6684 1

Readucem în atenția cititorului interesat situația creată în rezultatul confruntării ex-președintelui SUA Donald Trump cu așa zisul stat periferic și oponenții săi din lagărul democraților, dar și cu dușmanii interni din lagărul republicanilor.

Un discurs –program la Orlando

În ultimul timp, Trump tot mai metodic și exact își identifică oponenții și dușmanii. El începe să formeze în jurul său un grup de asociați din diferite partide și organizații obștești. Desigur, în special el mizează pe acei republicani, care înțeleg esența evenimentelor și care l-au sprijinit în alegerile prezidențiale.

Recent, la Orlando (Florida), în cadrul Conferinței conservatorilor privind acțiunile politice (CPAC), Trump a adus critici dure acelui stat periferic, care distruge SUA din interior. Auditoriul era entuziasmat, și l-a sprijinit ferm pe ex-președintele SUA. Însuși Trump, în cadrul ultimului discurs pe post de președinte, a prevenit că va reveni, «așa sau altfel». Și a confirmat aceast lucru la Orlando, unde le-a cerut adepților săi să se unească într-o mișcare de dreapta puternică, formată în baza Partidului republican. Această intenție a lui Trump a fost sprijinită de mulți republicani, congresmeni și senatori influenți.

Printre aceștia – senatorul din Texas Ted Cruz și senatorul din Arkansas Tom Kotton. Ambii, se pare, cu ambiții prezidențiale. În lista susținătorilor ex-președintelui este și fiul său, Donald Trump - junior. La conferință a mai vorbit și Mike Pompeo, fostul șef al Departamentului de stat , care în pofida tuturor neplăcerilor a rămas în tabăra lui Trump. Și el este considerat un potențial participant la cursa pentru înaintare la funcția de președinte SUA din partea republicanilor. Îi vom mai numi pe Robert Lighthizer, fost reprezentant comercial al SUA, pe Devin Nunes , un influent membru al camerei reprezentanților, pe Kevin McCart, liderul minorității republicane din Camera reprezentanților. Cu toții – apropiați ai lui Trump și tovarășii lui de idei.


La Orlando, Trump le-a promis adepților că va lupta cot la cot cu ei și a acuzat Partidul democrat și «mass-mediile false» că ar fi dezlegat lupta istorică cu republicanii pentru viitorul SUA. «Ei nu ne vor putea reduce la tăcere», — a spus Trump. Cu referire la președintele Biden, Trump a spus: «Joe Biden a avut cea mai catastrofală primă lună a tuturor președinților din istoria modernă. El a demonstrat, că este împotriva locurilor de muncă, împotriva familiilor, împotriva hotarelor, împotriva energeticii, împotriva femeilor și a științei». Și nu a exclus, că va candida din nou la președinție în a. 2024 .

Intensitatea emoțiilor

Evenimentele din SUA nu doar uimesc, dacă ținem cont de tradițiile politice ale acestei străvechi democrații, dar impun și o analiză serioasă a rădăcinilor acestei confruntări și a dezvoltării acestei situații.

În istoria SUA au fost foarte rare precedentele, în care intensitatea emoțiilor să ajungă la valori extreme. Azi în jurul președintelui Trump se creează o situație foarte neunivocă. Pe de o parte, pentru milioane de cetățeni americani el a devenit un renegat, un politician al cărui populism, naționalism, radicalism este detestat de democrați și cei de stînga. Pe de alta – el a unit în jurul său numeroși adepți, reprezentanți ai aripii de dreapta, de extremă dreaptă și a celei conservatoare a electoratului american.

În alocuțiunile sale recente, Trump se pronunță contra globalismului. Dar cea mai importantă este confruntarea sa cu statul periferic, care întruchipează nu numai democrații, dar și reprezentanții altor forțe politice și sociale.

Termenul «stat periferic» - este relativ nou în politică. El presupune cercurile de sorginte politică, socială, economică, care muncesc pentru anumite structuri conspirologice secrete, care controlează viața politică și economică a SUA. Statul periferic este ceva autosuficient, în viziunea oponenților lui, este o forță nemanifestată care depinde total de finanțatori și industriași, dar și de reprezentanții altor elite.

Dar cine, în realitate, stă în spatele statului periferic și îi direcționează puterea? Ne vor spune: eșaloanele superioare ale Partidului democrat. Fără îndoială, așa este. Partidul democrat, reformat și mobilizat în mandatele ultimilor președinți americani, este azi cea mai activă forță politică în SUA. Desigur, elita democraților se opune activ și dur republicanilor. Dar dacă privim în esență, se opune în special republicanilor de extremă dreaptă și populiștilor. Acelor adepți foarte activi ai lui Donald Trump, care pot fi considerați naționaliști și adevărați patrioți ai Americii.

Dușmanul intern

Dar confruntarea dintre democrați și republicani nu a devenit punctul decisiv în înfrîngerea lui Donald Trump. Această confruntare istorică a «măgărușilor » și «elefanților» este veche, această confruntare electorală manifestată dintre două cele mai mari partide din SUA, este bine cunoscută. Există și o altă confruntare, mai complexă, mai profundă: confruntarea în interiorul Partidului republican. Este confruntarea dintre adepții ex-președintelui Donald Trump și adversarii săi interni - cei care din start îl urau pe Trump cu idealurile lui, și cei care l-au trădat la diferite etape ale drumului său politic și cadența sa prezidențială.

Cine, dar, l-a trădat, cine-s adversarii lui? În primul rînd – reprezentanții neoconilor, cea mai puternică forță politică, din punct de vedere politic și financiar. A acelei forțe potcovite ideologic, radicale, care s-a ciocnit foarte dur cu administrația Trump în ultimii patru ani. Neoconservatorii și-au îndreptat resursele pentru a nu da politicianului posibilitatea să revină la Casa Albă. Și în alegerile din a. 2020 neoconii au decis să atace, deoarece în ultimii ani ei pierdeau influența în Partidul republican și în viața politică a SUA în general. Neoconii demult îi purtau pică lui Trump și înțelegeau că dacă vor învinge adepții lui în Partidul republican, ei își vor pierde pozițiile, iar dacă acesta va învinge în alegerile din a.2020 viitorul lor în viața politică americană devine incert.

În aceste circumstanțe, s-a decis trădarea și trecerea în tabăra adversarilor. Pentru neoconservatori nu e ceva nou să-și schimbe culoarea, ca un cameleon. Aceasta este esența moralei lor duble și a ideologiei triple, ei fiind concomitent imperialiști, neoliberali și troțkiști - marxiști.

Deci, cine-s acești neoconi și care este esența lor? În ce constă exclusivitatea acestei mișcări, apărute la mijlocul sec. XX? Ea se trage din structurile troțkiste, marxiste, stîngiste din universitățile Americii de Nord. După ce puișorii tineri au prins la pene, ei și-au activizat ardoarea politică și revoluționară. Ulterior, în anii 70-80 acești pui tineri ai Școlii din Frankfurt și catedra de stînga din Harvard au pătruns în conducerea Partidului republican din SUA. Vom menționa, că le-a reușit să devină ajutori și consilieri ai unor importanți politicieni din administrația Ronald Reagan. Ei s-au activizat și mai mult în timpul lui Buch-seniorul, au ajuns chiar în administrația președintelui, iar în timpul lui Buch-juniorul au început să dicteze președintelui american voința lor. Vom adăuga, că mișcarea neoconservatorilor era caracterizată de o demagogie extremă și total ideologizată. Mereu s-au evidențiat prin lucruri incongruente. Incongruente pentru un om simplu, însă în capul lor puzzle-ul se așeza într-un tot logic și transforma astfel toate valorile americane tradiționale, căci e dificil să aduni laolaltă fascismul în politica imperială și elementele marxismului, maoismului, troțchismului, chiar și pentru cei mai înveterați politicieni și politologi.

Astfel, vectorul imperialist și radicalismul opiniilor privind politica externă, cu păstrarea doctrinelor radicale stîngiste, au devenit trăsătura lor caracteristică. În politica externă, ei puneau accent pe crearea celei mai mari puteri imperialiste din lume - un hegemon militar universal în persoana Statelor Unite ale Americii. De aceea SUA au fost atrase într-un șir de războaie în Orientul Apropiat, în particular – contra regimului Saddam Hussein în Irak și cel al talibanilor în Afganistan, apoi în Siria ei au provocat pagube ireparabile imaginii SUA în lume. Dar și asta le-a fost puțin, în a. 2011 ei au sprijinit agresiunea contra Libiei și au trasat un șir de revoluții arabe în Maghreb și Orientul Apropiat.

Dar în anii din urmă reprezentanții mișcării neoconservatoare din Partidul republican din SUA au început să piardă din influență. Ideile lor aventuriste nu mai interesau pe majoritatea republicanilor, și chiar majoritatea electoratului american , comunitatea intelectualilor din SUA a început să se distanțeze de politica lor. De acel radicalism nebun, de acea strategie imperială, pe care neoconii o promovau în timpul administrației lui Buch-juniorul.

Da în ultimii patru ani situația lor s-a acutizat și mai mult. Neoconii înțelegeau, că odată cu venirea lui Trump în Partidul republican din SUA, cu ascensiunea lui spre eșaloanele de sus ale puterii, vor triumfa noi idei și doctrine, noi valori economice, sociale, politice. Ei înțelegeau, că dacă președintele Donald Trump va reuși să obțină al doilea mandat, să formeze o nouă coloană vertebrală a Partidului republican prin mobilizarea tuturor adepților, ei vor pierde puterea pentru totdeauna. De aceea în primăvara a.2020 mulți dintre ei au sprijinit activ punerea lui Trump sub acuzare. Au început ultimatumurile și negocierile aprinse, și el a fost nevoit să cedeze și să-l distrugă pe generalul iranian Soleimani, și doar așa să obțină sprijinul lor și să reziste împotriva încercărilor de impeachment.

Dar chiar și după ce Trump a renunțat la intențiile sale și pentru scurt timp a devenit o marionetă a neoconilor, ei înțelegeau că, dacă Trump va fi reales, ei nu vor avea loc nici în administrația președintelui, nici în Partidul republican pe care Trump preconiza să-l reformeze ideologic și strategic, și să facă din el o nouă mișcare populistă de dreapta. O mișcare, din care vor face parte populiștii, naționaliștii, reprezentanții vechiului establishment conservator din SUA. De aceea neoconservatorii au pornit intrigi împotriva lui Trump. În ultimele etape ale electoralei - 2020 ei i s-au opus activ și conștient, fără a-i da posibilitatea să-și manifeste voința politică. Fără a-i da șansa să se opună în situația în care el a învins, de facto, în alegeri. În acel moment decisiv, în interiorul Partidului republican a fost creat un complot neoconservator împotriva lui Trump. Care a reușit! Iar scopul lor actual este să-l neutralizeze definitiv pe Trump și să acapareze puterea în Partidul republican.

Anume de aceea, la Orlando, nu a fost prezent Mitch McConnell, liderul minorității republicane, recent Trump a îndemnat ca el să fie înlocuit în Senat. Nu a fost la acea conferință mici Nikki Haley, fostă reprezentantă permanentă a SUA la ONU. Ea era considerată un potențial participant la alegerile prezidențiale, însă nu demult l-a criticat dur le Trump în mass-media. După care ex-președintele a întrerupt orice contacte cu Haley și a refuzat să o primească în reședința lui din Florida. Nu au fost prezenți la acea conferință nici alți trădători, printre care ex-vicepreședintele Mike Pense și cei care fac parte din grupul transfugilor. Împreună cu McConnell, și membra Camerei reprezentanților Liz Cheney, care în iarnă votase pentru impeachmentul lui Trump, este considerată lider al acestei grupări.

Așa dar, situația este foarte neunivocă, și amenință cu zdruncinări grave Partidul republican. Cine va birui în următoarea etapă? Scizioniștii care l-au trădat pe Donald Trump și s-au unit în jurul minorității neoconservatoare, sau conservatorii de dreapta și populiștii care l-au sprijinit pe Trump în recentele alegeri? Despre aceasta – în studiile noastre următoare.

Veaceslav Matveev

(va urma)

0
0
0
0
0

Adăuga comentariu

500

Ați găsit o eroare în text? Marcați-o și tastați Ctrl+Enter

Ce părere aveți despre inițiativa președintelui Franței, Emmanuel Macron, de a deschide în următoarele luni o misiune permanentă de apărare la Chișinău?